𝗣𝗿𝗶𝗺𝗲𝗹𝗲 𝗮𝗰𝘁𝗲 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗕𝘂𝗰𝘂𝗿𝗲𝘀̦𝘁𝗶

 

𝗣𝗿𝗶𝗺𝗲𝗹𝗲 𝗮𝗰𝘁𝗲 𝗱𝗲𝘀𝗽𝗿𝗲 𝗕𝘂𝗰𝘂𝗿𝗲𝘀̦𝘁𝗶

 
Hrisovul voievodului Vlad Țepeș – 20 septembrie 1459
Hrisovul voievodului Radu cel Frumos – 14 octombrie 1465

 
La 566 de ani de la prima atestare documentară a orașului nostru, din 20 septembrie 1459 (6968), Muzeul Municipiului București urează „La mulți ani” tuturor bucureștenilor! 

 
La 20 septembrie 1459 (6968), „Din mila lui Dumnezeu, Io Vlad voievod și domn și fiul marelui Vlad voievod, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei, Amlașului și Făgărașului herțeg”, a hotărât cu a sa „bunăvoință, cu inimă curată și luminată” să dăruiască un hrisov „atotcinstit și cu frumoasă față și deasupra tuturor ‹cinstitelor› daruri” lui Andrei cu fiii săi, lui Iova, lui Drag și altora. Practic, domnitorul Țării Românești le-a oferit acestora stăpânirea mai multor proprietăți – Poiana lui Stev, care a fost deținută de Șipin; a treia parte din Ponor cu ocina lui Petre din Ponor, tot a treia parte, care au fost achiziționate de la Petre cu 12 florini, în schimbul primirii unui „cal” de către domnie. 

 

Totodată, aceștia erau scutiți de diversele dări care se percepeau în acele timpuri – vama oilor, vama porcilor, albinărit, găletărit, vinărici, dijme, cositul fânului, posade, podvoade, cărături – „adică de slujbele mari și mici”. În caz contrar, cine nu urma să respecte porunca domnului emitent, Dumnezeu avea „să-l nimicească și să-l ucidă aici cu trupul, iar în veacul viitor sufletul lui, să fie părtaș ‹lui Iuda› și lui Arie”.

 
În finalul actului domnesc sunt menționați martorii hotărârii voievodului – Dragomir Țacal, Voico Dobrița, Stan vornic, Stepan Turcul, Oprea, Bratul de la Milcov, Moldovean spătar, Iova vistier, Tocsaba stolnic, Stoica paharnic, Gherghina comis și alții ale căror nume nu sunt cunoscute din pricina deteriorării suportului.
Hrisovul, emis în cea de-a doua domnie munteană a lui Vlad Țepeș (1456-1462), a fost redactat în limba slavonă, pe pergament, în „cetatea București”, fiind de altfel prima mențiune documentară a orașului București.

 
Invocația simbolică „†” („Cruce-ajută”), litera inițială „M” și monograma domnească sunt scrise cu chinovar. Inițial, hrisovul a fost autentificat cu sigiliul mare domnesc în căuș de ceară, atârnat de suport, din care se mai păstrează doar un fragment din șnurul de mătase roșie. Originalul se află la Biblioteca Academiei Române.
Peste doar câțiva ani, la 14 octombrie 1465 (6974), succesorul în tronul muntean și în același timp fratele mai mic al lui Vlad Țepeș, Radu cel Frumos (1462-1473), a emis un act în „cetatea de scaun București” prin care Mănăstirea Cozia, cu hramul Sfintei Troițe (Sf. Treime) și egumenul Simion împreună cu toți frații „câți sunt în sfânta mănăstire întru Hristos” au primit dreptul ca două căruțe ale lăcașului de cult să „umble slobode”. Acestea aveau privilegiul de a cumpăra sare de la ocne, fiind scutite de a plăti vamă la „toate târgurile și la toate vadurile” existente între Severin și Brăila, inclusiv la „vămile munților”. Această dispensă era valabilă și pentru „butoaiele cu vin, nici de la pește, nici de la altă cumpărătură”. Beneficiul era acordat de domnie „cu toată osârdia, ca să se hrănească sfinții și dumnezeeștii călugări”, fiind spre „veșnică pomenire a sfânt răposaților părinților domniei mele, apoi și domniei mele”.

 
Aceste două mijloace de transport nu puteau fi împiedicate „nici de sudeț, nici de pârcălabii de orașe, unde sunt târguri, nici de vornici, nici de vameși, niciunul dintre boierii și slugile domniei”, în caz contrar oricine „i-ar împiedica chiar și cu un fir de păr” urma a suferi „mare rău și urgie ... ca un neascultător și necredincios” al hotărârii primului om în stat.

 
Hrisovul, emis în prima domnie munteană a lui Radu cel Frumos (1462-1473), a fost consemnat în limba slavonă, pe pergament, de Lațco, și atestă pentru prima dată existența reședinței domnești în orașul București.

 
Invocația simbolică „†” („Cruce-ajută”), litera inițială „M” și titulatura domnească sunt scrise simplu cu cerneală neagră. Monograma domnească este scrisă cu chinovar. Actul nu beneficiază de semnătura autografă a primului om în stat. Inițial, actul domnesc a fost autentificat cu sigiliul mare domnesc în căuș de ceară, care era fixat de suport printr-un șnur, din care se mai păstrează doar o parte. Originalul se află la Arhivele Naționale ale României.

 
Ambele facsimile pot fi admirate de publicul vizitator în cadrul expoziției permanente „Timpul Orașului” de la #PalatulSuțu (bd. Ion C. Brătianu, nr 2), alături de alte bunuri culturale aflate în patrimoniul instituției noastre.

 
dr. Grina-Mihaela Rafailă, muzeograf, secția Istorie, #MMB

 

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.