Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2025 - VIDEO

duminică, 28 septembrie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2025 - VIDEO - Partea IX

1. Între 3200 și 3500 de ani au așteptat să fie scoase la lumină!

Am avut bucuria, pe când făceam u profil de sol să dau peste un depozit de bronzuri format din 6 topoare tip celt, un vârf de săgeată și un vârf de lance. Artefactele au fost predate autorităților, conform legii.
Deși nu sunt arheolog, nici măcar istoric de profesie, am încercat o documentare minimă despre aceste obiecte. După o clasificare a bronzurilor descoperite în țara noastră făcută de M.Petrescu Dâmbovița într o lucrare din anul 1977, cel puțin 2 dintre topoare aparțin tipului RÂȘEȘTI (denumire dată după localitatea din jud.Vaslui, unde a fost descoperit primul exemplar). Aceste tip de topoare , în afară de o tortiță/urechiușă, mai au sub arcă și orificii rotunjite sau alungite, care le face ușor de catalogat.
Aceste topoare, după opinia istoricului de la Chișinău, Valentin Dercacev sunt clar legate de cultura NOUA datată pe teritoriul țării noastre între sec.XV-XII înainte de Hristos. Fabricarea acestui tip de topor este legată de focarul metalurgic Bârlad, este răspândit în bazinul râului Bârlad, pe partea milocie a râului Nistru,în Transilvania centrală și de sud est, dar exemplare de acest tip s-au găsit și în apropiere de Kiev.
Cel mai mare dintre topoarele pare a fi de tip ,,vechi transilvănean" sau tip RUGINOASA.....
Cum românul ,,se pricepe la toate" , așa și eu mi am permis să fac câteva considerații despre aceste admirabile obiecte descoperite

...dar cred că vom mai auzi și vom mai citi despre ele în lucrări făcute de specialiști și sper să le putem admira în muzee!

Sursa informațiilor Ioan Luculeasa.

2. Prima etapă a proiectului "Leacuri și remedii din drogherii și farmacii. Arheologia vieții cotidiene din Bucureștiul secolului al XIX-lea", co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, a vizat realizarea unei serii de scanări 3D ale recipientelor farmaceutice aflate în patrimoniul Muzeului Municipiului București.

Proiectul este realizat în parteneriat cu Institutul Național al Patrimoniului, alături de care ne propunem să aducem patrimoniul arheologic mai aproape de public, într-o formă accesibilă și atractivă.

Recipientele scanate în cadrul proiectului nostru nu sunt doar simple obiecte de ceramică sau sticlă – ele sunt mărturii tăcute ale vieții de zi cu zi din Bucureștiul secolului al XIX-lea. În fiecare flacon, borcan sau vas se păstrează, ca într-o capsulă a timpului, ecoul unei epoci în care farmaciile și drogheriile ofereau nu doar leacuri, ci și speranță.

Aceste piese provin din cercetări arheologice preventive desfășurate în inima orașului, în locuri unde odinioară funcționau drogherii și farmacii celebre – spații în care tradiția se împletea cu inovația vremii. Leul de Aur, Bruss, Economu, Fabini sau Colțea nu sunt doar nume uitate dintr-o listă de adrese, ci repere ale unui București care își regăsea sănătatea printre rafturi cu flacoane de sticlă sau porțelan și miros de plante tămăduitoare.

Prin digitizare, aceste recipiente — cândva folosite pentru păstrarea și distribuirea leacurilor — sunt documentate cu acuratețe, contribuind atât la cercetarea științifică, cât și la valorificarea culturală și educativă a patrimoniului.

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele pot fi folosite. Responsabilitatea revine în întregime beneficiarului finanțării.

#MMB #INP #PatrimoniuCultural #AFCN

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

3. Arheologia este frumoasă, mai ales când săpătura arheologică este îngrijit realizată.

Mie mi-a plăcut această suprapunere a două planuri: construcția actuală și ruinele unor construcții mai vechi.

Săpătura arheologică a fost realizată în cadrul unui ansamblul monahal din județul Neamț.

#archaeology #monastery #history #oldhouse

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

4. Un „studiu” al decorațiilor. Ceramică cenușie, decorată cu ruloul. Origine vestică, datată în prima jumătate de sec. XV

Din capitala veche (Siret), la Mănăstirea Bistrița: același producător. În aceeași epocă, parte din moldoveni încă mai utilizau roata olarului cu turație lentă.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

5. Noi descoperiri arheologice în Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia. La ce întrebări caută răspuns arheologii

6. AMULETĂ DIN OS

Descoperit prin cercetările arheologice realizate în situl Răcătău „Cetățuie”, comuna Pâncești, județul Bacău, în campania din anul 1969. Obiectul se află în patrimoniul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, cu nr. de inventar 7.717 și este datat în secolele I î.Hr - I d. Hr.

Este un artefact din os care prezintă spirale circulare, dispuse câte cinci pe fiecare latură, iar alte zece se regăsesc poziționate în centru. De asemenea, prezintă trei perforații, cea mai mare având urme de prindere. Piesa are următoarele dimensiuni: Lungimea = 11,9 cm; lățimea = 1,1 cm.

Rafinamentul execuției obiectului indică cel mai probabil faptul că acesta a fost achiziționat din afara cetății dacice, fiind purtat atât ca podoabă cât și ca amuletă cu rol cultual.
Cetățile dacice de pe Valea Siretului au susținut în antichitate intense relații comerciale atât cu zona grecească, în special în perioadă elenistică, cât și ulterior cu cea romană. Dintre cele trei polis-uri (Zargidava, Tamasidava și Piroboridava), menționate de către geograful antic Ptolemeu pe cursul Siretului, cetatea de la Răcătău deține un impresionant patrimoniu în ceea ce privește obiectele de import.

Prezența unei astfel de podoabe reprezintă o dovadă clară a comerțului cu alte spații culturale, dar și o dezvoltare socială și economică importantă a dacilor prezenți la Est de Carpați.
Cetatea Tamasidava este cunoscută în literatura de specialitate ca „Cetatea de la Răcătău”, fiind amplasată în comuna Pâncești, județul Bacău.

Aceasta este situată pe terasa înaltă din stânga Siretului, pe o poziție dominantă, ce oferea protecție naturală și o bună vizibilitate a văii râului. Punctul „Cetățuie” a fost semnalat încă din secolul al XIX-lea (ca urmare a unui răspuns la Chestionarul trimis de Alexandru Odobescu), însă primele cercetări au fost desfășurate în anul 1968, de către un colectiv coordonat de Viorel Căpitanu și Vasile Ursachi. Săpăturile arheologice au continuat până în 1997 și au permis datarea nivelurilor de locuire din epoca bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt (prima epocă a fierului) și a celei de-a doua perioade a epocii fierului (sec. IV î.Hr. – II d. Hr.).

Bibliografie:
Căpitanu, Viorel, Obiecte cu semnificație cultuală descoperite în dava de la Răcătău, comuna Horgești, jud. Bacău, Carpica, vol. XVIII-XIX, 1986-1987, Bacău, pp. 71-103.

Dr. Popovici Elena-Brîndușa

Sursa informațiilor Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.

7. 𝐂𝐥𝐨𝐩𝐨𝐭̦𝐞𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐛𝐫𝐨𝐧𝐳 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐁𝐞𝐥𝐨𝐭̦

În anul 1968, un grup de elevi descoperea întâmplător, în Valea Beloțului (comuna Sopot, județul Dolj), un depozit de clopoței de bronz, ascuns de aproape două milenii. Din cele 22 de piese, 19 au fost recuperate în 1976 și păstrate astăzi în patrimoniul Muzeului Olteniei.
Cercetările arheologice au arătat că tezaurul nu provine dintr-o așezare, ci a fost îngropat intenționat, probabil pentru a fi protejat.

Clopoțeii, fără limbă, cu mici „urechi” pentru prindere, au fost turnați din bronz și staniu. Se presupune că erau folosiți ca piese de harnașament, ascunse spre sfârșitul secolului al III-lea sau chiar în secolul al IV-lea d.Hr.
Astăzi, aceste obiecte aparent mărunte ne dezvăluie fragmente din viața cotidiană a provinciei romane Dacia și din universul militar și civil al epocii.

Vă invităm să descoperiți clopoțeii de bronz de la Beloț în expoziția permanentă „𝐑𝐞𝐝𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐚̆ 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚”, Sala 𝐂𝐚𝐬𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐑𝐨𝐦𝐚𝐧, la Muzeul Olteniei Craiova – Secția Istorie-Arheologie.

Piesele sunt incluse și în 𝐂𝐚𝐭𝐚𝐥𝐨𝐠𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐑𝐚𝐫𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢 – 𝐂𝐚𝐭𝐚𝐥𝐨𝐠 𝐝𝐞 𝐞𝐱𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̦𝐢𝐞, un proiect dedicat promovării patrimoniului muzeal de excepție.

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞: C.M Tătulea, I. Stan – Mircești, „𝐷𝑒𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑏𝑟𝑜𝑛𝑧𝑢𝑟𝑖 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑒 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝐵𝑒𝑙𝑜𝑡̦”, Analele Universității din Craiova, seria filozofie-sociologie-istorie, VI, Craiova, 1981, p. 17-21; D. Bondoc, „𝑇𝑒𝑧𝑎𝑢𝑟𝑢𝑙 𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒𝑖 𝐶𝑟𝑎𝑖𝑜𝑣𝑎. 𝐴𝑛𝑡𝑖𝑐ℎ𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎”, Craiova, 2007, p. 93-97; Radu Gabriel Dumitrescu, Dorel Bondoc, Florin Ridiche, Valentina Popescu, Violeta Stănescu, „𝑅𝑎𝑟𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑎 𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒𝑖. 𝐶𝑎𝑡𝑎𝑙𝑜𝑔 𝑑𝑒 𝑒𝑥𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡̦𝑖𝑒”, Muzeului Olteniei, Craiova, 2013, p. 87.

𝐓𝐞𝐱𝐭/𝐅𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu, Referent de Specialitate, Biroul de Marketing, Muzeul Olteniei.

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

8. Cel mai mic sit arheologic din România (și poate chiar din lume), se află la limita dintre județele Neamț și Bacău.

Lângă un izvor de apă sărată au fost identificate vestigii arheologice în anul 2005, iar recent a fost realizat un diagnostic arheologic care confirmă existența unei exploatări a apei sărate în acest punct.

Situl are o suprafață de numai câțiva metri pătrați și se află pe un versant, într-o zonă împădurită. Spațiul limitat și terenul accidentat nu au permis comunităților umane vechi să desfășoare o activitate foarte intensă în acest loc, dar avem dovezi clare ale activităților legate de recristalizarea sării.
Materialele arheologice aparțin, în cea mai mare parte, celei de-a doua epoci a fierului.

Pe lângă materialele ceramice au fost descoperite urmele unei amenajări cu pietre.

#archaeology #saltexploitation #salt #heritage

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

9. Șantierul arheologic de la Sântana - Cetatea Veche

Sântana-Cetatea Veche una dintre cele mai mari fortificații ale epocii bronzului din Europa, este cunoscută publicului prin amplele săpături efectuate în ultimul timp.

Săpăturile arheologice întreprinse la Cetatea Veche au dus la descoperirea uneia dintre cele mai importante civilizații preistorice europene, din păcate prea puțin cunoscută atât în rândul specialiștilor, cât mai ales a publicului larg. Prin dimensiunile sale (mai bine de 130 ha), bogăția artefactelor și studierea unor monumente din interiorul fortificației, vizibile în teren și astăzi, putem schița tumultoasa biografie a fortificației. Construcția acesteia își are începuturile în jurul anului 1500 a.Chr., iar spre 1350 a.Chr. întregul sit suferă o primă distrugere. Toate sistemele de fortificare și clădirile adăpostite în interior sunt reconstruite la foorte scurt timp și mai funcționează încă cca. 100 ani. Cu siguranță prosperitatea fără precedent a sitului a atras umeroși dușmani, în consecință dovezile arheologice sugerează că fortificația este asediată și distrusă în jurul anului 1250 a.Chr. Bogăția comunității poate fi cuantifcată prin prezența numeroaselor artefacte din aur și bronz descoperite pe suprafața sitului. Acestora li se adăugă mărgele de sticlă importate din Egipt sau Mesopotamia sau grafit din Boemia. Toate aceste artefacte importante denotă statutul social privilegiat a unor membrii ai comunității.

Pe lângă dovezile deja evocate, care dovedesc importanța Cetății Vechi, cele mai reprezentative monumente sunt ilustrate prin clădiri de dimensiuni monumentale, ori movile funerare dispuse spre marginea fortificației. Echipa noastră de cercetare se concetrează în prezent asupra două asemenea monumente. Unul dintre obiectivele săpăturilor îl reprezintă dezvelirea celei mai mari clădiri a epocii bronzului din afara lumii miceniene și troiene. Clădirea însumează o suprafață de aprox. 1700 m2, fiind construită din lemn și lut. Destinația specială este dovedită prin dimensiunile sale ciclopice, existența mai multor încăperi, dar și prin faptul că podeaua a fost decorată cu motive geometrice, colorate cu vopsea albă, neagră și roșie.

Dacă până de curând cercetările noastre au fost dedicate dezvelirii lumii celor vii, începând cu anul 2022 acesta am dorit să integrăm proiectului și dimensiunea funerară a sitului. Pe latura sud-estică a fortificației au fost identificate trei movile funerare. Dintre acestea, cea din mijloc se desprinde prin dimensiunile sale (aproape 10000 m2). Investigațiile geofizice ne-au arătat existența în interiorul acestei movile a unei structuri de formă, orientare și dimensiuni asemănătoare clădirii aflată deja în curs de dezvelire. Săpăturile arheologice din acest an au confirmat existența acestei structuri. Este vorba despre o construcție ridicată din lemn și lut, lungă de 44 m și lată de 18 m. Prin faptul că această construcție se află în interiorul movilei și că a fost utilizată pentru un timp foarte scurt, considerăm că prezintă caracteristicile unei descoperiri cu caracter funerar aparte (casă mortuară). Identificarea unei construcții de dimensiuni nemaiîntâlnite în interiorul unei movile ne îndeamnă să continuăm cercetările pentru a elucida misterul.

Sursa informațiilor Complexul Muzeal Arad.

10. Noi descoperiri arheologice în estul Cetății Alba Carolina din Alba Iulia

11. Copaie din lemn, folosită ca sicriu de bebeluș, din expoziția dedicată Mormântului pictat de tip Hypogeu din Constanța

12. Șantierul arheologic de la Sântana - Cetatea Veche

193. Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2025 - VIDEO - Partea VIII

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 28 septembrie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2025 - VIDEO - Partea IX

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete