În orice casă tradițională, lada de zestre ocupa un loc de cinste în camera bună, numită în funcție de zonă, „camera curată”/„casa curată”/„casa dinainte”. Lada păstra în pereții ei valuri de pânză țesută în casă, ștergare și alte țesături folosite pentru organizarea interiorului locuinței dar și costume de sărbătoare și obiecte de podoabă. Era cumpărată de părinții fetei de la meșterii tâmplari specializați în confecționarea acestor piese de mobilier, iar frumuseţea decoraţiei cât şi mărimea acesteia oglindea starea materială a miresei.
Meșterii tâmplari care lucrau lăzile urmau pas cu pas toate fazele de lucru; se începea cu alegerea lemnului, care era de esență mai moale, de brad sau molid. Bușteanul era tăiat la dimensiune folosind joagărul, despicat apoi cu securea, iar scândura obținută era cioplită cu barda și îndreptată cu cuțitoaia, rindeaua, iar îmbinarea se realiza cu fierăstrăul și cu dalta.
Pictarea lemnului urma și ea o tehnică tradiţională: lemnul era în prealabil preparat, adică grunduit, cu o soluţie cu clei animal sau vegetal, și apoi se picta folosind pulberi colorate în amestec cu cleiuri; se foloseau vopsele de origine vegetală: coajă de copaci, coajă de nucă, răşină de brad și pigmenţi minerali. După finalizarea pictării, se finisa cu uleiuri de in sau ceară de albine pentru protecţie cât şi pentru fixarea picturii. Modelele se desenau liber, sau folosind şabloanele.
Foto 1: Atelier de tâmplărie și rotărie, prima jum. sec. XX, colecția Fond documentar, Muzeul de Etnografie Brașov
Foto 2: Ladă de zestre, proveniență Meșendorf, zona Rupea, sași, datată 1868, colecția Muzeului de Etnografie Brașov
Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu