Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2025 - VIDEO

1. Nu mai poți face arheologie în prezent fără date cronologice absolute.

Nu prea mai poți spune că un obiect sau un complex arheologic este din prima jumătate a unui mileniu, sau din a doua jumătate a lui.
Grație laboratoarelor care fac datări absolute, mai ales prin metoda radiocarbon, cronologia epocilor istorice mai vechi și mai noi este mult mai precisă.
Ne uităm la diversele obiecte pe care le găsim în săpăturile arheologice și ne gândim la vârsta lor reală. Evident că tehnologia actuală nu poate oferi precizie de 1-2 ani, dar datările actuale sunt destul de precise.
Și în România avem un astfel de laborator, gestionat de Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară Măgurele, unde s-au obținut în ultimii ani serii întregi de datări absolute.
Grație frumoasei colaborări cu specialiștii acestui renumit institut, în anii trecuți am beneficiat de mai multe datări absolute pentru vestigii descoperite în județul Neamț.
Ieri, în cadrul unei conferințe organizată de aceeași instituție, am aplicat pentru o nouă serie de datări.
Acum aștept cu emoție rezultate aplicației.

#archaeology #IFINHH #radiocarbon #prehistory

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

2. Amforă locală de tip PseudoCos, sec. I a.Chr. decoperită la Gura Vitioarei.

Scanarea 3D a piesei a fost realizată în cadrul proiectului Identitatea Văii Teleajanului prin intermediul obiectelor arheologice. Conservarea si promovarea patrimoniului local ca parte a patrimoniului national – o strategie de digitizare, proiect cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova.

3. O sobă de mănăstire din prima jumătate de veac XVII.

Bucățele adunate în anii 2019 și 2021. Reconstituirea 2025

În mod neașteptat, nu am descoperit o analogie directă la acest model. Însă, tipologic, are rude numeroase...

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

4. 𝐂𝐮𝐜𝐮𝐯𝐞𝐚𝐮𝐚 𝐝𝐞 𝐛𝐫𝐨𝐧𝐳 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐇𝐮𝐧𝐢𝐚 – o prezență tăcută din lumea romană

În depozitele #MuzeuluiOltenieiCraiova se află o mică minune din bronz: o 𝐜𝐮𝐜𝐮𝐯𝐞𝐚 modelată cu migală acum aproape două milenii, descoperită întâmplător la 𝑯𝒖𝒏𝒊𝒂, 𝒊̂𝒏 𝒄𝒐𝒎𝒖𝒏𝒂 𝑴𝒂𝒈𝒍𝒂𝒗𝒊𝒕 (𝒋𝒖𝒅𝒆𝒕̦𝒖𝒍 𝑫𝒐𝒍𝒋). 𝐏𝐢𝐞𝐬𝐚 a intrat în colecțiile muzeului prin donația lui 𝐀𝐥𝐟𝐫𝐞𝐝 𝐕𝐢𝐧𝐜𝐞𝐧𝐳, inginer și arhitect al Primăriei Craiova în perioada interbelică.

Deși are doar 𝟗 𝐜𝐞𝐧𝐭𝐢𝐦𝐞𝐭𝐫𝐢 𝐢̂𝐧𝐚̆𝐥𝐭̦𝐢𝐦𝐞, piesa atrage prin 𝒇𝒊𝒏𝒆𝒕̦𝒆𝒂 𝒅𝒆𝒕𝒂𝒍𝒊𝒊𝒍𝒐𝒓: penele bogate, aripile strânse pe lângă corp, ciocul scurt și ochii mari, plini de expresie. Sub patina verde, care s-a format în timp, se ascunde meșteșugul unui artizan roman ce a știut să dea viață metalului.
Pe spate și la bază se păstrează mici orificii, semn că statueta a fost cândva 𝐟𝐢𝐱𝐚𝐭𝐚̆ 𝐩𝐞 𝐮𝐧 𝐬𝐮𝐩𝐨𝐫𝐭 – poate drept 𝐞𝐥𝐞𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐫𝐚𝐭𝐢𝐯 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐜𝐥𝐚̆𝐝𝐢𝐫𝐞 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧𝐚̆ sau într-un altar dedicat divinităților protectoare.

În lumea greco-romană, cucuveaua (𝐴𝑡ℎ𝑒𝑛𝑒 𝑛𝑜𝑐𝑡𝑢𝑎) era o prezență importantă în imaginarul cultural și religios, evocând idei legate de cunoaștere și mister. (Victor Kernbach, „𝐷𝑖𝑐𝑡̦𝑖𝑜𝑛𝑎𝑟 𝑑𝑒 𝑚𝑖𝑡𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑒 𝑔𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑙𝑎̆”, Editura Albatros, București, 1995).
Simbol al 𝒊̂𝒏𝒕̦𝒆𝒍𝒆𝒑𝒄𝒊𝒖𝒏𝒊𝒊 𝒔̦𝒊 𝒗𝒆𝒈𝒉𝒆𝒊 𝒏𝒐𝒄𝒕𝒖𝒓𝒏𝒆, cucuveaua rămâne o prezență discretă, dar fascinantă, în colecțiile muzeului – o mărturie despre rafinamentul artei romane din sudul Olteniei.

𝐓𝐞𝐱𝐭/𝐅𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu, Referent de Specialitate, Biroul de Marketing, Muzeul Olteniei.

Piesa aviformă este amintită în bibliografia lui dr. Dorel Bondoc – „𝐵𝑟𝑜𝑛𝑧𝑢𝑟𝑖 𝑓𝑖𝑔𝑢𝑟𝑎𝑡𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑒”, Craiova, 2000, pp. 11–12.

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

5. Cărămizi cu simboluri creștine

Zidul de împrejmuire al complexului mănăstiresc, construit din cărămizi, suprapune o parte a curtinei estice a cetății medievale, situație documentată în cadrul cercetării arheologice sistematice desfășurate pe Bastionul Sfântul Ioan de Capistrano în anii 2024–2025.

Cărămizi cu simboluri creștine – variante ale monogramelor Chi-Rho, Tau-Rho și crucea latină (crux immissa) - care aparțin complexului mănăstirii franciscane, construit în estul Cetății Alba Carolina în secolul al XVIII-lea și demolat de autoritățile austriece în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Aceste semne, moștenite din Antichitatea târzie, au fost utilizate ca expresie a credinței și ca gest de consacrare a construcției. Prezența lor pe materialele de zidărie indica binecuvântarea și protecția divină asupra edificiului sacru.

Literele grecești Χ (Chi) și Ρ (Rho) formează monograma numelui lui Hristos, iar simbolul Tau-Rho a fost adoptat ca variantă a acestei monograme, în care litera Τ (Tau) evocă forma crucii. Semnul Tau (crux commissa) este în mod obișnuit asociat cu Ordinul Franciscan și cu Sfântul Francisc din Assisi, fiind adoptat ca semn personal și emblema Ordinului Franciscan Secular.

Câteva dintre aceste cărămizi sunt prezentate în expoziția „310 ani de la începerea lucrărilor de construcție a Cetății Alba Carolina. 1715–2025”, organizată la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia.

Sursa informațiilor Anca Timofan.

6. 𝗦𝘂𝗯 𝘀𝗲𝗺𝗻𝘂𝗹 𝗧𝗵𝗮𝗹𝗶𝗲𝗶. 𝗠𝗮𝘀𝗰𝗮̆ 𝗱𝗲 𝘁𝗲𝗮𝘁𝗿𝘂 𝗱𝗲 𝘁𝗶𝗽 𝗧𝗮𝗻𝗮𝗴𝗿𝗮

În antichitatea greco-romană, una dintre formele cele mai apreciate de exprimare artistică a fost teatrul. Cu origine în Grecia antică, teatrul ia naștere din celebrarea lui Dionysos, veselul zeu al vinului şi al fertilităţii. În timp, festivitățile închinate zeului au inclus dansuri, cântece, recitări de dithyrambi în cinstea eroilor greci, concursuri de creație premiate cu un ţap (𝑡𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠) - din acest termen derivând termenul actual „tragedie”. În jurul templului lui Dionysos s-a creat un loc specific, special pentru reprezentaţii teatrale.

Un accesoriu important al actorilor era masca, provenită din machiajul primitiv pe care şi-l aplicau credincioşii la sărbătorile dionisiace; era de dimensiuni mari, confecționată din materiale organice. Rolul măștii era multifuncțional: identifica personajul pentru public, exagera trăsăturile emoționale și amplifica expresivitatea actorului, permițând recunoașterea de la distanță datorită mărimii și culorii (întunecate pentru tragedii, viu colorate pentru comedii). De asemenea, masca permitea actorilor bărbați să joace și roluri feminine.

Ca parte integrantă a lumii helenice (până la cucerirea romană), pentru orașele grecești vest-pontice Histria, Tomis și Callatis reprezentările plastice şi textele epigrafice, coroborate cu izvoarele scrise şi cu descoperirile arheologice ne aduc la cunoștință că diferitele jocuri şi spectacole ocupau un loc important în viaţa culturală a acestora.

Masca de teatru prezentată ca exponat al lunii noiembrie face parte din colecția 𝗠𝘂𝘇𝗲𝘂𝗹𝘂𝗶 𝗱𝗲 𝗜𝘀𝘁𝗼𝗿𝗶𝗲 𝗡𝗮𝘁̦𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝗔𝗿𝗵𝗲𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗲 𝗖𝗼𝗻𝘀𝘁𝗮𝗻𝘁̦𝗮, este de tip Tanagra, realizată din terracotta și a fost descoperită cel mai probabil la Mangalia (anticul Callatis). Nu este o mască folosită în spectacole, datorită dimensiunilor mici și materialului; avea rol decorativ, fiind prevăzută cu orificii care permiteau atârnarea acesteia cu ajutorul unor sfori, în interiorul diverselor spații din teatru (de asemenea, acest tip de mască se putea folosi fie în context funerar, fie cu un caracter votiv în templele lui Dionysos). Se păstrează fragmentar, fiind reîntregită, și reprezintă un personaj de comedie, ilar, chiar grotesc, cu ochii punctiformi și sprâncene stufoase, expresia de veselie fiind redată prin gura larg deschisă, a cărei margine masivă este arcuită sus, la nivelul pomeţilor.

𝗨𝗻𝗱𝗲𝗿 𝘁𝗵𝗲 𝗦𝗶𝗴𝗻 𝗼𝗳 𝗧𝗵𝗮𝗹𝗶𝗮. 𝗧𝗮𝗻𝗮𝗴𝗿𝗮-𝗧𝘆𝗽𝗲 𝗧𝗵𝗲𝗮𝘁𝗿𝗲 𝗠𝗮𝘀𝗸

In the Greco-Roman antiquity, one of the most highly valued forms of artistic expression was the theater. Originating in ancient Greece, theater emerged from the celebration of Dionysus, the cheerful god of wine and fertility. Over time, the festivities dedicated to the god came to include dances, songs, and recitations of dithyrambs in honor of Greek heroes, as well as creative contests whose prize was a goat (𝑡𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠) — from which the modern term “tragedy” derives. Around the temple of Dionysus, a specific space was created, dedicated to theatrical performances.

An important accessory for actors was the mask, derived from the primitive makeup worn by worshippers during Dionysian festivals. It was large in size and made from organic materials. The role of the mask was multifunctional: it identified the character for the audience, exaggerated emotional features, and enhanced the actor’s expressiveness, allowing recognition from a distance due to its size and color (dark tones for tragedies, brightly colored for comedies). The mask also enabled male actors to play female roles.

As an integral part of the Hellenic world (until the Roman conquest), the Greek West-Pontic cities of Histria, Tomis, and Callatis show—through artistic representations and epigraphic texts, corroborated with written sources and archaeological discoveries—that various games and performances held an important place in their cultural life.

The theatrical mask presented as the Exhibit of the Month for November belongs to the collection of the National History and Archaeology Museum in Constanța. It is of the Tanagra type, made of terracotta, and was most likely discovered in Mangalia (ancient Callatis). It was not a mask used in performances due to its small size and material; instead, it had a decorative purpose, being fitted with holes that allowed it to be hung with strings inside various spaces within the theater. This type of mask could also be used in a funerary context or as a votive offering in the temples of Dionysus. The piece is preserved fragmentarily, having been restored, and represents a comedic—cheerful or even grotesque—character, with dotted eyes and thick eyebrows. The expression of joy is conveyed through the wide-open mouth, whose massive edge arches upward at the level of the cheekbones.

𝗕𝗶𝗯𝗹𝗶𝗼𝗴𝗿𝗮𝗳𝗶𝗲/𝗕𝗶𝗯𝗹𝗶𝗼𝗴𝗿𝗮𝗽𝗵𝘆:
Covacef, Zizi, Ludi tomitani în documente arheologice. Analele Dobrogei, SN, an II, nr. 1, p.7-12.
Bucovală, Mihai, Noi morminte de epocă romană timpurie la Tomis. Pontice, I, 1968, p.269-306.
Canarache, Vasile, Măști și figurine Tanagra din atelierele de la Callatis – Mangalia, Constanța, 1969, p. 36-37; 175.

𝗖𝘂𝗿𝗮𝘁𝗼𝗿𝗶:
dr. Aurel Mototolea, șef secție Muzeografie și Muzee Locale
drd. Andreea Andrei, muzeograf

#MINAC #Exponatullunii #noiembrie2025 #mască #teatru #Tanagra #anchititate #tragos #Thalia #istorie #muzeu

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

7. 𝗕𝗿𝗼𝘀̦𝗮 𝗰𝗮𝗺𝗲𝗲 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗠𝘂𝘇𝗲𝘂𝗹 𝗩𝗮̂𝗿𝘀𝘁𝗲𝗹𝗼𝗿

Bijuterie reprezentând o camee de formă ovală în medalion, fixată în montură din argint patinat, cu ac de prindere pe linia mediană, posterior, și anou metalic, având funcție de broșă, dar și de pandantiv. Se asorta la rochiile cu talie înaltă, drapate, tip Empire, sau la cele din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, la croiala „princesse”, fără tăietură în talie, apoi la cele tip Nouvele Empire.

Cameea este din piatră semiprețioasă dură având gravat în relief o scenă ludică cu două personaje în mișcare, o nimfă și un amoraș, fiecare purtând câte un amphoriskos (vas pentru arome, tip amforă de dimensiuni mai mici).

Personajele se reliefează în contururi albe, cu veșminte antice, drapate, cu falduri, pe câmpul de culoare ocru al carneolului, în tonuri deschise.

Piesa prezentată face parte din colecția Textile și accesorii vestimentare, aflându-se în prezent la Muzeul Vârstelor în cadrul expoziției de bază.

Cameea a fost prețuită ca obiect decorativ, în antichitate (faimoasa camee antică Farnese Tazza aflată la Muzeul de arheologie din Napoli) și Renaștere (mai ales în Italia). Ca bijuterie va fi apreciată la curțile imperiale, în secolul al XIX-lea, în perioada Primului Imperiu Francez (1804-1815), etalând stilul Empire, dar și în cadrul modei Nouvele Empire (1867-1868) când se apelează la influența decorativă din antichitate, cu ornamente à la grec și camee. Broșe, medalioane și brățări împodobeau rochiile grațioaselor personaje femenine mondene. Această bijuterie de mare eleganță și rafinament s-a bucurat și de aprecierea reginei Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei (1837-1901).

Cameea este nemuritoare, fiind contemporană și asociată întotdeauna cu arta eleganței desăvârșite a oricărui timp.

Dr. Maria-Camelia Ene, șef compartiment Istorie Modernă și Contemporană

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

8. Identitatea Văii Teleajenului: locuri și obiecte

Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova vă invită vineri, 07.11.2025, ora 12.00 la vernisarea expoziției temporare „Identitatea Văii Teleajenului: locuri și obiecte”.

Locul, Valea Teleajenului, nu a fost ales întâmplător, zona fiind intens populată încă din preistorie. Acest lucru se datorează în primul rând drumului care urmează în mare parte cursul râului cu același nume. Acestă rută, cunoscută în documentele medievale sub numele de Calea Teleajenului, făcea legătura între Câmpia Română și interiorul arcului carpatic, și generalizând, între Peninsula Balcanică și Europa Centrală.

Expoziția prezintă situri și obiecte arheologice din zona Văii Teleajenului într-o formă neconvențională. Publicul va avea posibilitatea să cunoască, prin intermediul filmărilor aeriene, locuri în care oamenii au locuit în diferite perioade de timp, din preistorie până în perioada modernă. Obiectele desoperite în aceste situri sunt prezentate într-o dublă maneiră, atât fizică cât și digitala. Digitalizarea prin metoda scanării 3 D a unei părți a colecțiilor Muzeului oferă posibilitatea unui număr cât mai mare de doritori să adimire aceste artefacte, ce au făcut parte la un moment dat din viața cotidiană a locuitorilor Văii Teleajenului. Totdată, în cadrul vernisajului, veti putea vedea cum se utilizează un scaner 3 D, si cum un artefact se poate transforma într-o imagine virtuală.
Expoziția Identitatea Văii Teleajenului: locuri și obiecte este un produs al proiectului Identitatea Văii Teleajanului prin intermediul obiectelor arheologice. Conservarea si promovarea patrimoniului local ca parte a patrimoniului national – o strategie de digitizare, proiect cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziția Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.

Sursa informațiilor Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova.

9. Uriașul (cu pasăre) de la mănăstire.

Doar două asemenea piese. Foarte decorate. La ce au folosit?

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

10. 1,900-year-old 'treasure' found in Roman-era family's scorched house in Romania.

It shows the remains of an elite family's treasures from the Roman era that were scorched in a fire.

Sursa informațiilor LiveScience.

11. 1,900-year-old 'treasure' found in Roman-era family's scorched house in Romania

12. Cărămizi cu simboluri creștine

206. Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2025 - VIDEO - Partea I

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 9 noiembrie 2025

Descoperiri arheologice din România - luna Noiembrie 2025 - VIDEO - Partea II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete