Muzeul de Istorie Naturală prezintă o publicație științifică de importanță notabilă, intitulată „An Eocene shallow water isselicrinid sea lilies from the Northern Hemisphere”. Această lucrare, rezultatul colaborării între cercetători de pe trei continente (Europa, America de Sud și Africa) – Salamon, M.A., Trif, N., Krajewski, M., Wilk, A., Rubilar-Rodríguez, A., Płachno, B.J., Jain, S. – a fost publicată în Scientific Reports (ISI/Q1), un jurnal al prestigioasei edituri Nature.
Studiul a demarat de la identificarea unor fragmente de tulpini de crinoizi observate de colegul nostru Nicolae Trif în colecția de paleontologie a Muzeului de Istorie Naturală din Sibiu. Prin efortul concertat al echipei de cercetători, sub coordonarea lui Mariusz A. Salamon (Universitatea Silezia, Katowice, Polonia), investigația a evoluat într-un studiu de relevanță internațională, aducând contribuții paleontologice esențiale unui grup insuficient studiat în România: Crinoidea.
Reevaluarea Distribuției Crinoizilor cu Tulpini
Percepția predominantă conform căreia crinoizii cu tulpini (organisme marine atașate de substrat), sunt rari în depozitele geologice post-Mezozoice a fost, pentru o lungă perioadă, larg acceptată. Cu toate acestea, datele științifice recente, inclusiv prezenta descoperire, contrazic această ipoteză.
Cercetătorii au identificat fosile de crinoizi aparținând genului Isselicrinus în România, în formațiuni geologice datate din Eocen (aproximativ 56-33 milioane de ani în urmă). Semnificația acestei descoperiri rezidă în proveniența specimenelor din faciesuri de ape puțin adânci, în proximitatea liniei de coastă. Anterior, unica semnalare similară a fost înregistrată în Emisfera Sudică, în America de Sud. Prin urmare, această lucrare constituie prima documentare a crinoizilor eoceni de mică adâncime în Emisfera Nordică.
Implicații Paleobiologice și Paleoecologice
Această descoperire aduce argumente contrare teoriei Revoluției Marine a Mezozoicului (MMR). Conform MMR, presiunea selectivă exercitată de prădătorii marini durofagi (precum peștii teleosteeni și echinidele), deveniți preponderenți în mediile de mică adâncime, a determinat retragerea crinoizilor cu tulpini în habitate mai profunde pe parcursul Mezozoicului târziu.
Prezentul studiu, coroborat cu alte descoperiri recente din Europa și la nivel global, sugerează că această "restricție batimetrică" nu a fost nici rapidă, nici sincronă la scară globală. Existența unor populații de crinoizi în medii litorale, mult timp după perioada presupusei lor dispariții din aceste habitate, indică o dinamică evolutivă mai complexă. Este plauzibil ca migrația crinoizilor să fi fost influențată nu doar de presiunea prădătorilor, ci și de alți factori abiotici, incluzând curenții marini intenși, fluctuațiile de salinitate, evenimente vulcanice submarine sau activitatea tectonică.
În concluzie, această nouă descoperire din România contribuie la o înțelegere mai nuanțată a istoriei evolutive a crinoizilor, demonstrând persistența acestor forme fosile în habitatele de mică adâncime mult după evenimentele asociate cu revoluția marină mezozoică.
Așa cum este inerent procesului științific, fiecare răspuns generează noi interogații.
Articolul este disponibil în regim Open Access pe site-ul Nature.com, în secțiunea Scientific Reports.
Sursa informațiilor Brukenthal National Museum / Muzeul Național Brukenthal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu