Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Decembrie 2025 - VIDEO

1. Încă un șantier arheologic încheiat.

Încă niște fărâme de istorie care vor trebui consemnate.

Descoperiri rare și întrebări la care trebuie să găsim răspunsuri.

După mai bine de o lună de muncă, în condiții deloc simple, o concluzie se desprinde: este nevoie de mult efort pentru ca vestigiile arheologice extrem de bogate să ne ofere imaginea completă a trecutului nostru.

Cert este faptul că prin cercetare arheologică reușim să scoatem la lumină niște izvoare cu totul deosebite pentru istoria noastră.

#archaeology #history #heritage #science #Neamț #Romania

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

2. O altă „cahlă minunată” (Curtea de Argeș) a fost catalogată drept „scenă de promenadă” a unei serii cu „oșteanul valah (sec. XVII).

Anexa heraldică nici că a contat. Se cuplează alături de o superbă reprezentare de husar cu aripi, de sorginte polonă, cu datarea 1640. Tot valah, evident...

La nivelul interpretărilor copilărești cu care ne-a regalat aceeași autoare de București, m-am întrebat cum de nu i-a venit ideea să scrie că plimbărețul are un zmeu legat de coada calului?

Cred că v-am furnizat o serie întreagă de mărturii din care rezultă pregătirea absolut precară a celor care restituie „documente ilustrative” de orice soi. Nivelul urcă de la cea mai primitivă lipsă de percepție a simbolului heraldic. Până la dezlegarea lui, o cale kilometrică pe care prea mulți au obosit să o parcurgă.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

3. Oală cu decor ștampilat

Materialele rezultate în urma săpăturilor arheologice sunt de natura anorganică si / sau organică, majoritatea fiind însă artefacte ceramice si metalice. În general ele ajung în laboratorul de restaurare sub formă fragmentară, în diverse stadii de degradare cu depuneri minerale și organice. Rolul restauratorului este acela de a readuce obiectul într-o stare cât mai apropiată de cea originală, fără a aduce modificări în caracterul, configurația, caracteristicile și detaliile speciale care au condus la decizia de protejare a obiectului.

Piesa expusă este un vas ceramic din pastă fină, prevăzut cu o toartă. Oala cu corpul globular a fost decorată în zona gâtului cu două rânduri de palmete ștampilate. Corpul vasului a fost acoperit cu o angobă de culoare roșie, însă condițiile de păstrate au făcut ca aceasta să fie vizibilă doar în anumite zone. Oala de factură romană(secolul al II-lea d.Chr) a fost descoperită în vara anului 2022 în apropierea castrului de la Cigmău, în cadrul unei cercetări preventive care a vizat salvarea patrimoniului din zona afectată de proiectul: ,,Modernizare culoar trafic Mureș nord: DN 7 (Gelmar) - Geoagiu Băi – Bobâlna – Rapoltu Mare – Uroi – Chimindia – Hărău – Bârsău - Șoimuș - Brănișca – Sârbi – DN7 (Ilia), Jud. Hunedoara (responsabil Dr. Ioan Alexandru Bărbat).

Dimensiunile obiectului sunt: H= 19, 5 cm; D buzei= 13,5 cm; D fund= 8cm; circumferința maximă = 64 cm; circumferința buzei = 42 cm.
În momentul intrării în laboratorul de restaurare materialul ceramic sub formă fragmentară prezenta depuneri minerale sub forma unor conglomerate, iar la o analiză vizuală asupra consistenței pastei s-a observat o fragilitatea a materialului din cauza mediului de zacere. De asemenea datorită arderii precare, suprafața este dispusă la exfolieri și degradări inerente, dând acestora un aspect prăfos.
După examinarea și întocmirea documentației foto s-a trecut la operațiunile de restaurare ce au inclus curățirea uscată și umedă a fragmentelor, uscarea, întregirea și completarea lacunelor cu material anorganic. Finisarea completărilor și conservarea cu soluție de poliacetat de vinil au fost operațiunile finale.

Burz Carmen, Expert restaurator ceramică – restaurare obiect
Dr. Barbu Marius, arheolog – informații istorice, datare

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

4. AMONIȚII – GHIZII TĂCUȚI AI ISTORIEI PĂMÂNTULUI

Amoniții au fost cefalopode marine, înrudite cu caracatițele de astăzi. Cochilia lor spiralată era împărțită în camere, iar animalul locuia doar în ultima dintre ele. Celelalte camere erau umplute cu gaze sau lichid și funcționau ca un adevărat sistem de flotabilitate, transformând amonitul într-un fel de „submarin natural” care își regla poziția în apă prin mecanisme biologice uimitoare.
Fosilele de amoniți expuse în vitrină provin chiar din România, din zona Carpaților Orientali. Acolo, straturile de roci sedimentare păstrează urmele unei mări dispărute, în care aceste creaturi au trăit cu sute de milioane de ani în urmă.

Amoniții – „ceasurile geologice” ale Pământului
Importanța lor pentru știință este uriașă. Amoniții sunt considerați fosile-ghid, deoarece:
- au evoluat rapid, lăsând în urmă specii distincte în intervale de timp scurte;
- au fost răspândiți în toate oceanele lumii;
- fiecare specie a existat într-o perioadă geologică clar delimitată.

Datorită acestor caracteristici, amoniții funcționează ca repere temporale exacte. Pentru geologi, apariția sau dispariția unui anumit tip de amonit într-un strat de rocă este asemenea unei ore înscrise într-un ceas: indică precis vârsta respectivului strat. Cu ajutorul lor, putem reconstrui istoria Pământului strat cu strat, asemenea unei cărți gigantice în care fiecare fosilă este un indice important.
Exemplarele din Carpații Orientali sunt martori ai unei lumi dispărute, dar și instrumente prin care înțelegem trecutul geologic al țării noastre.

Te invităm să descoperi povestea lor în expoziția muzeului!
Material realizat de conservator Roşu Sorin Ciprian

Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii "Ion Borcea" Bacău.

5. Fortificația liniară de la Hurez - Sub Cornet (comuna Horoatu Crasnei, jud. Sălaj) - este amplasată peste o deschizătură (altitudinea medie este de 615 m) între două dealuri joase, care se lărgește sub forma unui platou.

Două turnuri de veghe, Sub Cornet 2 și Sub Cornet 3, erau situate imediat în spatele acestuia, la sud, fiind o parte organică a întregului sistem, care supraveghea și bara o zonă mai accesibilă a crestei muntoase. Valul de pământ a fost observat pe o lungime de aproximativ 500 m, coborând de la sud la nord. Acesta măsoară aproximativ 5-6 m în lățime și 0,50-0,75 m în înălțime. În timpul studiilor de teren efectuate în anii 1990, cercetătorii au observat existența unui șanț în fața valului, bazat pe iarba mai verde care creștea de-a lungul structurii. Deși nu au fost efectuate săpături arheologice care să secționeze valul, construcția sa romană este dovedită de prevederea sa cu turnuri de veghe, dintre care unele au fost investigate. Turnul de veghe de la Sub Cornet 3 este situat spre capătul sudic al fortificație liniare. Are un diametru de 8 m și urme vizibile de zidărie. Coborând în vale, turnul de veghe de la Sub Cornet 2 este situat pe panta dealului, lângă un drum de pământ. Ruinele au aspectul unei gropi și se pare că turnul de veghe a fost deranjat de căutători de comori. Planul și dimensiunile structurii nu au putut fi determinate cu precizie. Structura valului este destul de bine conservată, dar nu pe toată lungimea sa, având și segmente aplatizate. Turnurile de veghe sunt bine conservate. (Bibliografie: Buday 1912, 112-113; Gudea 1985, 168-169; Gudea 1997a, 53-55. Foto + LIDAR „LIMES. Frontiers of the Roman Empire - Dacia”. Components parts, vol 1 (Nomination for inscription on the World Heritage List), 2023.)

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

6. Cercetarea arheologică interdisciplinară a sitului Şoimeni ”Dâmbul Cetăţii”, comuna Păuleni-Ciuc, jud. Harghita, campania 2025

Echipa de arheologi și cercetători din cadrul MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, coordonată de dr. Valerii Kavruk (în calitate de responsabil ştiinţific) şi formată din dr. Dan Buzea, dr. Dan Ştefan şi dr. Puskás József, au continuat, și în acest an, cercetarea arheologică interdisciplinară a sitului Şoimeni ”Dâmbul Cetăţii”, comuna Păuleni-Ciuc, jud. Harghita (în continuare vom folosi termenul de situl Dâmbul Cetăţii). Cercetarea s-a realizat cu finanțarea din partea Ministerului Culturii, conform Autorizației nr. 10/22.04.2025.

Scurtă prezentare
Între perioada 2019–2025, cercetările s-au concentrat asupra structurilor de împrejmuire și fortificare identificate la marginile vestică, nord-vestică, nord-estică și estică ale sitului. Au fost descoperite și documentate 7 șanțuri, două valuri de pământ și un posibil val cu piatră. Cel mai timpuriu șanț, situat pe panta vestică a promontoriului, este asociat cu locuirea de tip Cucuteni–Ariușd (cca. 4500 - 4000 î. Hr.), în timp ce alte trei șanțuri conțin fragmente ceramice specifice grupului Ciomortan (cca. 2100 - 1900 î. Hr.) și culturii Wietenberg (cca. 1900 - 1650 î. Hr.).

În campania din anul 2025, principalul obiectiv al cercetării arheologice a fost acela de a documenta un Șanț (Complexul arheologic nr. 15), care a aparținut unui ”Gard interior” asociat probabil cu structurile de locuit amenajate în diferite perioade de ocupare a sitului.

Șanțul a fost identificat pe marginea interioară a valului de pământ pe lungimea de 18 m şi lăţimea de circa 0,3 - 0,5 m. Umplutura şanţului din partea superioară nu era uniformă. Aceasta era formată din bolovani de piatră neprelucraţi, de dimensiuni diverse şi din pietriş asemănător cu cel din umplutura valului. Pe toată lungimea s-a observat faptul că şanţul perfora stratul de cultură eneolitic. Şanţul este săpat în stânca locală, are pereţii verticali şi pe alocuri fundul plat. Pe fundul şanţului au fost descoperite din loc în loc mai multe gropi ale unor stâlpi ce formau probabil un gard interior al aşezării. Cea mai mare parte a şanţului arată în secţiune în forma literei ”U”, dar pe alocuri se îngustează spre fund şi are secţiunea în forma literei ”V”.

În acest șanț, a fost descoperită o groapă formată dintr-o aglomerare de fragmente ceramice provenite de la mai multe categorii de recipiente (oale, castroane, amfore și amforete) alături de care s-au descoperit resturi de oase animaliere, fragmente mici de lemn ars și pietre de diferite dimensiuni, toate atribuite culturii Costișa-Ciomortan (cca. 2100 - 1900 î. Hr.). Dintre acestea s-a remarcat o amforetă de mici dimensiuni păstrată foarte bine, are două toarte în bandă (una este ruptă din vechime), gura recipientului este ușor evazată, gâtul cilindric, corpul sferic și fundul plat.
În partea sudică a sitului, a fost descoperit un nivel de pietre amestecat cu materiale arheologice atribuit locuirii din perioada epocii bronzului mijlociu, culturii Wietenberg (cca. 1900 - 1650 î. Hr.). Din câte s-a putut observa în suprafaţa cercetată, această suprapunere stratigrafică atestă faptul că și în această parte a sitului a existat o structură defensivă probabil formată dintr-un val de pământ și piatră. Cercetările viitoare vor clarifica existenta acestor amenajări.

Patrimoniul arheologic mobil descoperit cu ocazia cercetărilor arheologice de la Dâmbul Cetăţii, este foarte bogat şi variat, multe piese au fost incluse în categoria Tezaur.
În prezent, majoritatea pieselor descoperite sunt expuse în cadrul expoziţiei permanente „Aşezarea preistorică de la Păuleni-Ciuc”, la sediul central al MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

Material realizat de Dan Buzea, arheolog MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni

Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

7. Cea mai mare fortificație antică de pe teritoriul județului Neamț se află lângă localitatea Dochia. Este fortificația care figurează pe numeroase planuri și hărți, începând din sec. XVIII, inclusiv pe imaginile sateliților americani de din anii ' 70.

Fortificația are o suprafață de aproximativ 23 ha și are formă rectangulară, ceea ce o face unică în peisajul fortificațiilor antice din arealul est-carpatic.

Potrivit cercetărilor sistematice din anii '90, structura defensivă a fost ridicată în prima epocă a fierului.

Deși are statut de monument istoric, cu codul NT-I-s-10497, situl arheologic a fost prea puțin studiat.

Recent, cu sprijinul unei firme specializate, reprezentată de dl. Vlad Dulgheriu, am putut obține o scanare LiDAR a acestei importante fortificații, care ne arată fidel cele mai fine detalii ale sale.
Tocmai a plecat spre tipar un studiu care are în atenție și această fortificație, pentru că ne străduim să valorificăm cât mai mult din patrimoniul arheologic al județului Neamț.

ENG: The largest ancient fortification in Neamț County is located near the Dochia village.

It is a fortification that appears on numerous plans and maps dating back to the 18th century, including the American satellite images from the 1970s.

The fortification covers an area of approximately 23 hectares and has a rectangular shape, which makes it unique among the ancient fortifications in the Eastern Carpathian region.

According to systematic research conducted in the 1990s, the defensive structure was built in the Early Iron Age.

Although it has the status of a historical monument, with the code NT-I-s-10497, the archaeological site has been little studied.
Recently, with the support of a specialized company, represented by Mr. Vlad Dulgheriu, we were able to obtain a LiDAR scan of this important fortification, which shows us its finest details.

A study focusing on this fortification has just gone to print, as we strive to make the most of the archaeological heritage of Neamț County.

#archaeology #LiDAR #IronAge #fortification #heritage #amazing #drone #Neamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

8. Cercetările arheologice la Ardeu au continuat și anul acesta. - VIDEO

A fost vizată o zonă cu depuneri de obiecte și oase de animale. În privința interpretării descoperirilor respective părerea colectivului de cercetare este cel mai probabil ca ele să fie încadrate în domeniul funerar, sau în cel sacru.

Sursă: Expert în bunuri de patrimoniu cultural național mobil, Arheolog expert, Cercetător consacrat - Dr. Iosif Vasile Ferencz, Secția Arheologie în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva

#Ardeu #CercetareArheologica #Arheologie #ArheologiaRomaneasca #PatrimoniuCultural #PatrimoniuNational #DescopeririArheologice
#SitArheologic #Istorie #IstorieVeche #CulturaSiIstorie #Hunedoara #MCDR

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

9. Descoperire arheologică senzațională în România! Un detectorist a găsit patru brățări tracice din aur, vechi de peste 3.000 de ani.

Sursa informațiilor AlbaPress.

10. Descoperire arheologică senzațională în România! Un detectorist a găsit patru brățări tracice din aur, vechi de peste 3.000 de ani

11. O mare necropolă medievală, descoperită sub cea mai veche biserică din Pitești

214. Descoperiri arheologice din România - luna Decembrie 2025 - VIDEO - Partea II

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

vineri, 5 decembrie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Decembrie 2025 - VIDEO - Partea III

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete