Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2025 - VIDEO

miercuri, 5 noiembrie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2025 - VIDEO - Partea I

1. În această toamnă a fost realizată o cercetare arheologică preventivă la Mănăstirea Văratec, care a permis identificarea urmelor unor construcții monahale din sec. XIX și începutul sec. XX.

Este vorba de rămășițele unor fundații și ale unor pivnițe, precum și un segment dintr-o conductă pentru aducțiunea apei, realizată din cilindri de lut.
Cercetarea vine să aducă un plus de informații pentru cunoașterea trecutului acestei faimoase mănăstiri.

#archaeology #history #monastic #monahism

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

2. Colan din bronz și argint descoperit la Utvin (secolele X–XI)

Exponatul lunii noiembrie | Colan din bronz și argint descoperit la Utvin (secolele X–XI)

Descoperit în timpul cercetărilor arheologice din localitatea Utvin, colanul din bronz și argint al lunii noiembrie este o piesă rară de podoabă medievală, realizată din fire torsadate și filigranate cu o măiestrie remarcabilă.
Restaurarea atentă și analiza științifică au dezvăluit detalii fine ascunse sub straturile timpului. Obiectul a fost curățat, consolidat și protejat pentru a-și păstra frumusețea și pentru a fi admirat de generațiile următoare.
Un fragment autentic din istoria Banatului, redat luminii prin știință și migală.

Povestea completă, pe https://mnab.ro/.../exponatul-lunii-noiembrie-colan-din.../

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

3. Apulum is without doubt one of the largest Roman cities of the Danubian provinces after Carnuntum and Aquincum.

Its spectacular finds are well known since the collection of Geréb László in 1460 and it was constantly a source of splendour for scholars and visitors in the 18th and 19th century till Cserni Béla, the first urban archaeologist of Transylvania tried to protect as much as possible from the ancient city. My first monograph was about his amazing work and heritage.

Today the heirs of Cserni, our colleagues from Alba Iulia (Gyulafehérvár) are trying to save the new finds and the amazing sites of Apulum.

That city needs an open air archaeological park urgently and a large scale geophysical study as well.

For my studies on Roman religion in Apulum since 2012 see the link.

Photos: Ziarul Unirea

Sursa informațiilor T Szabó Csaba.

4. Cel mai bogat oraș roman din Dacia, descoperit la Alba Iulia. Situl UNESCO, scos la iveală pe locul unde se vrea construirea unei autobaze pentru autobuze electrice.

Vestigii importante pentru patrimoniul cultural universal, cu descoperiri unicat în provincia Dacia, din prima jumătate a secolului al III-lea, au fost scoase la iveală în Alba Iulia în timpul cercetărilor de descărcare de sarcină arheologică efectuate pe un teren pe care administrația locală intenționează să construiască un centru de mobilitate urbană.
Aici au fost descoperite cel mai bine păstrate drumuri din epoca romană, un paviment unic, clădiri, o piesă de car din bronz și din plumb, care este și ea unicat în provincia Dacia, alte vestigii așteptând să fie scoase la suprafață în condițiile în care cercetarea arheologică e doar la început.
„Acum avem posibilitatea pentru prima dată de a conserva o bucată din ceea ce a fost cel mai bogat și important oraș roman din Dacia, Colonia Aurelia Apulensis – Chrysopolis, pentru că o inscripție din 252-253 ne arată dezvoltarea acestui oraș. S-a adăugat la titulatura oficială a orașului acest epitet de Chrysopolis, care înseamnă bogat în aur. Asta arată o dezvoltare urbanistică și socială extraordinară”, a explicat Radu Ota.
El spune că aceste vestigii vor merita să fie incluse în Patrimoniul UNESCO. Ele se află acum în zona de protecție a monumentului UNESCO. „Este unica ocazie de a conserva spre vizitare și a valorifica spre vizitare aceste vestigii”, a spus sursa citată.
Primăria Municipiului Alba Iulia vrea să realizeze aici o autobază modernă de transport public, o investiție în valoare de aproximativ 9 milioane de euro.

Sursa informațiilor AlbaPress.

5. Spionul de legătură a Provinciei Dacia cu împăratul Romei. Noul sit arheologic din Alba Iulia începe să își arate secretele

6. Altarul votiv a lui Aurelius Acvilinus, speculator al Legiunii a V a Mecedonica: Spion și curier

Sursa: Youtube Utilizator: Alba24.ro

7. Falera de aur de la Chirnogi - sfârșitul sec. IV a.Chr.

Obiectul lunii îl reprezintă falera de aur, de formă rotundă, alcătuită din două foițe de aur de grosime de 0,55 mm lipite între ele și o greutate de 15,05 gr.
Cronologic, falera de la Chirnogi se datează în a doua epocă a fierului, sfârșitul sec.IV a.Chr.
Pe avers este reprezentat un cap de leu realizat prin batere în tehnica au repoussé înconjurat de un cerc de perle, mărginite la rândul lor de un șir de ove.
Piesa este realizată artistic, figura leului având trăsături redate realist, asemănătoare ca formă și reprezentare cu piesele descoperite în tumulul de la Vergina al regilor macedoneni. Pe revers este lipită o verigă de prindere de 1 cm lațime.
În urma analizelor de fluorescență cu raze X (XRF) efectuate la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurale s-a stabilit compoziția chimică a aplicei care constă în 75,2% aur, 23,3% argint și 1,4 % cupru.
Prin analogie cu alte piese de aur analizate prin aceeași metodă, aurul din compoziția falerei este asemănător cu cel al pieselor din tezaurul de la Cucuteni-Băiceni (71,3%aur), coiful de aur de la Coțofenești(81,1% aur) și aurul montan românesc(75,1%).
Falera de aur a fost descoperită la Chirnogi în anul 1961, în timpul unor lucrări de construcții în cadrul sectorului zootehnic al fostului IAS.
Tumulul în care a fost descoperită a fost complet distrus, o parte din artefacte au dispărut, iar oasele defunctului au fost distruse de muncitori în timpul excavării.
Inventarul depus în mormânt, compus din vase grecești și geto-dacice a ajuns la Muzeul Civilizației Gumelnița și în prezent se află în expoziția permanentă a muzeului.
Prezența unor vase de lux cum ar fi situla de bronz aurit, falera de aur, amfora thasiană, vasul askos și a vaselor getice recuperate, indică faptul că mormântul tumular aparținea unui personaj important în comunitatea getică de pe malul inferior al râului Argeș.

www.muzeulgumelnita.ro

Sursa informațiilor Muzeul Gumelnița.

8. Meseria? Istoric? Arheolog? Istoric de artă? Da, de unde! Salvator de cahle moldovene (2022)!

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

9. Urmele celei de-a treia biserici medievale în cetatea de pământ de la Ortelec

10. Am decopertat deocamdată cam 1,700 mp. Adică ne apropiem de o treime din cât avem de cercetat aici – o suprafață nu mare, dar nici mică pentru o săpătură în București.

Ca în orice situație urbanizată una din primele provocări este identificarea terenului antic, în acest caz o pantă a malului râului Colentina afectată de un sistem de terasări folosit pentru construcțiile aferente ștrandului și de lucrările de amenajare a Lacului Tei. Aceste terase fie au tăiat din, fie au acoperit, cu până la 2 m, nivelul de călcare original. Terenul de la care am plecat acum două săptămâni avea 5 m diferență de nivel între laturi și rupturi verticale ce nu au putut fi atacate perpendicular cu excavatorul (de aceea și săpătura noastră e în trepte). Ceea ce mi s-a părut interesant aici este că nivelul cu arheologie (gropi cu sacrificii de animale aparținând populației getice de epocă romană din afara imperiului, și bordeie din secolele XVIII-XIX și poate și unele mai vechi, dar mai vedem) a fost sigilat de o mega-inundație și de o zonă de băltire (databilă între finalul secolului XIX și început de XX) pe cel puțin jumătate de kilometru în afara albiei. Mi-ar fi plăcut ca Bucureștiul să-și îmbrățișeze mai mult identitatea asta de așezare strâns legată de ape și bălți, cu bune și rele. Nu cred că exagerez dacă spun că ar merita să existe un spațiu expozițional dedicat acestei teme, poate chiar pe malul unui astfel de lac. Și descoperirile mai vechi relevante pentru epoca târzie fierului din zona Bucureștiului se concentrează tot pe aceste margini de ape, la Herăstrău, Cernica, Băneasa...iar pentru multe dintre acestea, ca și pe situl nostru, se poate întrevedea o constantă în receptarea sacră a mediilor umede.

*cu Emil

Sursa informațiilor Madi Stefan.

11. Lacul, vulpea și brățara: diagnostic arheologic la Chitila-Fermă

Zilele de vară timpurie ale unei toamne târzii prevesteau o experiență arheologică memorabilă. Ne-am încărcat mașina cu instrumentele specifice – de la cazma la dronă – și am plecat spre sit, să efectuăm un diagnostic arheologic.
Ajungi acolo prin Livada din Mogoșoaia, peste lac de Palatele Brâncovenești. Este un sit care aparține administrativ de această comună (cod LMI: IF-I-s-A-15214.08/09), dar se numește... Chitila-Fermă. Pentru că era cândva mai aproape de Chitila și, tot cândva, pe acolo era și o fermă. Acum este acoperit de arbuști țepoși și de câteva tone de gunoaie, majoritatea tăioase. Doar perspectiva lacului, populat de stuf galben-mătăsos și de păsări care cântă din aripi, mai acoperă din imaginea amenințătoare.
Situl a fost nivelat în mare parte cu buldozerul prin anii ’70, pentru construirea livezii care a rămas verde până la începutul mileniului curent, apoi s-a dizolvat încet înapoi în pământul care i-a susținut creșterea. Restul a fost utilizat ca lemn de foc. Din sit a rămas o mică parte, spre lac, cercetată parțial și cu întreruperi de arheologul Vasile Boroneanț, începând cu 1982 și până în 2004.
Știm de la el că avem de-a face cu un tell neo-eneolitic – o movilă formată din sate succesive. Avem suficiente date ca să spunem că acolo s-au stabilit primii oameni acum circa 7300 de ani, iar ultimii care au construit case pe movila deja formată au dispărut în urmă cu aproximativ 6000 de ani.
Au trecut mulți ani – de la ei până la noi, de la ultimele săpături până la cele care trebuiau să urmeze. Metodele de cercetare au evoluat și pot fi puse astăzi în slujba noastră pentru a cunoaște mai mult, preferabil conservând în același timp ceea ce încă se mai păstrează.
Am săpat mai mult intuitiv, pornind de la planurile săpăturilor din anii ’80 și raportându-ne la un stâlp de curent, care pe atunci era falnic și drept, iar acum e rupt și căzut pe panta dinspre lac. La circa doi metri spre vest de el apărea, pe planurile vechi, o secțiune arheologică. Pe ea o voiam, pentru că scopul nostru era să verificăm stratigrafia sitului fără a afecta depozitele arheologice intacte (dacă mai exista așa ceva).
Iar asta se poate face doar dacă sapi acolo unde au săpat deja alți arheologi și te uiți, din săpătura lor, la ceea ce au lăsat nesăpat. Noi le spunem profile stratigrafice. Din ele înțelegi evoluția geologică pe verticală – în acest caz, influențată decisiv de oamenii din trecut.
Șansa a fost de partea noastră. În partea superioară am descoperit resturi de pereți arși de la ultima casă construită pe acest loc; urmează aproximativ 1,5 m de straturi formate prin activități umane îndelungate, iar la bază apare vegetalul preistoric – nivelul de sol pe care au călcat primii oameni neolitici ajunși pe aceste meleaguri.
Între foarte vechi și mai puțin vechi, am putut observa crâmpeie din satele suprapuse: podele de locuințe din lut bătătorit, resturi de pereți din chirpici nears, zone menajere și pasaje în care se mai prindeau, ici-colo, oase, cioburi ceramice, scoici sau pietre.
Am găsit profilul, dar a trebuit să-l împărțim cu vulpea – care, deși plecase, era prezentă în tot și toate. Vizuinile recente, goale, se intersectau cu unele vechi, colmatate. Și, cum se întâmplă de obicei în arheologie, cele mai spectaculoase artefacte apar acolo unde te aștepți mai puțin. De data aceasta, în umplutura unei vizuini colmatate: o brățară eneolitică din cupru, conservată în mare parte – prima descoperire de acest tip în această regiune.
Obiectivul major era să colectăm probe organice (oase, scoici, cărbune) din cât mai multe niveluri, pentru a le trimite la un laborator unde vor fi datate absolut prin metoda radiocarbon. Ceea ce am și reușit. Mai durează până vom avea aceste date, pe care plănuim să le publicăm împreună cu celelalte descoperiri.
Până atunci, însă, avem un diagnostic clar: situl de la Chitila-Fermă încă are potențial.
Resturile materiale ale unor oameni care au trăit acum milenii, pe malul lacului de lângă Mogoșoaia, sunt încă acolo – fragile, dar vii, ascunse sub gunoaie recente, așteptând din nou lumina.
Poate că într-o zi, va fi pus în valoare pentru public, iar cine se va plimba pe acolo va afla un fragment din istoria acestor locuri, îmbinând cunoașterea cu liniștea unei după-amieze la marginea lacului.
*Cercetare realizată de o echipă formată din arheologi de la Muzeul Municipiului București și Universitatea din București, în baza autorizației pentru diagnostic arheologic nr. 49/17.02.2025, emisă de Ministerul Culturii.
** Finanțare printr-un grant al Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, CNCS – UEFISCDI, proiect nr. PN-IV-P2-2.1-TE-2023-0876, în cadrul PNCDI IV.

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

205. Descoperiri arheologice din România - luna Octombrie 2025 - VIDEO - Partea XI

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

miercuri, 5 noiembrie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2025 - VIDEO - Partea I

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete