Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Mai 2025 - VIDEO

duminică, 1 iunie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Mai 2025 - VIDEO - Partea III

1. Priapus de la Apulum, un relief unic care îl înfățișează pe zeul roman al virilității și fecundității, exponatul Nopții Muzeelor la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

2. 𝐂𝐎𝐈𝐅𝐔𝐋 𝐂𝐇𝐀𝐋𝐂𝐈𝐃𝐈𝐂 𝐃𝐄 𝐋𝐀 𝐁𝐀𝐋𝐒̦ 𝐎 𝐏𝐈𝐄𝐒𝐀̆ 𝐃𝐄 𝐓𝐄𝐙𝐀𝐔𝐑 𝐃𝐈𝐍 𝐏𝐀𝐓𝐑𝐈𝐌𝐎𝐍𝐈𝐔𝐋 𝐌𝐔𝐙𝐄𝐔𝐋𝐔𝐈 𝐉𝐔𝐃𝐄𝐓̦𝐄𝐀𝐍 𝐎𝐋𝐓

Descoperit întâmplător în anul 2005 Coiful Chalcidic de la Balș, județul Olt, face parte din tipul II, grupa tracică (Pflug), având ca zonă de producție și utilizare intensă, Grecia, Italia, Macedonia și Tracia.
Piesa are o mare valoare istorico-arheologică fiind lucrată într-un atelier greco-macedonean din nordul Mării Egee sau de meșteri greci itineranți, undeva la sud de Dunăre. Pe diverse căi această cască militară a ajuns în nordul Dunării, cel mai probabil făcând parte din arsenalul unui aristocrat sau războinic de seamă care a trăit cândva în secolul al IV-lea a.Chr.
Coiful are o morfologie „falică”, are calota elipsoidală, cu linie de demarcaţie între calotă şi partea sa inferioară, apărătoare de ceafă joasă, arcuită pe gât, obrăzare fixe foarte alungite, perpendiculare pe calotă, deschideri pentru urechi, arcade delimitate de o margine lată și apărătoare de nas scurtă, terminată drept. Marginea din faţă a obrăzarelor este zimţată, iar cea posterioară și inferioară rotunjite. Piesa este decorată cu câte un ornament în val ușor spiralat (coarne de berbec stilizate) în partea din spate sus a fiecărui obrăzar, realizat în tehnica „au repoussé”. Are următoarele dimensiuni: înălțimea 26,8 cm, circumferința maximă a calotei de 65 cm, grosimea de 1,8 mm în zona oculară și 2,8 mm în zona cervicală. Greutatea este de 820 grame.
Artefactul de la Balș a fost subiectul unor analize metalografice comparate, realizate în anul 2005 la Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei” din București.
S-a folosit tehnica analizei elementale prin fluorescență de raze X (XRF), bazată pe o sursă radioactivă de Americiu-241, cu o radioactivitate totală de 30 mCi . A reieșit faptul că artefactul este realizat din bronz - aliaj cupru-staniu, în proporție de 65% Cu - 35% Sn. În aliajul piesei de la Balș s-a evidențiat prezența nichelului, zincului, arsenului și a unor urme de plumb, fier, argint și aur. Urmele de metale prețioase permit ipoteza că artefactul a avut porțiuni argintate și/sau aurite.
Pentru coiful de la Balș, analogiile din spațiul nord-dunărean cele mai apropiate, și morfologic și geografic, sunt coifurile de la Budești, jud. Călărași și Cuptoare, jud. Caraș Severin. Tot aici trebuie menționate și coifurile de tip Chalcidic de la Făcău, jud. Giurgiu, Zimnicea, jud. Teleorman, Mercina, jud. Caraș Severin, Olănești, raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova și obrăzarul de la Ocna Sibiului, jud. Sibiu, care, chiar dacă sunt variante diferite ale coifurilor de tip Chalcidic (Pflug V), conturează dispersia acestui tip de echipament defensiv în nordul Dunării.
Coifurile de bronz în discuție sunt elemente de echipament cu dublu standard: sunt atât elemente de protecție efectivă în luptă, cât și piese de prestigiu (paradă). Contemporaneitatea acestor piese cu mai celebrele coifuri princiare de aur și argint – inspirate din coifurile de tip Chalcidic – ne arată și o ierarhizare internă a societății tracilor din nordul peninsulei Balcanice, geții în acest caz.
Descoperirea coifului de bronz de la Balș completează modelul și contextul general afișat de elitele getice nord-dunărene între secolele V-III a. Chr., model evident conectat la acel moment cu civilizația greco-macedoneană.

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞:
𝑪𝒂̆𝒕𝒂̆𝒍𝒊𝒏 𝑩𝑶𝑹𝑨𝑵𝑮𝑰𝑪, 𝑳𝒂𝒖𝒓𝒆𝒏𝒕̦𝒊𝒖 𝑮𝑼𝑻̦𝑰𝑪𝑨̆-𝑭𝑳𝑶𝑹𝑬𝑺𝑪𝑼, „𝑪𝒐𝒊𝒇𝒖𝒍 𝒅𝒆 𝒕𝒊𝒑 𝒄𝒉𝒂𝒍𝒄𝒊𝒅𝒊𝒄 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑩𝒂𝒍𝒔̦, 𝒋𝒖𝒅𝒆𝒕̦𝒖𝒍 𝑶𝒍𝒕” , 𝒊̂𝒏 𝑹𝒆𝒗𝒊𝒔𝒕𝒂 „𝑰𝑺𝑻𝑹𝑶𝑺” 𝒂 𝑴𝒖𝒛𝒆𝒖𝒍𝒖𝒊 𝑩𝒓𝒂̆𝒊𝒍𝒆𝒊 𝑪𝒂𝒓𝒐𝒍 𝑰, 𝑿𝑿𝑽𝑰, 2020, 𝑬𝒅𝒊𝒕𝒖𝒓𝒂 𝑰𝒔𝒕𝒓𝒐𝒔, 𝑩𝒓𝒂̆𝒊𝒍𝒂, 𝒑. 259-291.

Sursa informațiilor Muzeul Judetean Olt.

3. La Simpozionul Național Petrodava, ediția a VI-a, desfășurat zilele trecute la Piatra-Neamț, am putut să ne prezentăm unele dintre rezultatele cercetărilor arheologice recente, desfășurate în județul Neamț.

Datorită colaboratorilor mei din domeniul antropologiei, al geofizicii, dar și al arheologiei ,,clasice", am reușit să avem câteva intervenții care au adus mici nuanțe de noutate în acest domeniu.
Imaginea alăturată este o secvență stratigrafică dintr-un sit unde am desfășurat săpături sistematice în ultimii ani.
În secțiunea comentarii sunt rezumatele intervențiilor noastre.

#archaeology #science #heritage #Petrodava #Neamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

4. Mănăstirea cisterciană de la Igriș (1179–1500), din perspectiva cercetărilor arheologice

Muzeul Național al Banatului, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, inaugurează, în data de 14 mai 2025, expoziția „Mănăstirea cisterciană de la Igriș (1179–1500), din perspectiva cercetărilor arheologice”. Amenajată în mansarda B1 a Bastionului Maria Theresia din Timișoara, aceasta poate fi vizitată de publicul larg începând cu data de 15 mai, în programul obișnuit al muzeului. În avanpremieră, în după-amiaza zilei de miercuri, 14 mai, de la ora 16:30, echipa de cercetare va susține un tur ghidat special pentru vizitatorii interesați de istoria sitului și de contextul științific al descoperirilor.
Expoziția reprezintă reluarea, într-o formă semnificativ îmbogățită, a unei inițiative expoziționale inaugurate în anul 2022. Aceasta reunește rezultatele a aproape un deceniu de cercetări arheologice sistematice desfășurate de către Muzeul Național al Banatului în colaborare cu Universitatea Catolică „Pázmány Péter” din Budapesta și Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române din București.
Abația cisterciană de la Igriș, cunoscută în Evul Mediu sub denumirea Egres, a fost întemeiată în anul 1179 de regele Béla al III-lea al Ungariei. Situată pe teritoriul actualei localități Igriș, comuna Sânpetru Mare, județul Timiș, mănăstirea a jucat un rol de prim rang în rețeaua monastică din Regatul Maghiar. Importanța sa este confirmată și de statutul de necropolă regală, aici fiind înmormântați regele Andrei al II-lea (1205–1235) și regina Yolanda de Courtenay.
Înainte de începerea săpăturilor arheologice din anul 2016, cunoștințele despre abație erau limitate la câteva surse documentare, relativ laconice. Primele semnale concrete privind localizarea sitului au apărut în 2013, când prospecțiuni geofizice realizate de specialiștii muzeului, în parteneriat cu Universitatea Catolică din Budapesta, au oferit o imagine preliminară a complexului mănăstiresc. Ulterior, cercetările de teren au confirmat existența unor vestigii semnificative, permițând reconstituirea parțială a planului mănăstirii și descoperirea unor artefacte valoroase.
Materialul arheologic recuperat în timpul campaniilor este remarcabil atât prin varietate, cât și prin relevanța sa științifică. Expoziția include fragmente arhitecturale din gresie și marmură roșie, piese sculptate care provin de la ancadramente de portaluri, chei de boltă, coloane și capiteluri. Vizitatorii vor putea admira de asemenea fragmente ale sarcofagelor regale, obiecte de cult, piese de ceramică smălțuită, unelte din fier, elemente de armament și echipamente militare. Din inventarul funerar fac parte obiecte din os, metal, bijuterii și accesorii vestimentare din bronz, argint sau aur, precum și monede datând din secolele XII–XVI. Expoziția evidențiază și o groapă aparținând probabil perioadei invaziei mongole din 1241, în care au fost descoperite resturi osteologice umane alături de fragmente ceramice și obiecte din metal, fragmente ale unei căni din cristal de stâncă, fragmente arhitecturale din gresie și marmură roșie, piese de paviment din ceramică smălțuită.
Un element de maxim interes îl constituie descoperirile recente din anii 2022–2024, care au relevat vestigii ale corpurilor de clădire mănăstirești, dovedind existența unor sisteme de încălzire prin pardoseală și a unor rețele sofisticate de aducțiune și evacuare a apei. Acestea indică un nivel tehnologic avansat în arhitectura ecleziastică a epocii, comparabil cu cel întâlnit în alte mari centre ecleziastice cisterciene din Europa.
Dincolo de obiecte, expoziția reconstituie prin mijloace grafice și documentare momentele cheie din istoria mănăstirii: înmormântarea suveranilor, distrugerile provocate de invazia mongolă, adăpostirea coroanei regale și a trezoreriei în 1280, vizitele regelui Ladislau al IV-lea și transformarea treptată a mănăstirii în fortificație militară în secolul al XVI-lea. După părăsirea sa oficială de către călugării cistercieni în jurul anului 1500, complexul monastic a fost ocupat de trupele lui Ioan Zápolya și în cele din urmă distrus de otomani în 1551, intrând într-un con de umbră istorică până la demararea cercetărilor recente.
Expoziția a fost concepută de arheolog dr. Daniela Tănase, coordonator științific al proiectului, în colaborare cu Zsuzsanna Kopeczny și Ștefan Popa. Designul expozițional este semnat de arhitect Mihai Moldovan, grafica de Lucian Popovici, iar traducerea materialelor explicative de Valentin Cedică.
Publicul va putea vizita expoziția începând cu 15 mai 2025, de miercuri până duminică, în intervalul orar 10:00–18:00, la Bastionul Maria Theresia din Timișoara, mansarda B1, intrarea fiind posibilă pe baza biletului de acces obișnuit. Pentru grupuri organizate și solicitări de tururi ghidate, muzeul pune la dispoziție datele de contact disponibile pe website-ul oficial. Prin această nouă prezentare, Muzeul Național al Banatului reafirmă importanța cercetării științifice în recuperarea memoriei istorice și aduce în atenția publicului larg o filă esențială din patrimoniul medieval al regiunii.

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

5. Binele învinge întotdeauna! Încep aşa această postare, veţi înţelege pe parcurs de ce am făcut această afirmaţie şi nu pot decât să recunosc sentimentul de împlinire sufletească, de satisfacţie că pasiunea de ani de zile ţi-e cumva recunoscută, răsplătită.

La Muzeul Județean Mureș – Secția de Arheologie, a avut loc ieri, 15 mai 2025, deschiderea oficială a expoziției temporare „Enigmele comorilor, expoziție găzduită în incinta Secției de Arheologie din Cetate până în martie 2026!
Ce este deosebit la această expoziție? Sunt expuse DOAR obiecte provenite din descoperiri realizate în urma detecției cu detectorul de metale pe teritoriul județului Mureș. Artefacte rare, unele expuse pentru prima dată , grupate tematic în jurul ideii de comoară: obiecte din metale prețioase, tezaure monetare, depozite de bronzuri, în total 1400 de piese sunt expuse în 3 mari încăperi, în vitrine frumos aranjate. Expunerea obiectelor este completată de prezența unor ecrane pe care rulează înregistrările video de la momentele descoperirii și cercetării la cele mai multe din obiectele expuse. Deși au mai fost câteva expoziții timide cu acest subiect de-a lungul timpului prin țară, de departe, expoziția de la Târgu Mureș sparge gheața în adevăratul sens al cuvântului. Este o premieră națională iar tema expoziției sper, va fi urmată și de alte muzee din țară.
Lăsând la o parte divergențele dintre tagme - să citez pe cineva - s-a făcut front comun între arheologi și detectoriști iar rezultatul este unul deosebit, un câștig pentru Patrimoniul Cultural Național, pentru știință și oamenii care vor vizita acest muzeu. Încet, se tinde spre colaborare, spre normalitate, mai ales că am demonstrat, noi cei cu detectoare că nu suntem bau-bau. Că fiecare pădure are și crengi uscate, cred că asta e o chestiune general întâlnită în orice domeniu. Este important să lăsăm preconcepțiile, gândurile negre la o parte și iată că putem realiza împreună lucruri extraordinare.
Nu pot să nu scot în evidență contribuția majoră la inventarul acestei expoziții a lui Narcis-George Carțiș, care de peste 5 ani scoate la lumină lucruri extraordinare, unele unicat, ajungând fără exagerare, ca expoziția amintită să aibă peste 60% obiecte din descoperirile lui. În aproape toate cazurile, a prilejuit arheologilor cercetarea la fața locului a descoperirilor, pentru că a lăsat in situ obiectele și astfel au putut fi documentate contextele în care acele obiecte au ajuns acolo. Nu se pretinde nici măcar arheolog amator, cum ne numesc unii, ci se consideră un om care face treburile așa cum trebuie făcute, până la o limită. După aceea limită, intră în scenă arheologii.
Avem nenumărate descoperiri împreună și mă bucur că alături de el, cunosc oameni onești, modești care sunt și ei autorii descoperirilor obiectelor expuse la această expoziției dar cu care avem descoperiri extraordinare și în județul Alba și Cluj: Grecu Vlad, Ovidiu Acatrinei, Szakacs Jozsef, Crinel Nicolae Carțiș, Cristi Hoza, Alexandru Dreghiciu, Cristian Rusu și mulții alții (și îmi cer scuze că nu pot scrie lista întreagă aici) care dovedesc că putem fi și OAMENI nu, braconieri, vânători de comori și mai știu eu ce etichete ni se pun.
Medici, IT-iști, Ingineri, Avocați, Stomatologi, Tehnicieni Dentari, Funcționari Publici, Polițiști, Pensionari, Scriitori, Pictori, Tâmplari, Zidari și mulți alții care aleg în timpul lor liber să țină în mână un detector de metale, salută gestul de a recunoaște contribuția noastră la îmbogățirea Patrimoniului Cultural Național și felicită conducerea Muzeului Județean Mureș și pe cei implicați în realizarea acestei expoziții. La modul general, ani de zile am fost blamați și ignorați, dar Binele Învinge Întodeauna și am reușit să demonstrăm intențiile noastre bune, care de data aceasta nu au mai fost ignorate. Sperăm în viitor la o colaborare detectorist-arheolog oficială, necesară, pentru salvarea Patrimoniului Național.
Nu este un comunicat oficial ci doar gândurile mele, vă mulțumesc.

Sursa informațiilor Kolozsvari Csaba.

6. Mănăstirea cisterciană de la Igriș (1179–1500), din perspectiva cercetărilor arheologice

7. Enigmele comorilor - Imagini

8. Coiful celtic de la Ciumești, unic în lume, expus la Palatul Culturii, alături de Soldații de Teracotă

9. Cugir 2025 în imagini

Sursa informațiilor Aurel Rustoiu.

10. Comoară antică expusă pentru prima dată: coiful chalcidic de la Balș, vechi de 2.500 de ani, prezentat publicului la Slatina - VIDEO

11. Castrul de marș de la Grădiştea de Munte - Vârful Muncel (Cod RAN: 90397.06; Cod LMI: HD-I-s-A-03195).

Urmele unui castru pe muntele Muncelul (1565 m) au fost pentru prima dată observate de TÉGLÁS Istvan în 1884. Primele cercetări considerau că valul şi şanţul închid o suprafaţă de 65 X 60 m. având orientarea aproximativă NE,SV. Un sondaj executat de echipa condusă de C. Daicoviciu pe latura de răsărit, aproape de colțul sud-estic, arată că valul era format din pămînt şi bucăţi din piatră de stîncă. În structura valului s-a mai găsit şi puţin cărbune de lemn, fără a se putea dovedi însă în mod concludent existenţa unei palisade. Un mic sondaj în punctul cel mai înalt din interior (la circa 8 m de colţul sud-vestic), a scos la iveală un număr apreciabil de fragmente ceramice, cea mai mare parte de culoare cenuşie, lucrate la roată de factură dacică. În acelaşi sondaj s-a mai găsit o piesă de fier (considerată vîrful unui pilum) cu lungimea de 13 cm. Presupusul castrul de pe Muncel domină prelungirea dealului cu acelaşi nume, care coboară în pantă spre cetatea de la Grădiştea Muncelului, şi cealaltă culme, dinspre Fețele Albe, cu cetatea dacică de pe această din urmă înălţime. I. Glodariu va considera ulterior fortificația ca fiind construită inițial de daci și ulterior utilizată de romani. I. Oltean, W.Hanson în 2017 consideră fortificația eminamente romană. Noi cercetări realizate în 2016 de către E. Teodor, A. Pețan, Al. Hegyi remarcau: absenţa unui şanţ exterior (susţinută anterior); existenţa unui larg şanţ interior (caracteristică tipic dacică); grosimea neobişnuită a valului (pentru castrele de marş); existenţa unor “anexe” fără analogie funcţională în lumea romană (în special dubla palisadă de la vest); absenţa porţilor (care ar trebui să fie vizibile în plan); prezenţa gropilor mari de pe conturul interior (care nu sunt moderne); dar şi recentele descoperiri “întâmplătoare” (cu detectorul de metale). Se consideră astfel că fortificația respectivă ar fi fost mai degrabă de perioadă dacică, ulterior devenind în timpul războaielor dacice, o construcție militară romană. Un argument în acest sens ar fi și descoperirile ilegale făcute cu detectorul de metale în interiorul fortificației de unde au fost sustrase 1200 de monede de tip Koson, o pereche de brățări cu capete de șarpe, plus alte artefacte atribuite civilizației dacice de către experți. Ultimele cercetri indică fapul că întreaga incintă măsura 110 X 65 m, iar orientarea castrului era nord-est-sud-vest. Pe laturile de sud-est şi nord-vest, există două seturi de metereze paralele, cel mai probabil un sistem defensiv menit să blocheze posibilitatea de avans. Din colţul de vest, cele două linii de metereze se extind pe cca. 245 m pe panta si duc spre un izvor din apropierea padurii. Când era săpat şanţul din jur, pământul îndepărtat a fost folosit pentru crearea meterezei şi completat cu pământ scos din nişte scoase special realizate, identificate aproape în spatele meterezei, în interiorul incintei, ceea ce lasă impresia falsă a unui al doilea şanţ interior. În ultima fază, incinta avea o grosime de 4 m şi era din pământ şi piatră. (https://ran.cimec.ro/sel.asp?imgid=ran2582 foto- „LIMES. Frontiers of the Roman Empire - Dacia”. Components parts, vol 1 (Nomination for inscription on the World Heritage List, 2023).

Sursa informațiilor Valorificarea și Promovarea Limes-ului Roman Bistrița-Năsăud.

12. RO> O frumoasă colaborare cu specialiști germani de la Universitatea din Erlangen s-a concretizat într-un articol publicat în cel mai recent număr din revista noastră - Memoria Antiquitatis / XL (2024).

Au fost valorificate cu acest prilej o serie de materiale arheologice descoperite în situl de la Piatra-Șoimului, atribuite bronzului mijlociu.
Situl a beneficiat recent și de investigații geofizice realizate de colegii germani, iar acum avem o cu totul altă imagine despre această importantă stațiune arheologică.
Articolul poate fi accesat din secțiunea comentarii!
Promovăm județul Neamț prin cercetare!

ENG>A beautiful collaboration with German specialists from the University of Erlangen resulted in an article published in the latest issue of our journal - Memoria Antiquitatis / XL (2024).
On this occasion, a series of archaeological materials discovered in the site of Piatra-Șoimului, attributed to the Middle Bronze Age, were valorized.
The site has also recently benefited from geophysical investigations carried out by German colleagues, and we now have a completely different picture of this important archaeological site.
The article can be accessed in the comments section!
Promoting Neamt County through research!

Recent finds ascribed to the Middle Bronze Age at Piatra Șoimului (Neamț County)

#archaeology #prehistory #BronzeAge #Germany #NeamțRO

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

13. Colaci de sârme (mănăstirea franciscană din Tg. Mureș).

În România nu s-au văzut în arheologie. Este forma brută prin care erau importați dinspre atelierele germane ale Evului Mediu tardiv. Este materia primă cu care se realizau broderiile/țesăturile cu fir.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

14. Lănțișor din metal nobil. - Mănăstirea Bistrița (Neamț)

Rezolvare general europeană = piesă de import (dacă tot am pomenit de sârme...)

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

163. Descoperiri arheologice din România - luna Mai 2025 - VIDEO - Partea II

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 1 iunie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Mai 2025 - VIDEO - Partea III

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete