Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Octombrie 2025 - VIDEO

1. O cătușă descoperită în castrul roman de la Buciumi, județul Sălaj

2. 𝐅𝐢𝐧𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐜𝐚𝐦𝐩𝐚𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐞𝐫𝐜𝐞𝐭ă𝐫𝐢 𝐚𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐞 𝐬𝐢𝐬𝐭𝐞𝐦𝐚𝐭𝐢𝐜𝐞 î𝐧 𝐜𝐚𝐧𝐚𝐛𝐚𝐞-𝐥𝐞 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐚 𝐕-𝐚 𝐌𝐚𝐜𝐞𝐝𝐨𝐧𝐢𝐜𝐚

Începând cu luna iulie, specialiști din cadrul Muzeului de Istorie Turda, în parteneriat cu UMFST, Universitatea Babeș-Bolyai și MNIT, au desfășurat investigații arheologice

asupra unui edificiu din zona de locuire civilă a canabae-lor legiunii a V-a Macedonica. Pe parcursul a cinci săptămâni au fost trasate patru secțiuni arheologice, în cadrul cărora au fost identificate fundații și urme ale unor structuri zidite aparținând unei 𝘥𝘰𝘮𝘶𝘴 roman. Complementar acestor structuri, au fost documentate porticul edificiului și două cuptoare, a căror funcționalitate rămâne deocamdată nedeterminată.

Materialul arheologic recuperat este consistent, incluzând podoabe (brățară și mărgele de sticlă, inel din bronz), accesorii vestimentare (ace de păr din os, aplici de centură din bronz), componente și elemente decorative de mobilier (un picior din bronz de tripod cu decor zoomorf), precum și monede și obiecte de cult. Cea mai remarcabilă descoperire constă într-o casetă din bronz, ornamentată cu un decor ce ilustrează fațada unui templu, păstrată integral — piesă unică, până în prezent, pe teritoriul Daciei romane — folosită, cel mai probabil, în contexte de natură religioasă.

#arheologie #potaissa #umfst #Babes-Bolyai #muzeulturda #castrulroman

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Turda.

3. Lansare de carte la Muzeul George Severeanu

Muzeul Municipiului București are plăcerea de a vă invita joi, 9 octombrie 2025, ora 16.00, la Muzeul George Severeanu (Strada Henri Coandă 26, București), la evenimentul de lansare a volumului:
„Repere ale artei toreutice în Colecția Maria și dr. George Severeanu din a doua epocă a fierului și din cea romană (sec. IV a.Chr. - III p.Chr.)”, autor dr. Sorin Cleșiu.

Apărut la începutul lunii iulie, volumul V din seria dedicată colecției „Maria și dr. George Severeanu” continuă demersul de valorificare a uneia dintre cele mai importante colecții muzeale din România. Cartea reunește informații esențiale și povești inedite despre artefacte remarcabile, completând portretul unei colecții construite cu pasiune, rigoare și rafinament.
Această lucrare reflectă efortul constant de cercetare și documentare, dar și dorința de a duce mai departe moștenirea lăsată de dr. George Severeanu – medic, colecționar și unul dintre fondatorii muzeografiei moderne românești. Pentru echipa muzeului, realizarea volumului a însemnat o redescoperire emoționantă a unor obiecte cunoscute, dar mereu surprinzătoare – o invitație la reflecție și admirație.

Invitați speciali:
dr. Valeriu Sîrbu, cercetător ştiinţific I, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”
dr. Adrian Majuru, director general, Muzeul Municipiului Bucureşti
dr. Dan Pîrvulescu, director, Muzeul Municipiului Bucureşti
dr. Sorin Cleşiu, arheolog, Muzeul Municipiului Bucureşti

Moderator:
dr. Vasile Opriş, şef secţie, Muzeul Municipiului Bucureşti

Locație: Muzeul George Severeanu

Acces gratuit – în limita locurilor disponibile.
Coordonarea seriei: dr. Dan Pîrvulescu, dr. Vasile Opriș

Editura: Cetatea de Scaun

Vă așteptăm să descoperiți alături de noi universul fascinant al artei toreutice și farmecul unei colecții excepționale!

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

4. Se împlinesc 10 ani de când am demarat săpăturile arheologice sistematice de la Răucești (jud. Neamț).

Reluarea cercetărilor a fost inițiativa regretatului dr. Gh. Dumitroaia, care a și participat la prima campanie.

Deși situl este puternic afectat de activitățile antropice din ultimul secol, mai ales de agricultura intensivă, am reușit să aducem o serie de lămuriri privitoare la această așezare a culturii Cucuteni. O importanță aparte îl are sistemul defensiv al acesteia, constituit din două șanțuri.

Situl a beneficiat de câteva contribuții interdisciplinare: magnetometrie, fotografie aeriană, datări radiocarbon, analize de fitolite, studiu traseologic pentru utilajul litic.

Detalii despre toate acestea pot fi găsite aici: https://neamt.academia.edu/DiaconuVasile

#archaeology #prehistory #Cucuteni #heritage #Neamț #museum

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

5. Buturuga mică. Aplică cu urme de nituri și orificii pentru altele, pierdute.

Cineva le-a creat, altcineva era dispus să le accepte și să plătească pentru ele. Utilul și frumosul stau în cumpănă. Cum s-ar judeca posesorii? În lectura istoriografică românească, nu s-ar judeca deloc. Este mai important un act prin care vodă Ciomăgescu a dat un sat (Mănăstirea Bizere-Frumușeni, 2008)

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

6. Fibule pereche

Foto 1: Palatul Magna Curia, sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva

Fibule pereche Foto 2: Fibula 1 după restaurare (Restaurator: Mihaela Beceanu) – (Foto: Iosif Vasile Ferencz).

Fibule pereche Foto 3: Fibula 2 după restaurare (Restaurator: Mihaela Beceanu) – (Foto: Iosif Vasile Ferencz).

Foto 4: Sitarea pământului la Ardeu (Foto: Iosif Vasile Ferencz).

Foto 5. Părțile componente ale unei fibule (Desen: Aurel Rustoiu)

Foto 6. Modul de purtare a unor fibule pereche pe un costum de tip peplos (Desen: lector univ. dr. Claudia Feti)

UN EXPONAT DE NERATAT

Muzeul din Deva este una dintre cele mai vechi instituții de profil din țară. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sediul central este organizat în jurul palatului Magna Curia, monument istoric care impune prin elemente arhitectonice şi stilistice, renascentiste şi baroce.

Foto 1: Palatul Magna Curia, sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva.

Pe parcursul unei perioade ce depășește un secol, muzeul devean a adunat colecții valoroase, care cuprind artefacte prețioase, monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică și pentru științele naturii. Biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, iar colectivul actual al muzeului are atât experiența, cât și maturitatea pentru a desfășura activități la cel mai ridicat nivel profesional.

Începând din luna ianuarie am creat o rubrică lunară pe pagina noastră în cadrul căreia vă propunem să faceți cunoștință cu 12 artefacte mai puțin cunoscute și să aflați povestea fiecăruia, atât cât a putut să fie descifrată de arheologi. Am ales mediul on-line cu speranța că vom putea să venim în întâmpinarea interesului cât mai multor persoane.

În ultima săptămână a fiecărei luni veți face cunoștință cu un astfel de obiect, iar la începutul anului 2026, vom afla cum poveștile se completează pentru a contura secvențe din viața unei comunități.

9. Fibule pereche

Foto 2, 3: Cele două fibule după restaurare (Restaurator: Mihaela Beceanu) – (Foto: Iosif Vasile Ferencz).

Accesoriile vestimentare și piesele de podoabă se numără întotdeauna printre obiectele care oferă mari satisfacții descoperitorului. Iar pentru perioada în care au trăit dacii, fibulele sunt, poate, cele mai frecvente. În așezări, în locuințe sau în general în mediul în care se desfășoară habitatul unei comunități, astfel de exemplare sunt descoperite adesea în stare fragmentară. Piese întregi sunt comune mai ales în morminte sau în depozite. Cu atât mai mare a fost bucuria și surpriza când au fost găsite două fibule, în timpul sitării pământului, dar practic în același context.

Foto 4: Sitarea pământului la Ardeu (Foto: Iosif Vasile Ferencz).
Fibula este o piesă de vestimentație care a fost utilizată frecvent în Antichitate și în Evul Mediu. Avea atât un rol funcțional, de agrafă destinată fixării veșmintelor, cât și unul decorativ. Din acest motiv a fost supusă capriciilor modei. Cu toate că au forme diferite și uneori par să nu semene deloc unele cu altele, elementele care le compun sunt în general aceleași: resortul, acul, arcul, piciorul și port-agrafa (Foto 5).

Cele două păreau de la început să fie la fel și să aibă aceleași dimensiuni, cu toate că starea de conservare le conferă particularități individuale. Pentru a fi comparate, a trebuit să fie descrise.

Fibula 1 (Foto 2) e realizată din bronz, are resort bilateral mare (7+8 spire) și coarda înfășurată pe după arc. Coarda este ruptă la una dintre extremități. Piciorul este alungit, iar agrafa (acul) se păstrează în întregime. Fibula este ușor deformată, astfel că acul nu mai ajunge în portagrafă. Arcul, lățit spre resort, în zona curburii, se îngustează la capătul opus, spre picior. Portagrafa plină, triunghiulară, se păstrează în întregime și e simplă, neperforată.
Starea de conservare este în general bună (cu excepția deformării acului), păstrează o patină stabilă, cu mici zone active, la capetele resortului.

Fibula 2 (Foto 3) are tot un resort bilateral mare (7+8 spire), coarda înfășurată pe după arc și este realizată din bronz. Coarda este păstrată în întregime. Piciorul este alungit însă agrafa (acul) se păstrează în întregime. Arcul, lățit spre resort, se îngustează la capătul opus, iar portagrafa este ruptă. Starea de conservare este în general bună (cu excepția lipsei portagrafei), păstrează o patină stabilă, cu mici zone active la capetele resortului.

Observăm că avem de-a face cu două agrafe aproape identice, cu aceleași dimensiuni. Este o pereche de accesorii vestimentare de acest fel. Iar asocierea lor indică utilizarea simultană în componența unui costum ,,înfibulat” pe ambii umeri. Werner Krämer a argumentat convingător în urmă cu câteva decenii că asocierea între două fibule, chiar și de tipuri diferite, poate fi interpretată ca o pereche. În a doua epocă a fierului au fost create în mod deliberat seturi de fibule, seturi de brățări și chiar seturi de colane, care la rândul lor au fost asociate între ele, iar astfel de situații sunt cunoscute și în Dacia preromană. Este vorba despre asocierile de piese vestimentare din argint, în tezaure, cum este cel de la Sărăcsău (expus în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva). Ele se găsesc și în depuneri din perioada târzie a Latène-ului în Europa Centrală.

Referindu-se la astfel de asocieri în cadrul orfevrăriei dacice, Daniel Spânu a remarcat că perechile de fibule pot fi distinse datorită frecventelor asemănări tehnologice, morfologice, ornamentale și chiar ponderale dintre exemplarele aparținând aceluiași inventar. Mai remarca și faptul că ,,asemănarea până la identitate a exemplarelor dintr-un inventar nu este întâmplătoare”, nu este numai un rezultat al creației meșteșugărești, ci reflectă și preferințele unui grup social.

Pentru Dacia preromană, absența mormintelor de inhumație face dificilă reconstituirea portului în general, de aceea sunt necesare analogiile externe și raportarea la iconografie. Exemplarele asociate în garnituri vestimentare ceremoniale, din argint, mai bine studiate, pot să ofere suport util și pentru înțelegerea modului de purtare a pieselor realizate din metal comun (bronz sau fier).

În privința fibulelor de felul celor descrise cu acest prilej, s-a remarcat că se găsesc cu predilecție pe teritoriul Daciei. Numeroase exemplare au fost descoperite în așezările de pe Siret, dar și în Muntenia, Transilvania și Banat. În afara Daciei sunt cunoscute puține exemplare. La Ardeu, tipul respectiv este cel mai bine reprezentat până în acest moment.

Aurel Rustoiu a remarcat că agrafele de acest fel apar în modă de la sfârșitul secolului I î. Chr., însă din așezările de la Răcătău și Brad provin multe exemplare descoperite în contexte aparținând ultimelor niveluri de locuire, care le asigură o datare pe parcursul primelor trei sferturi ale secolului I d. Chr. În fine, la Ardeu, exemplarele aparținând acestui tip provin din nivelul de distrugere a acropolei, datat în timpul campaniilor dacice ale lui Traian.

Pe baza informațiilor pe care le-am adunat deja, se observă că cele două exemplare sunt comune în componențe costumului din Dacia și că se datează la sfârșitul secolului I al erei creștine. Mai mult, putem remarca și faptul că cele două fibule indică plasarea în zona umerilor a unei perechi de piese care susțin ipoteza purtării unui veșmânt feminin, fixat pe ambii umeri (Foto 6), similar cu un peplos (lat. Stola). În zona sud-alpină a Italiei, veșmintele prinse pe umeri cu două fibule au fost înlocuite cu tunica romană, fixată prin cusături. Dar în regiunile din nordul și din estul Alpilor, garnituri de port de acest fel continuă să fie prezente în inventare funerare feminine, până în secolul al III-lea al erei creștine. Garnituri de acest fel sunt adeseori reprezentate pe reliefuri funerare.

Prin intermediul celor două fibule descrise avem atestată o situație rară între descoperirile din spațiul locuit în epoca Regatului Dac. Ele sunt accesorii vestimentare ale unui costum purtat de o femeie, la Ardeu, în urmă cu aproape 2000 de ani. Vom vedea, în episodul care va urma, că de același costum pot să fie asociate și alte obiecte.
Cu speranța că v-a plăcut povestea noastră de azi, vă așteptăm cu comentarii și sugestii pentru a îmbunătăți experiența noastră!

Expert în bunuri de patrimoniu cultural național mobil, Arheolog expert, Cercetător consacrat,
Dr. Iosif Vasile Ferencz, Secția Arheologie în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

7. Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova derulează activități ce țin de proiectul 𝐼𝑑𝑒𝑛𝑡𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑉𝑎̆𝑖𝑖 𝑇𝑒𝑙𝑒𝑎𝑗𝑎𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢𝑙 𝑜𝑏𝑖𝑒𝑐𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑎𝑟ℎ𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐𝑒. 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑒𝑟𝑣𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑚𝑜𝑣𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑖𝑚𝑜𝑛𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑙𝑜𝑐𝑎𝑙 𝑐𝑎 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑎 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑖𝑚𝑜𝑛𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑛𝑎𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 – 𝑜 𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡𝑒𝑔𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑑𝑖𝑔𝑖𝑡𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova derulează activități ce țin de proiectul 𝐼𝑑𝑒𝑛𝑡𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑉𝑎̆𝑖𝑖 𝑇𝑒𝑙𝑒𝑎𝑗𝑎𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑚𝑒𝑑𝑖𝑢𝑙 𝑜𝑏𝑖𝑒𝑐𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑎𝑟ℎ𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐𝑒. 𝐶𝑜𝑛𝑠𝑒𝑟𝑣𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑠𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑚𝑜𝑣𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑖𝑚𝑜𝑛𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑙𝑜𝑐𝑎𝑙 𝑐𝑎 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑎 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑖𝑚𝑜𝑛𝑖𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑛𝑎𝑡𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 – 𝑜 𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡𝑒𝑔𝑖𝑒 𝑑𝑒 𝑑𝑖𝑔𝑖𝑡𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒, proiect cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN). Parteneri ai proiectului sunt Colegiul Național „Nichita Stănescu” (Ploiești), Școala Generală „Toma T. Socolescu” (Păulești) și Școala Generală „Radu Tudoran” (Blejoi). Echipa de proiect este alcătuită din Tudor Hila (coordonator), Bogdan Ciupercă, Irina Ene, Eduard Ghinea, Emil Grigorescu, Cătălin Dîscă, Alin Anton, Raluca Dobrogeanu și Ecaterina Hila.

Proiectul își propune valorificarea patrimoniului MJIAPh provenit de pe Valea Teleajenului în urma cercetarilor arheologice. Scopul proiectului îl reprezintă aducerea în prim plan a importanței obiectelor arheologice ca parte a vieții comunităților umane din trecut și conștientizarea comunităților locale din prezent asupra valorii acestora.

Alegerea zonei Văii Teleajenului pentru realizarea proiectului nu este întâmplătoare, aceasta fiind încă din preistorie o cale principală de legătură între Câmpia Română și interiorul Arcului Carpatic, pe acest drum circulând în permanență oameni și idei provenind din regiuni diverse.

Cele trei paliere principale avute în vedere sunt 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 - Valea Teleajenului, 𝑜𝑎𝑚𝑒𝑛𝑖𝑖 - comunitățile locale și 𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑧𝑜𝑛𝑎𝑙𝑎̆ - ce include atât comunitățile locale cât și zonele geografice.
Pentru realizarea proiectului a fost elaborată o strategie de digitalizare prin care o parte a patrimoniului MJIAPh este supus scanării 3D, urmând ca rezultatul acestei munci să se materializeze prin realizarea unei expoziții virtuale, expoziție ce va fi accesibilă și pe site-ul instituției.

În paralel cu expoziția virtuală, MJIAPh va vernisa cu obiectele implicate în proiect și o expoziție clasică, cu expunere fizică și va realiza prezentări în insituțiile de învâțământ partenere.
𝑃𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑢 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑖𝑛𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑚𝑜𝑑 𝑛𝑒𝑐𝑒𝑠𝑎𝑟 𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡̦𝑖𝑎 𝐴𝑑𝑚𝑖𝑛𝑖𝑠𝑡𝑟𝑎𝑡̦𝑖𝑒𝑖 𝐹𝑜𝑛𝑑𝑢𝑙𝑢𝑖 𝐶𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙 𝑁𝑎𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙. 𝐴𝐹𝐶𝑁 𝑛𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑜𝑛𝑠𝑎𝑏𝑖𝑙𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑡̦𝑖𝑛𝑢𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑒 𝑚𝑜𝑑𝑢𝑙 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑟𝑒𝑧𝑢𝑙𝑡𝑎𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑖𝑒𝑐𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑝𝑜𝑡 𝑓𝑖 𝑓𝑜𝑙𝑜𝑠𝑖𝑡𝑒. 𝐴𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒𝑎 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑖̂𝑛 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑔𝑖𝑚𝑒 𝑟𝑒𝑠𝑝𝑜𝑛𝑠𝑎𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑏𝑒𝑛𝑒𝑓𝑖𝑐𝑖𝑎𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑓𝑖𝑛𝑎𝑛𝑡̦𝑎̆𝑟𝑖𝑖.

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova.

8. Piese recuperate!

Piese provenind dintr-un lot de 906 artefacte ce au făcut obiectul unei activități de trafic ilegal de patrimoniu, recuperate de autoritățile statului român. Tot lotul este constituit din artefacte care fac parte din diverse ansambluri arheologice, protejate prin legislația internațională și extrem de vulnerabile la traficul ilicit de obiecte de patrimoniu.

Din punct de vedere științific, lotul analizat este unul extrem de valoros, cu potențial de a aduce importante lămuriri la istoria și civilizația sud-estului Europei. Artefactele necesită studiu suplimentar, analize interdisciplinare în laboratoare de specialitate și publicarea științifică pentru restituirea informațiilor valoroase pentru istoria umanității, informații profund viciate prin braconajul arheologic ce a dus la extragerea lor din contextul original.

Sursa informațiilor RO Detecting.

9. Descoperire unică la Turda: casetă din bronz, ornamentată, găsită într-o locuință de lângă castrul legiunii a V-a Macedonica

10. DENAR ROMAN EMIS DE ÎMPĂRATUL MARCUS AURELIUS

Moneda face parte din tezaurul de denari romani ce a fost descoperit în punctul Cornu’ Mesigului, pe teritoriul aparținând localității Berchezoaia din comuna Remetea Chioarului. Tezaurul a fost descoperit cu ajutorul detectoarelor de metale la data de 1 iulie 2018, de către Vasile-Ovidiu Papuc, Lucian-Alexa Onea și Vlad-Călin Sarmași, membrii Asociației Detecție Nord.

În ceea ce privește nominalul monedei, este vorba despre un denar de argint emis de monetăria Romei și care are dimensiunile de 18,6 x 17,9 mm, greutatea de 2,46 g, iar axa monedei este 6.

Pe avers este reprezentat capul laureat al împăratului Marcus Aurelius orientat spre dreapta. Legenda de pe avers este M ANTONINVS – AVG TR P XXIIII / M(arcus) Antoninus Aug(ustus) Tr(ibunicia) P(otestate) Quarta Vicesima.

Pe revers este reprezentată Fortuna șezând spre stânga și ținând cârma și cornucopia. Legenda de pe revers este FORT RED – COS III / Fort(una) Red(ux) Co(n)s(ul) Tertium.

Denarul a fost emis de împăratul Marcus Aurelius (161 – 180 p. Chr.), iar TR P XXIIII ce apare pe legenda de pe avers datează moneda în timpul celui de-al douăzeci și patrulea an tribuniciar al acestuia, an ce începe în decembrie 169 și se încheie în decembrie 170 p. Chr.
Legenda de pe revers o prezintă pe Fortuna, zeița norocului, a sorții și a șansei, care veghează asupra împăratului și îl aduce în siguranță acasă din prima campanie militară prilejuită de războaiele marcomanice.

Bibliografie: Raul Cardoș, Tezaurul monetar roman de la Berchezoaia (jud. Maramureș), Marmatia 18, 2021, p. 55-75.
Text: Raul Cardoș
Foto: Zamfir Șomcutean

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

11. Descoperire de excepție în Vrancea, unde cercetătorii au scos la lumină, în Parcul Natural Putna, ceva care pare desprins dintr-un film științifico-fantastic: o pădure pietrificată, cu chiparoși falnici și urme fosilizate de pești și insecte, conservate ca într-o capsulă a timpului. 3 cercetători au descoperit un întreg ecosistem, a cărui vechime este estimată la peste 60 de milioane de ani. Practic, este vorba despre vietăți care populau Terra undeva spre sfârșitul Cretacicului și începutul Paleogenului, adică imediat după dispariția dinozaurilor. - VIDEO

12. Descoperire spectaculoasă în Vrancea: Pădure pietrificată și fosile unice în Parcul Natural Putna-Vrancea

194. Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2025 - VIDEO - Partea IX

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 5 octombrie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Octombrie 2025 - VIDEO - Partea I

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete