Cuptorul pentru coptul pâinii

 

Cuptorul pentru coptul pâinii

Cuptorul era nelipsit din orice casă sau gospodărie țărănească din trecut. În esență, cuptorul era un spațiu boltit realizat din nuiele împletite, lipite cu un strat gros de lut muiat, însă putea fi construit și din piatră sau cărămidă. Cu un horn pentru captarea fumului, cuptorul putea să aibă gura în casă, iar corpul scos în afară, dar au existat și cuptoare ridicate în curte, adăpostite în șoproane. De asemenea, vatra putea fi deshisă sau întregită cu o sobă pentru încălzit.

Cuptorul a fost întrebuințat pentru coptul pâini, dar și pentru gătit mâncare. Pentru ardere se foloseau lemne de fag, brad și coceni de „cucuruz” (porumb), iar ca unelte „drângul” (asemănător unei sape, dar din lemn, cu care se trăgea jarul), „văruitorul” sau „pămătuful” (un băț lung cu cârpă sau cu frunză de porumb la capăt, cu care se mătura vatra de cenușă) și lopata de pâine.

Se făcea aluatul, se frământa până „găocea” (ieșeau clăbuci), apoi se lăsa să dospească în covată, sub o ”pânzătură”. Dimineața, când se lumina de ziuă, după ce se pregătea cuptorul, se introduceau pâinile cu ajutorul lopeții. Se lăsau să de coacă, după care se băteau bine-bine și se curățau cu cuțitul și se ștergeau până coaja pâinilor era curată. Se puneau în covată și se acopereau cu o ”pânzătură” pentru a rămâne moale. Înainte de frământat, dar și după ce era gata pâinea, femeia mulțumea și făcea o cruce spunând: „Doamne, ajută!”.

Ilustrăm câteva momente din coptul pâinii în cuptor cu câteva fotografii rezultate în urma unei cercetări de teren, din anul 2004, în satul Calbor, comuna Beclean, județul Brașov.

Sursa: „Alimente, bucate și leacuri din zona Brașovului. Atlas gastronimic tradițional”, coordonator Ioan Praoveanu

#cuptordepâine #gospodăriețărănească #vatră #covată #Transilvania #MUzeuldeEtnografieBrașov #ȚaraBârsei #haișitulamuzeu

 

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.