Fluierul a fost instrumentul muzical popular cel mai iubit în spațiul românesc. A fost instrumentul preferat al păstorilor, cu ajutorul căruia își alinau dorul de casă și de cei dragi, când erau plecați cu turmele la pășunat, dar și al celor care simțeau nevoia să-și exprime trăirile sufletești prin intermediul muzicii, în diferite momente ale vieții.
Cu o formă cilindrică sau ușor conică, fluierul tradițional este instrumentul muzical de suflat cu gura transversală sau laterală, cu dop sau fără dop, cu 5, 6, 7 sau mai multe deschizături pentru degete, fiind confecționat din lemn de cireș, alun sau frasin. Fluierele pot fi mici (până la 35 cm), mijlocii (35-50 cm) și mari (de la 50 de cm în sus) și sunt lucrate de meșteri populari (fluierari).
Măiestria meșterilor de fluiere era dată în primul rând de calitățile muzicale ale instrumentului, dar și de decorul de pe suprafața acestuia. De la țesătura de linii scrijelite de cioban, cu multă finețe, cu vârful briceagului, la ornamentarea mai amplă a meșterilor specializați, folosind crestarea, încrustarea, pirogravarea sau adăugarea de fâșii de alamă în cercuri și spirale, toate au adăugat valoare acestui instrument muzical, și l-au ridicat la rang de obiect de artă populară.
Surse:
Georgeta Stoica, Paul Petrescu, Dicționar de artă populară, 1997
Boris Zderciuc, Georgeta Stoica, Crestături în lemn în arta populară, 1967
Foto: Cioban din Poiana Sibiului, carte poștală, Colecția Fond Documentar a Muzeului de Etnografie Brașov
#MuzeuldeEtnografieBrașov #instrumentemuzicale #fluiertradițional
#artapopulară
Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu