Brățară de Spondylus descoperită la Limanu

 

Brățară de Spondylus descoperită la Limanu

Comunitățile neo-eneolitice din spațiul sud-est european au confecționat podoabe de Spondylus, dintre care cele mai cunoscute sunt brățările masive, descoperite mai ales în contexte funerare, pe ambele brațe ale defuncților, deopotrivă femei și bărbați.
Brățara de Spondylus analizată a fost descoperită într-un mormânt de inhumație, parțial distrus, din necropola situată în proximitatea Lacului Limanu (1960), alături de ofrande și alte piese de inventar funerar (un craniu de animal, două lame de silex și câteva fragmente ceramice Hamangia). Materialul ceramic permite încadrarea mormântului în faza finală a culturii Hamangia (4700 – 4600 BC). Brățara, realizată prin percuție directă, puternic lustruită și cu urme de uzură, prezintă, de o parte și de alta a unei fisuri, două perforații; cel mai probabil, prin perforațiile acesteia a fost trecut un fir vegetal menit să susțină fisura apărută.
Având în vedere originea mediteraneană a acestei scoici, putem considera că circulația podoabelor de Spondylus pe distanțe mari, ca și în cazul altor piese „exotice” (toporașe de jadeit, lame de obsidian, perle de malahit), evidențiază existența unor schimburi materiale complexe, care depășeau nevoile uzuale. Piesele în discuție reprezentau însemne ale puterii, ajunse în spațiul autohton pe calea schimburilor directe și indirecte, bunuri greu de procurat de către majoritatea populației, fiind accesibile doar elitelor. Prezente atât în morminte de adulți, cât și de copii, brățările de Spondylus trădează practicarea principiului eredității de către comunitățile Hamangia, însemnele de putere fiind transmise urmașilor.

Spondylus Bracelet discovered in Limanu

Neo-eneolithic communities in the southeast of Europe have made Spondylus ornaments, the most famous of which are the massive bracelets, discovered especially in funerary contexts, on both arms of the deceased, both women and men.
The analyzed Spondylus bracelet was discovered in an inhumation grave, partially destroyed, from the necropolis located in the proximity of Lake Limanu (1960), along with offerings and other funerary inventory pieces (an animal skull, two silex blades and several Hamangia ceramic fragments). The ceramic material allows the tomb to be placed in the final phase of Hamangia culture (4700 – 4600 BC). The bracelet, made by direct percussion, heavily polished and with traces of wear, shows, on both sides of a crevice, two perforations; most likely, through its perforations was passed a vegetal thread meant to support the crack that appeared.
Given the Mediterranean origin of this shell, we can consider that the movement of Spondylus adornments over long distances, as in the case of other „exotic” pieces (jadeite tops, obsidian blades, malachite pearls), highlights the existence of complex material exchanges that exceeded the usual needs. The pieces in question represented signs of power, arrived in the native space by direct and indirect exchanges, goods difficult to obtain by the majority of the population, being accessible only to elites. Present in both, adult and child graves, Spondylus bracelets betray the practice of the principle of heredity by Hamangia communities, the power insignia being passed on to the descendants.

Bibliografie / Bibliography

 
• D. Galbenu, Așezarea și cimitirul de la Limanu, Materiale și cercetări arheologice, 9, 1970, pp. 77 – 86.
• M. Mărgărit, Shell adornments from the Hamangia cemetery excavated at Cernavodă – Columbia D. Techno-typological analysis, R. Kogălniceanu, R. G. Curcă, M. Gligor, S. Stratton (eds), Homines, Funera, Astra Proceedings of the International Symposium on Funerary Anthropology, 5-8 June 2011, „1 Decembrie 1918” University (Alba Iulia, Romania), BAR International Series 2410, 2012, pp. 97 – 106.
• V. Voinea, G. Neagu, V. Radu, Spondylus shell artefacts in Hamangia Cultures, Pontica, 42, 2009, pp. 9 – 25.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.