Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2025 - VIDEO

1. În această perioadă Muzeul Județean Olt desfășoară cercetări arheologice preventive, de mare amploare, în două dintre cele mai importante situri arheologice din România - Romula și Sucidava - ambele fiind monumente UNESCO.

La Sucidava se află în desfășurare cea mai mare cercetare realizată vreodată în așezarea civilă, iar la Romula se lucrează la un proiect pentru introducerea apei potabile și a canalizării, care presupune realizarea unor șanțuri care însumează aproape 13 km lungime, prin aproape tot situl. Descoperirile arheologice sunt pe măsura așteptărilor. În viitor, în funcție de evoluția procesului de restaurare, vom continua să informăm publicul cu privire la structurile și obiectele descoperite, între care se află și piese extrem de rare în Provincia Dacia.

Sursa informațiilor Muzeul Judetean Olt.

2. Turnul de epocă romană de la Salva - Dealul Dumbrava (Mija) Cod RAN: 34404.02; Cod LMI: BN-I-s-B-01370 - Turnul se află la aproximativ 1,6 km nord-est de localitatea Salva, la nord de Mănăstirea Salva, pe malul drept al Someşului Mare.

Este situat pe vârful unui deal, la nord de râul Someşul Mare şi la est de râul Sălăuţa, în colţul format prin confluenţa acestora. Poziţia sa îi conferă o vizibilitate mare asupra ambelor văi, precum şi spre mai multe turnuri de veghe, unele amplasate la distanţe mari, precum Perişor – Vârful Zgăului la 10 km spre vest. Turnul are formă circulară, măsurând aproximativ 8 × 6 m în diametru. Este uşor de recunoscut în teren, deoarece movila se ridică deasupra împrejurimilor sale la o înălţime de 1,30 m. Rămăşiţele unui şanţ sunt vizibile şi pe latura de sud.

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

3. „Seif la purtător” (Oradea).

Această micuță casetă am mai publicat-o pe FB, odinioară. Nu a apucat și nici nu știu de va apuca vreodată, o publicare științifică. Este un unicat, de la „noi”. Probabil a servit unui zaraf ori bijutier să-și țină bunurile mici, dar foarte prețioase

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

4. Breaking news arheologic de la Tilișca!

Se știa că, pe dealul Cățănaș, se află o importantă așezare dacică.
Se știa că printre cele mai valoroase descoperiri de acolo sunt cele 14 ștanțe monetare — datate în prima jumătate a secolului I î.Hr. — din bronz, unele dintre ele montate pe un manșon de fier, toate depuse într-o ulcică de lut, spartă în vechime.

Ei bine, de astăzi știm că sunt 15.

În data de 16 iulie 2025, în timpul unui sondaj de verificare stratigrafică în zona descoperirii, echipa condusă de colegul nostru dr. Gheorghe Vasile Natea, în colaborare cu conf. univ. dr. Silviu Istrate Purece (ULBS), coordonator al unei echipe de studenți ai Facultății de Științe Socio-Umane – Departamentul de Istorie, Patrimoniu și Teologie Protestantă, specializarea Istorie – a identificat o nouă ștanță monetară din bronz cu manșon de fier.

Este o descoperire arheologică remarcabilă, care deschide noi perspective asupra activității atelierelor monetare din lumea dacică.

Vom reveni cu imagini și detalii imediat ce piesa va fi restaurată.

#CasaAltemberger #ULBS #muzeulnaționalbrukenthal #arheology #tilișca #numismatica

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Casa Altemberger.

5. 𝐃𝐚𝐯𝐚 𝐠𝐞𝐭𝐢𝐜𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐒𝐚̆𝐩𝐚𝐭𝐚, 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐃𝐨𝐥𝐣 – 𝐨 𝐢𝐧𝐜𝐮𝐫𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐢̂𝐧 𝐫𝐚𝐟𝐢𝐧𝐚𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐢 𝐠𝐞𝐭𝐨-𝐝𝐚𝐜𝐞

O piesă cu adevărat deosebită din cadrul expoziției "𝑫𝒂𝒗𝒂 𝒈𝒆𝒕𝒊𝒄𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑺𝒂̆𝒑𝒂𝒕𝒂, 𝒋𝒖𝒅𝒆𝒕̦𝒖𝒍 𝑫𝒐𝒍𝒋", găzduită în județul Dolj, atrage imediat atenția: un 𝐟𝐫𝐚𝐠𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐝𝐞 𝐚𝐦𝐟𝐨𝐫𝐚̆ 𝐫𝐡𝐨𝐝𝐢𝐚𝐧𝐚̆, datat între anii 𝟏𝟕𝟕–𝟏𝟕𝟓 a.Chr.

Aceste amfore erau folosite pentru transportul unui 𝐯𝐢𝐧 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐮𝐩𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐫𝐚̆, destinat 𝐞𝐥𝐢𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐞𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐞.Descoperirea unei astfel de piese în punctul 𝐺𝑟𝑖𝑛𝑑𝑢𝑙 𝑀𝑎̆𝑐𝑒𝑠̦𝑢𝑙𝑢𝑖, acolo unde arheologii au identificat o așezare getică, este o dovadă valoroasă a 𝐥𝐞𝐠𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐜𝐨𝐦𝐞𝐫𝐜𝐢𝐚𝐥𝐞 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥𝐞 pe care le aveau geții cu lumea mediteraneană.

Prezența acestui fragment rar ne sugerează că nu era vorba despre o simplă așezare, ci despre o 𝐝𝐚𝐯𝐚 – un 𝐜𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐮𝐫𝐛𝐚𝐧 𝐠𝐞𝐭𝐢𝐜, cu rol 𝐞𝐜𝐨𝐧𝐨𝐦𝐢𝐜, 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜 𝐬̦𝐢 𝐫𝐞𝐥𝐢𝐠𝐢𝐨𝐬, locuit de o clasă conducătoare rafinată.

Surprinzător este faptul că această așezare pare să fi fost 𝐩𝐚̆𝐫𝐚̆𝐬𝐢𝐭𝐚̆ 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐮𝐫𝐦𝐞 𝐝𝐞 𝐝𝐢𝐬𝐭𝐫𝐮𝐠𝐞𝐫𝐞, un mister arheologic care adaugă și mai multă greutate acestor descoperiri.

Vă așteptăm să descoperiți mai multe în cadrul expoziției – o incursiune inedită în viața cotidiană și lumea rafinată a geților din sudul actualului județ Dolj.

Programul de vizitare: 𝐦𝐚𝐫𝐭̦𝐢–𝐝𝐮𝐦𝐢𝐧𝐢𝐜𝐚̆, 𝟗:𝟎𝟎–𝟏𝟕:𝟎𝟎 (ultima intrare 𝟏𝟔:𝟏𝟓)

#DavaGetică #Săpata #Arheologie #GetoDaci #IstorieVie #AmforăRhodiană #GrindulMăceșului #CulturaGetică

𝐓𝐞𝐱𝐭/𝐅𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu, Referent de Specialitate, Biroul de Marketing, Muzeul Olteniei.

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

6. Descoperire arheologică de importanță națională în județul Sibiu. Arheologii au scos la iveală o ștanță monetară din bronz cu manșon de fier, veche de peste 2.000 de ani

7. Un erou anonim din vremuri îndepărtate ~ O povestire inspirată de o descoprire arheologică ~

Reconstituire vizuală cu AI: Cosmina-Marcela Oltean, József Puskás.

Urna funerară în timpul dezvelirii.

Rămășițele de incinerație în interiorul urnei.

Butonul de os între rămășițele de incinerație.

Desenul butonului de os descoperit în mormântul de incinerație.

Cu 3400 de ani în urmă, sătenii terminaseră de adus lemne din pădurea apropiată și au construit rugul. Nu este primul pe care l-au făcut și cu siguranță nici ultimul. Soarele trecuse deja de miazăzi când cei șase bărbați au adus corpul neînsuflețit al șefului. Erau camarazi de arme, au străbătut lumea cunoscută în lung și-n lat. Au văzut marea dincolo de munții care se înalță spre cer, au văzut orașe și sate arzând, au luptat sub zidurile înalte de lemn ale centrelor din câmpia Tisei, au luptat în care trase de cai și s-au întors acasă eroi, cu o pradă nemaivăzută până atunci de localnici: arme din bronz, podoabe de aur…
Dar timpul nu iartă pe nimeni. Anii au trecut și eroul a îmbătrânit, dar fără să piardă respectul concetățenilor. Mulți au pornit la drum după poveștile auzite de la cel care le-a fost idol. Ieri însă nu s-a mai trezit. Sătenii știu ce au de făcut. Soarele este deja aproape de munți, roșu spre apus, dar parcă mai vrea să vadă ce se întâmplă cu bărbatul. Parcă vrea să ducă cu el sufletul care o să se înalțe din fum și foc într-o călătorie eternă. Eroul este așezat pe rug, îmbrăcat modest, iar lângă el se află și o mică ofrandă: mâncăruri și câteva obiecte personale. Armele care l-au însoțit în odiseea vieții i-au rămas fiului cel mare, să-i servească și lui în lupte. Femeile vârstnice cântă monoton când noul lider cu o torță în mână se apropie de rug și cu capul aplecat dă foc vreascurilor. Din grupa femeilor se aude un plâns reținut. Focul se înalță, cuprinzând tot rugul care susținea acum eroul. Și arde, și arde…
Luna era deja pe cer când flăcările începeau să se stingă, învăluind rămășițele în jar încins. Soția adună într-o urnă ce a rămas din bărbat. Printre cenușă găsește și un buton de os, care a fost cruțat parțial de flăcări. ,,Era de pe hamul adus din răsărit” – oftează femeia. Pe lângă o buclă de păr din bronz pune și butonul în urnă.
Camarazii iau urna de la femeie, o duc lângă groapa săpată și o depun. Mai toarnă o cupă de mied, mai toarnă și peste cenușă și astupă mormântul. Se înalță o movilă mică peste groapă, marcată și de o bârnă înaltă, de care sunt atârnate panglici colorate.
Mai sunt câteva movile în zonă. Unele cunoscute, altele deja pierdute în adâncul timpului, mormintele eroilor din timpuri îndepărtate. Eroi mitizați, semi-zei. Așa o să ajungă și bărbatul acesta în câteva generații. Nimeni nu mai trăiește dintre cei care l-au cunoscut, dar cei rămași în urmă știu că acolo zac eroii din poveștile auzite seara, în jurul focului. Iarna, când viscolul șuieră printre case, parcă se aude și un strigăt de luptă dinspre movile.
Descoperirea din situl de la Arcuș–Hosszú, Sfântu Gheorghe
Nu știm cu siguranță dacă s-a întâmplat așa, dar este un scenariu plauzibil. În anul 2020, în urma cercetărilor preventive efectuate de MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, în parteneriat logistic cu SC Total Business Land SRL, în situl Sfântu Gheorghe-Arcuș–Hosszú a fost descoperit un mormânt de incinerație, format dintr-un vas-urnă și un alt vas, având rol de capac.
Printre resturile incinerate a fost descoperit și un buton de os (probabil corn de cerb) cu decor incizat, respectiv o buclă de păr confecționată din bronz. Butoane similare sunt cunoscute pe o arie largă, din perioada bronzului târziu, mai ales în mediul culturii Noua, datate aproximativ între 1600-1200 î. Chr. Acest tip de decor apare și în mormintele-puț din mediul micenian, astăzi pe teritoriul Greciei, aproximativ dintr-o perioadă contemporană cu piesa noastră.
Este greu de precizat funcția acestor obiecte. În lucrările de arheologie au fost menţionate sub denumiri diferite, precum şaibe, sigilii, discuri sau butoni, fiind identificate mai multe tipuri, mai ales după modul de prindere. În unele cazuri au fost descoperite în preajma unor cai înmormântați, probabil fiind piese de decor pe curelele de harnașament. Alteori, cum am văzut și înainte, erau depuse în morminte.

* * *
Colectivul de cercetare: Dr. Valerii Kavruk (responsabil științific), Dr. Cătălin-Dragoș Bem, Dr. Cătălin Borangic, Dr. Corina Borș, Drd. Cornel Vasile Bucurenciu, Dr. Mihai Dunca, Dr. Adrian Gligor, Dr. Nicoleta Paula Mazăre, Drd. József Puskás.

* * *
Material realizat de József Puskás;
Editor: Cosmina-Marcela Oltean;
Consultant: Dr. Dan-Lucian Buzea;
Foto: Arhiva MNCR;
Reconstituiri vizuale cu AI: Cosmina-Marcela Oltean, József Puskás, muzeografi la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni

Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

8. 𝐏𝐫𝐚𝐜𝐭𝐢𝐜𝐚 𝐚𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐚̆ nu înseamnă doar deprinderea tehnicilor de abordare a unei săpături , dar și însușirea modalităților prin care se face partea de documentare pe sit și post-săpătură .

Foarte importante pentru studenții noștri sunt și 𝐚𝐭𝐞𝐥𝐢𝐞𝐫𝐞 aplicate unde aceștia învață procesarea, curățarea, conservarea primară, dar și modalități de interpretare

a materialului arheologic și a complexelor din care acesta provine

#Capidava #arheologie #istoriesipatrimoniusibiu

Sursa informațiilor Istorie și Patrimoniu - Sibiu.

9. ȘTIAȚI CĂ... romanii aveau “buletine de identitate” încă din antichitate?

Exact ca soldații din armatele moderne, și militarii romani purtau plăcuțe de identificare, realizate din bronz, numite 𝑡𝑒𝑠𝑠𝑒𝑟𝑎𝑒 𝑚𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑟𝑒𝑠.
Pe ele erau gravate:
numele soldatului
centuria (detașamentul) din care făcea parte
numele centurionului (ofițerul său)
unitatea militară
Și ghici ce? Cel mai mare „set” de astfel de plăcuțe din întreg Imperiul Roman a fost descoperit chiar la noi, în Buciumi – 21 de bucăți!
O lecție de istorie vie, chiar sub pașii noștri.

#IstorieVie #DescoperăSălajul #MuzeuZalău #TesseraMilitaris #ArmataRomană #Patrimoniu

Sursa informațiilor Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.

10. Plăcuță ornamentată prin poansonare și fixată cu nituri (Teiuș, m-rea franciscană)

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

11. Brățară de Spondylus descoperită la Limanu

Comunitățile neo-eneolitice din spațiul sud-est european au confecționat podoabe de Spondylus, dintre care cele mai cunoscute sunt brățările masive, descoperite mai ales în contexte funerare, pe ambele brațe ale defuncților, deopotrivă femei și bărbați.
Brățara de Spondylus analizată a fost descoperită într-un mormânt de inhumație, parțial distrus, din necropola situată în proximitatea Lacului Limanu (1960), alături de ofrande și alte piese de inventar funerar (un craniu de animal, două lame de silex și câteva fragmente ceramice Hamangia). Materialul ceramic permite încadrarea mormântului în faza finală a culturii Hamangia (4700 – 4600 BC). Brățara, realizată prin percuție directă, puternic lustruită și cu urme de uzură, prezintă, de o parte și de alta a unei fisuri, două perforații; cel mai probabil, prin perforațiile acesteia a fost trecut un fir vegetal menit să susțină fisura apărută.
Având în vedere originea mediteraneană a acestei scoici, putem considera că circulația podoabelor de Spondylus pe distanțe mari, ca și în cazul altor piese „exotice” (toporașe de jadeit, lame de obsidian, perle de malahit), evidențiază existența unor schimburi materiale complexe, care depășeau nevoile uzuale. Piesele în discuție reprezentau însemne ale puterii, ajunse în spațiul autohton pe calea schimburilor directe și indirecte, bunuri greu de procurat de către majoritatea populației, fiind accesibile doar elitelor. Prezente atât în morminte de adulți, cât și de copii, brățările de Spondylus trădează practicarea principiului eredității de către comunitățile Hamangia, însemnele de putere fiind transmise urmașilor.

Spondylus Bracelet discovered in Limanu
Neo-eneolithic communities in the southeast of Europe have made Spondylus ornaments, the most famous of which are the massive bracelets, discovered especially in funerary contexts, on both arms of the deceased, both women and men.
The analyzed Spondylus bracelet was discovered in an inhumation grave, partially destroyed, from the necropolis located in the proximity of Lake Limanu (1960), along with offerings and other funerary inventory pieces (an animal skull, two silex blades and several Hamangia ceramic fragments). The ceramic material allows the tomb to be placed in the final phase of Hamangia culture (4700 – 4600 BC). The bracelet, made by direct percussion, heavily polished and with traces of wear, shows, on both sides of a crevice, two perforations; most likely, through its perforations was passed a vegetal thread meant to support the crack that appeared.
Given the Mediterranean origin of this shell, we can consider that the movement of Spondylus adornments over long distances, as in the case of other „exotic” pieces (jadeite tops, obsidian blades, malachite pearls), highlights the existence of complex material exchanges that exceeded the usual needs. The pieces in question represented signs of power, arrived in the native space by direct and indirect exchanges, goods difficult to obtain by the majority of the population, being accessible only to elites. Present in both, adult and child graves, Spondylus bracelets betray the practice of the principle of heredity by Hamangia communities, the power insignia being passed on to the descendants.

Bibliografie / Bibliography
• D. Galbenu, Așezarea și cimitirul de la Limanu, Materiale și cercetări arheologice, 9, 1970, pp. 77 – 86.
• M. Mărgărit, Shell adornments from the Hamangia cemetery excavated at Cernavodă – Columbia D. Techno-typological analysis, R. Kogălniceanu, R. G. Curcă, M. Gligor, S. Stratton (eds), Homines, Funera, Astra Proceedings of the International Symposium on Funerary Anthropology, 5-8 June 2011, „1 Decembrie 1918” University (Alba Iulia, Romania), BAR International Series 2410, 2012, pp. 97 – 106.
• V. Voinea, G. Neagu, V. Radu, Spondylus shell artefacts in Hamangia Cultures, Pontica, 42, 2009, pp. 9 – 25.

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

12. Atunci când sunt descoperite urmele unui castru roman, cercetătorii încearcă să afle, în primul rând (dacă este posibil): dimensiunile castrului, unitatea militară care a construit castrul, când a fost construită fortificaţia, cât timp a fost utilizată, dacă a avut mai multe faze de construcţie/reconstrucţie, rolul fortificaţiei în cadrul sistemului general de apărare al provinciei romane, dacă fortificaţia a fost afectată de evenimente militare majore.

https://www.researchgate.net/.../392412713_On_the_Fringes...

https://www.academia.edu/.../On_the_Fringes_of_the_Empire...

Atunci când sunt descoperite urmele unui castru roman, cercetătorii încearcă să afle, în primul rând (dacă este posibil): dimensiunile castrului, unitatea militară care a construit castrul, când a fost construită fortificaţia, cât timp a fost utilizată, dacă a avut mai multe faze de construcţie/reconstrucţie, rolul fortificaţiei în cadrul sistemului general de apărare al provinciei romane, dacă fortificaţia a fost afectată de evenimente militare majore. Alte aspecte de care sunt interesaţi cercetătorii sunt: ce tip de unitate militară a construit/utilizat castrul, cum era viata de zi-cu-zi a soldaţilor, ce produse cumparau de la negustorii ambulanţi sau de la cei care se stabileau în aşezările civile din apropierea castrelor, de unde au procurat materialele de construcţie pentru construirea şi repararea castrlor, din ce zone ale imperiului proveneau soldaţii cantonaţi în castru, si tot felul de alte lucruri interesante.
Ce am reuşit noi să aflăm până acum, prin cercetari non-invazive (adică fără să săpăm, folosind tehnologii moderne de cercetare) şi prin cercetări arheologice clasice (săpături arheologice), sunt informaţii care răspund la o parte din întrebările de mai sus, şi fac din castrul Ungra un monument de arhitectură militară romană deosebit.

Va urma...

Sursa informațiilor Gridan Silviu.

13. Cercetări arheologice de anvergură la Romula și Sucidava. Descoperiri remarcabile în două situri UNESCO din Olt

173. Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2025 - VIDEO - Partea IV

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

marți, 29 iulie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2025 - VIDEO - Partea V

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete