Firul - între tors și țesut
Procedeul propriu-zis de prelucrare a firului tors presupunea mai multe operații succesive care pregăteau țesutul la război. Prima operaţie era rășchiatul firelor în sculuri dispuse astfel pentru vopsit (în cazul lânii) și pentru fiert tortul (în cazul cânepii și inului). Pentru aceasta se folosea un ciubăr, cenușă și apă încălzită care se turna peste sculuri și se scurgea în mod repetat timp de o zi și jumătate. La final, sculurile se spălau cu maiul la râu, tortul devenind mai moale și, deci, mai accesibil țesutului.
Urma depănatul cu vârtelnița sau cu roata de depănat, pentru realizarea mosoarelor cu fire necesare urzitului. Cu ajutorul sucalei se umplea cu fir țeava suveicii, care era indispensabilă țesutului. Pasul următor era urzitul firelor, un procedeu care consta în trecerea firelor de pe ”alegătoare”, prin lopățică, pe urzoi (două rame din lemn care se mișcă în jurul unui ax vertical fixat în grindă). În funcție de felul și mărimea țesăturii, se calcula numărul de rotiri necesare urzelii dorite. Pregătirea războiului continua cu înfășuratul urzelii pe sulul războiului de țesut și se sfârșea cu năvăditul (trecerea firelor de urzeală prin ițe și spată).
Foto 1 Vârtelniţă pentru realizarea sculurilor, expoziţia permanentă, Muzeul de Etnografie Braşov
Foto 2 Roata de depănat şi urzoi, expoziţia permanentă, Muzeul de Etnografie Braşov
Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu