Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO

1. Ce știm noi despre piticii din trecut? Arheologia poate spune ceva despre ei? Pare un subiect banal, așa-i?

În literatura arheologică și antropologică de la noi subiectul nanismului/dwarfismului (adică trăsăturile oamenilor pitici) a fost prea puțin abordat. Dar cercetările arheologice relativ recente, pe care le-am realizat în județul Neamț, au permis descoperirea unor resturi scheletice ale unor persoane care aveau aceste trăsături antropologice.

Pentru că am găsit mereu deschidere și frumoasă colaborare la colega dr. Simalcsik Angela și la tânăra noastră colaboratoare Rebeca Cefalan, am reușit să înțelegem o parte din trăsăturile acestor ,,pitici".

Cu ajutorul celor două colaboratoare a fost realizat un studiu amplu și foarte bine documentat, care prezintă o trecere în revistă a persoanelor cu nanism, din preistorie și până în epoca modernă.

Cu speranța că v-am trezit interesul pentru acest subiect, vă las aici link-ul articolului nostru:
https://www.academia.edu/165946979
https://www.researchgate.net/.../404151393...

#archaeology #anthropology #humanskeleton #bones #dwarfism #history #monastic

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

2. Termele romane ale castrului de la Voineşti - Măilătoaia, comuna Lerești, jud. Argeș (Cod RAN: 16935.01; Cod LMI: AG-I-s-A-13387)

Termele romane ale castrului de la Voineşti - Măilătoaia, comuna Lerești, jud. Argeș (Cod RAN: 16935.01; Cod LMI: AG-I-s-A-13387) Imagine preluată din Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2020. Raportul nr. 63. https://cronica.cimec.ro/Public/Detalii.php?k=6618

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

3. Repatrierea Coifului de la Coțofenești și a celor două brățări dacice

Sursa: Youtube Utilizator: Zona 3D

4. Repatrierea Coifului de la Coțofenești și a celor două brățări dacice - Eveniment - 21 aprilie 2026

Sursa: Youtube Utilizator: Zona 3D

5. Arhitectură și.....estetică în așezările medievale timpurii (sec. VII-IX).

Deseori m-am întrebat dacă pereții construcțiilor medievale timpurii (în special casele) erau înfrumusețați în vreun fel la interior/exterior, raportându-mă în special la cazurile de case neolitice (și nu numai!) “dotate” cu elemente decorative (pictare/imprimare/aplicare în relief). Un posibil răspuns la această întrebare l-a oferit tot un sit din Sălaj: așezarea din sec. VIII de la Porț - La Baraj (am mai pomenit-o și cu alte ocazii) care a furnizat un caz (o construcție) aparte, remarcabil prin mai multe elemente.

Adică:
- dispunere în topografia internă a așezării
- planimetrie
- dimensiuni
- inventar
- elemente estetice

Construcția respectivă era dispusă în „piațeta” (spațiu gol) din centrul așezării, putând fi privită de toți locuitorii (și nu numai!). Era vizibilă și datorită dimensiunilor mult mai mari față de cele ale caselor de acolo. Ciudățenia ei constă și în planimetrie: are forma unei “potcoave” cu brațele unite de o linie dreaptă. Ce mai este special la această construcție ? În interiorul ei a fost îngropat un set de unelte pentru prelucrat/cioplit lemnul.

Dar, cel mai interesant aspect (și acum – în sfârșit- atingem tematica propusă astăzi....) este faptul că, pereții lutuiți ai construcției erau ornamentați cu șiruri paralele (orizontale) de impresiuni practicate cu degetele.

Construcția aceasta are planimetrie și dimensiuni unice pe teritoriul României. În plus, tot de pe teritoriul României, personal, nu cunosc vreo construcție din sec. VII-IX care să fi oferit dovezi ale ornamentării pereților.

Încă de la momentul descoperirii/publicării, am înțeles faptul că, respectiva construcție trebuie să fi fost “specială” în viața acelei comunități, o posibilă ipoteză de lucru ar fi cea a unui spațiu sacru/cultic (aspect încă neexplorat în literatura de specialitate românească!), lista variantelor legate de funcționalitate rămânând deschisă…..

Explicații imagini:
Foto 1. Plan grafic cu dispunerea elementelor componente (fundațiile construcției respective) identificate la nivelul solului.
Foto 2. Unul dintre fragmentele de lipitură perete (lut) ornamentat cu șiruri paralele (orizontale) de impresiuni practicate cu degetele.
Foto 3-4. O sugestie de reconstituire a construcției (realizată 3D, cu ajutorul prietenului Adrian Sabou) cu sugerarea pereților ornamentați la exterior.

Sursa informațiilor Dan Bacuet.

6. 𝐏𝐨𝐯𝐞𝐬̗𝐭𝐢𝐥𝐞 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜. 𝐌𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞𝐚 𝐭𝐚̂𝐧𝐚̆𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐚𝐭𝐥𝐞𝐭 𝐀𝐠𝐚𝐭𝐡𝐚𝐧𝐝𝐫𝐨𝐬

Astăzi, fila de calendar este dedicată uneia dintre cele mai interesante inscripții antice descoperite la Constanța și care, de mai bine de un veac, se află într-un depozit al prestigiosului British Museum din Londra.

Se cunoaște faptul că piesa a fost descoperită în jurul anului 1860, în Valul de piatră (unul din cele trei valuri ce traversează Dobrogea de la vest la est), la aproximativ 5 kilometri de Constanța, de către medicul englez 𝐖𝐢𝐥𝐥𝐢𝐚𝐦 𝐇𝐞𝐧𝐫𝐲 𝐂𝐮𝐥𝐥𝐞𝐧. Acesta a găsit stela de marmură cu inscripție în limba greacă, piesa fiind ulterior datată de către specialiști în secolul II d.H., în epocă romană. Artefactul a fost ridicat și trimis la British Museum. La acea vreme, firma britanică DBSR (Danube Black Sea Railway and Kustendjie Harbour) obținuse de la Imperiul Otoman concesiunea pentru construirea căii ferate Kustenge - Bogazchioi (Constanța - Cernavoda), precum și concesiunea asupra portului Kiustenge. Cele două concesiuni și exploatarea lor a fost efectuată de către DBSR între anii 1857 -1882, iar dr. Cullen, un pasionat de arheologie, era medicul comunității britanice ce opera aici. Vorbim despre o perioadă în care supușii Regatului Unit, aflați în diverse zone ale lumii cu diverse afaceri, au „rechiziționat” numeroase vestigii antice, pe care le-au trimis în patrie. De la Tomis, pe lângă monumentul la care ne referim astăzi, britanicii au mai ridicat câteva inscripții, printre care și dedicațiile în cinstea sponsorilor de lupte de gladiatori, membri ai familiei Priscius, despre care am vorbit într-o mai veche filă de calendar.

Să vedem însă la ce se referă efectiv monumentul înstrăinat, așa cum a fost el tradus de epigrafiștii români în lucrarea „𝐼𝑛𝑠𝑐𝑟𝑖𝑝𝑡̗𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑆𝑐𝑦𝑡ℎ𝑖𝑎 𝑀𝑖𝑛𝑜𝑟 𝐺𝑟𝑒𝑐𝑒𝑠̗𝑡𝑖 𝑠̗𝑖 𝐿𝑎𝑡𝑖𝑛𝑒,𝑣𝑜𝑙 𝐼𝐼 - 𝑇𝑜𝑚𝑖𝑠 𝑠̗𝑖 𝑇𝑒𝑟𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖𝑢𝑙 𝑠𝑎̆𝑢”. Iată traducerea: „𝐸𝑟𝑎𝑚 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙 𝑎𝑙 𝑙𝑢𝑖 𝐼𝑢𝑙𝑖𝑎𝑛𝑢𝑠 𝑠̗𝑖 𝑎𝑙 𝑅𝑒𝑔𝑖𝑛𝑒𝑖, 𝑒𝑢, 𝐴𝑔𝑎𝑡ℎ𝑟𝑎𝑛𝑑𝑜𝑠, 𝑐𝑎̂𝑛𝑑 𝑎𝑚 𝑝𝑎̆𝑟𝑎̆𝑠𝑖𝑡 𝑖̂𝑛 𝑣𝑎̂𝑟𝑠𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 17 𝑎𝑛𝑖 𝑙𝑢𝑚𝑖𝑛𝑎 𝑠𝑜𝑎𝑟𝑒𝑙𝑢𝑖. 𝐴𝑚 𝑚𝑢𝑟𝑖𝑡 𝑖̂𝑛 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑎𝑠𝑎 𝑆𝑚𝑦𝑟𝑛𝑎, 𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑚-𝑎𝑚 𝑔𝑟𝑎̆𝑏𝑖𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑒𝑟𝑔 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑖̂𝑛𝑣𝑖𝑛𝑔𝑒 𝑙𝑎 𝐽𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑃𝑦𝑡ℎ𝑖𝑐𝑒 𝑠̗𝑖 𝑎 𝑜𝑏𝑡̗𝑖𝑛𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑖𝑎 𝑚𝑒𝑎 𝑐𝑜𝑟𝑜𝑎𝑛𝑎 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑐𝑒𝑟𝑖𝑖. 𝐼̂𝑛 𝑙𝑜𝑐𝑢𝑙 𝑐𝑜𝑟𝑜𝑎𝑛𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑚𝑒𝑙𝑒, 𝑟𝑢𝑑𝑒𝑙𝑒 𝑠̗𝑖 𝑝𝑎𝑡𝑟𝑖𝑎 𝑎𝑢 𝑛𝑢𝑚𝑎𝑖 𝑜𝑎𝑠𝑒𝑙𝑒 𝑚𝑒𝑙𝑒, 𝑖̂𝑛𝑐ℎ𝑖𝑠𝑒 𝑠𝑢𝑏 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑝𝑖𝑎𝑡𝑟𝑎̆ 𝑓𝑢𝑛𝑒𝑟𝑎𝑟𝑎̆. 𝑆𝑎𝑙𝑢𝑡𝑎𝑟𝑒, 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙𝑒!”

Aparent, doar câteva rânduri despre o moarte prematură, dar studierea lor aduce o bogăție de informații! În primul rând, inscripția este în greacă, iar tristul ei erou poartă de asemenea un nume grecesc, Agathrandos. Surprinzător, părinții săi au nume romane, latinizate: Iulianus și Regina. Părinții nu au însă 𝑡𝑟𝑖𝑎 𝑛𝑜𝑚𝑖𝑛𝑎 (cele trei nume), ceea ce ne arată că nu erau cetățeni romani în sensul juridic al cuvântului, ci doar supuși ai marelui Imperiu.

Vorbim despre locuitorii unui Tomis, vechi oraș grecesc, care însă, în secolul II d.H., se afla în plină epocă romană. Părinții au nume latine, ceea ce arată că grecii de pe coasta vest-pontică se aflau, alături de băștinașii geți și de traci, în plin proces de romanizare. Dar de ce fiul unor greci romanizați poartă un nume clasic elen? Poate că tânărul Agathrandos a fost numit astfel după unul dintre străbunii lui (poate după un bunic), pentru a-și arăta astfel originea. Este o supoziție, dar una destul de probabilă.

Inscripția ne dezvăluie că Agathrandos a murit la Smyrna, în timpul Jocurilor Pythice, dar că osemintele sale au fost aduse la Tomis și inhumate aici. În acea perioadă, în ritualul funerar al lumii romane se foloseau deopotrivă inhumarea și incinerarea. Cum și-a pierdut viața Agathrandos, un tânăr sportiv de numai 17 ani? Acest mister nu ne este dezlegat de către rândurile scrise în piatră. El a plecat, probabil, împreună cu mai mulți tineri ce formau o delegație a Tomisului. Cetatea a trimis deci un sportiv sau mai mulți la Smyrna, vechi polis grecesc din Asia Mică (azi Izmir, Turcia). Agathrandos, probabil un campion al urbei sale natale, a plecat să participe la Jocurile Pythice ce se desfășurau și în acel oraș de pe coasta Mării Egee.

Jocurile acelea presupuneau, în primul rând, desfășurarea unor competiții sportive, însă tot în cadrul lor se organizau și întreceri de artă și de dans. Presupunem, totuși, că tânărul tomitan a mers la Smyrna pentru a participa la întrecerile sportive. Poate că a murit în urma unui accident, în timpul unei întreceri. Nu este însă imposibil ca el să fi decedat și din alte motive, poate naturale, de vreo boală anume, contactată pe timpul călătoriei.

Jocurile Pythice erau celebre în lumea greacă și se organizau la doi ani după Jocurile Olimpice. Se desfășurau în primul rând la Delphi, dar în epocă romană mai multe polisuri grecești au organizat și ele astfel de întreceri, sub titulatura de Jocuri Pythice. În lumea întreagă au fost descoperite mai multe inscripții care atestă acest lucru și este foarte probabil ca ele să fi avut loc și la Smyrna. Această localitate a fost mai întâi un polis ionian grecesc de epocă arhaică, extrem de important în secolul VI î.H. Două veacuri mai târziu, orașul a fost mutat de Alexandru cel Mare într-o nouă locație, fiind învecinat la nord cu Pergamum (Pergam, Pergamon) și la sud cu Ephesus (Efes). Era un oraș foarte bogat, care exporta în toate colțurile lumii smirnă, mir...

Se știe că în secolul al II-lea, în timpul împăratului roman Hadrian (117-138 d.H.), la Smyrna a fost construit un mare gymnasium, instituție de educație a tinerilor, unde aceștia se antrenau și pentru jocuri sportive publice. Acest gymnasium a făcut probabil ca Smyrna să devină o gazdă normală pentru desfășurarea unor etape regionale a Jocurilor Pythice. Smyrna și orașul vest pontic aveau categoric strânse relații culturale. Agathrandos din Tomis a mers astfel la Smyrna, cel mai probabil după ridicarea acestui gymnasium.
Campionii jocurilor pythice primeau ca recompense cununi de laur (laurul, mirtul era plantă sacră a zeului Apollo), iar acest premiu și-l dorea și tânărul nostru, așa cum se vede și în inscripție („a obține pentru patria mea coroana întrecerii”). La jocurile pythice aveau loc concursuri de alergare, de lupte, de pankration (un precursor al boxului modern) și de pentathlon, o competiție complexă ce se desfășoară și astăzi în cadrul Jocurilor Olimpice Moderne. Victoria la Jocurile Pythice, la Delphi sau într-un alt mare oraș elen, era visul oricărui tânăr al epocii greco-romane. Era și visul lui Agathrandos din Tomis, dar speranțele și viața lui s-au sfârșit în mod nedrept și mult prea timpuriu. Inscripția lui ne vorbește despre speranțe, despre familie, despre oraș, despre soartă...
Agathandros a fost un luptător. Foarte probabil, abia trecut de juniorat, a vrut să își măsoare forțele cu adversari mult prea experimentați, înainte de a fi pregătit (unde m-am grăbit să merg). Luptele erau foarte dure, antrenamentele la fel, fiind consemnate în epocă multe decese ale unor luptători, așa că ne putem imagina că tânărul tomitan a sfârșit în arenă, sub privirile a mii de spectatori.

Deși au ajuns să se desfășoare și la Smyrna și în alte orașe, ideea Jocurilor Pythice pornea de la Delphi. Vechii greci credeau că aici este centrul pământului, Omphallos, buricul Pământului. Numele jocurilor nu vine însă de la celebrul oracol, de la preoteasa Pythia ale cărei vorbe stranii erau interpretate de către muritori în fel și chip. În spatele numelui stă o legendă legată de zeul luminii, al Soarelui și al artelor, Apollo. Potrivit mitului, mama lui Apollo, frumoasa zeiță Leto era însărcinată cu Artemis, viitoarea zeiță a vânătorii. Atât Apollo - fiul cel mare, cât și Artemis erau copii făcuți de Leto cu Zeus, Marele Stăpân al Olimpului, Zeul Suprem. Soția lui Zeus, geloasa Hera, s-a hotărât să o pedepsească pe Leto și l-a trimis asupra ei, ca să o chinuiască, pe Șarpele Python, un monstru uriaș, un dragon. Auzind asta, Apollo a decis să își salveze mama și a pornit în urmărirea lui Python. L-a prins pe muntele Parnasus (Parnas) și l-a săgetat de moarte. Apoi, pentru că Python fusese animalul sacru al Herei, Apollo a trecut printr-un ritual de purificare, iar la finalul acestuia a decis să instituie Jocurile Pythice și Templul din Delphi...

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐃𝐨𝐛𝐫𝐨𝐠𝐞𝐢 – 𝐅𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐚 𝐝𝐞 𝐒𝐭𝐢𝐜𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐞 𝐆𝐡 𝐂𝐚𝐫𝐨𝐩𝐨𝐥, 𝐙. 𝐙𝐚𝐦𝐟𝐢𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮 & 𝐂𝐨, 𝐁𝐢𝐫𝐨𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐟𝐚𝐜𝐞𝐫𝐞 𝐚𝐥 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐬𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐟𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐞𝐢 – 𝐒𝐭𝐫. 𝐂𝐚𝐫𝐨𝐥 𝐧𝐨. 𝟑𝟕, 𝐓𝐞𝐥𝐞𝐟𝐨𝐧 𝐟𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐚̆ 𝟓𝟗.𝟑. 𝐒𝐞 𝐞𝐱𝐞𝐜𝐮𝐭𝐚̆ 𝐢𝐦𝐞𝐝𝐢𝐚𝐭 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐜𝐨𝐦𝐚𝐧𝐝𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐬𝐭𝐢𝐜𝐥𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐭𝐨𝐭 𝐟𝐞𝐥𝐮𝐥 𝐬̗𝐢 𝐝𝐞 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐦𝐚̆𝐫𝐢𝐦𝐢𝐥𝐞. 𝐒𝐞 𝐬̗𝐥𝐞𝐟𝐮𝐢𝐞𝐬𝐜 𝐠𝐞𝐚𝐦𝐮𝐫𝐢 𝐬̗𝐢 𝐨𝐠𝐥𝐢𝐧𝐳𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐬𝐭𝐚𝐥. (𝐀𝐧𝐮𝐚𝐫𝐮𝐥 𝐆𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐥 𝐚𝐥 𝐃𝐨𝐛𝐫𝐨𝐠𝐞𝐢 – 𝟏𝟗𝟐𝟓)

https://minac.ro/28-aprilie-povestile-tomisului-antic.../

#MINAC #28aprilie #calendaristoric #AstazilaConstanta #Tomis #BritishMuseum #Agathandros #WilliamHenryCullen #muzeu #istorie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

7. 𝐒𝐢𝐦𝐩𝐨𝐳𝐢𝐨𝐧 𝐈𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 „𝐙𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐜𝐢𝐯𝐢𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭̗𝐢𝐞𝐢 𝐬𝐭𝐫𝐚̆𝐯𝐞𝐜𝐡𝐢 𝐞𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐧𝐞. 𝐅𝐫𝐚𝐠𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐥𝐮𝐦𝐞𝐚 𝐆𝐚̂𝐧𝐝𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢❞

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Centrul de Studii ale Civilizațiilor Mării Negre, cu sprijinul Consiliului Județean Constanța și al Primăriei Cernavodă, în parteneriat cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române și Facultatea de Istorie și Științe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanța, organizează, în perioada 𝟏𝟑 – 𝟏𝟓 𝐦𝐚𝐢 𝟐𝟎𝟐𝟔, Simpozionul Internațional „𝒁𝒐𝒓𝒊𝒊 𝒄𝒊𝒗𝒊𝒍𝒊𝒛𝒂𝒕̗𝒊𝒆𝒊 𝒔𝒕𝒓𝒂̆𝒗𝒆𝒄𝒉𝒊 𝒆𝒖𝒓𝒐𝒑𝒆𝒏𝒆. 𝑭𝒓𝒂𝒈𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒍𝒖𝒎𝒆𝒂 𝑮𝒂̂𝒏𝒅𝒊𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊❞.

Evenimentul marchează un moment de referință pentru patrimoniul cultural-istoric românesc și universal: împlinirea a 70 de ani de la descoperirea celor două capodopere ale artei Hamangia - „𝑮𝒂̂𝒏𝒅𝒊𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒔̗𝒊 𝒇𝒆𝒎𝒆𝒊𝒂 𝒔̗𝒆𝒛𝒂̂𝒏𝒅❞ în necropola de la Cernavodă, punctul Columbia D.
În cadrul acestei inițiative cultural-științifice vor fi organizate mai multe activități: comunicări științifice, lansarea catalogului „𝑪𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖𝒍 𝑯𝒂𝒎𝒂𝒏𝒈𝒊𝒂 – 𝑴𝒖𝒛𝒆𝒖𝒍 𝑨𝒙𝒊𝒐𝒑𝒐𝒍𝒊𝒔 𝑪𝒆𝒓𝒏𝒂𝒗𝒐𝒅𝒂̆❞, vernisajul expoziției „𝑭𝒓𝒂𝒈𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒍𝒖𝒎𝒆𝒂 𝑮𝒂̂𝒏𝒅𝒊𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊❞ și o vizită documentară la Centrul Hamangia – Muzeul „Axiopolis”, Cernavodă.

Deschiderea oficială a manifestării științifice va avea loc 𝐦𝐢𝐞𝐫𝐜𝐮𝐫𝐢, 𝟏𝟑 𝐦𝐚𝐢 𝟐𝟎𝟐𝟔, 𝐨𝐫𝐚 𝟏𝟏:𝟎𝟎, în Sala Senatului (etaj I, corp A), Campusul Universității „Ovidius” Constanța. După alocuțiunile oficiale, va fi lansat catalogul „𝑪𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖𝒍 𝑯𝒂𝒎𝒂𝒏𝒈𝒊𝒂 – 𝑴𝒖𝒛𝒆𝒖𝒍 𝑨𝒙𝒊𝒐𝒑𝒐𝒍𝒊𝒔 𝑪𝒆𝒓𝒏𝒂𝒗𝒐𝒅𝒂̆❞, moment urmat de vernisajul expoziției foto-documentare „𝑭𝒓𝒂𝒈𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒍𝒖𝒎𝒆𝒂 𝑮𝒂̂𝒏𝒅𝒊𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍𝒖𝒊❞. Comunicările științifice vor fi susținute pe parcursul zilelor de 13 și 14 mai 2026, grupate în următoarele secțiuni tematice: „𝐴𝑏𝑜𝑟𝑑𝑎̆𝑟𝑖 𝑏𝑖𝑜𝑎𝑟ℎ𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐𝑒 𝑖̂𝑛 𝑠𝑝𝑎𝑡̗𝑖𝑢𝑙 𝑐𝑎𝑟𝑝𝑎𝑡𝑜-𝑑𝑎𝑛𝑢𝑏𝑖𝑎𝑛𝑜-𝑝𝑜𝑛𝑡𝑖𝑐 (𝑚𝑖𝑙𝑒𝑛𝑖𝑢𝑙 𝑉 𝑎.𝐶ℎ𝑟.)”, „𝑆𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑢𝑟𝑖, 𝑠𝑖𝑛𝑡𝑒𝑧𝑒 𝑠̗𝑖 𝑠𝑖𝑚𝑏𝑖𝑜𝑧𝑒 𝑐𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙𝑒 𝑖̂𝑛 𝑉𝑒𝑐ℎ𝑒𝑎 𝐸𝑢𝑟𝑜𝑝𝑎̆”, „𝐷𝑒 𝑙𝑎 𝑚𝑒𝑠̗𝑡𝑒𝑠̗𝑢𝑔 𝑙𝑎 𝑎𝑟𝑡𝑎̆ – 𝑡𝑒ℎ𝑛𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑒 𝑠̗𝑖 𝑓𝑢𝑛𝑐𝑡̗𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒”, „𝐺𝑒𝑠𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑠̗𝑖 𝑠𝑖𝑚𝑏𝑜𝑙𝑢𝑟𝑖 𝑖̂𝑛 𝑎𝑟𝑡𝑎 𝑛𝑒𝑜𝑙𝑖𝑡𝑖𝑐𝑎̆” 𝑠̗𝑖 „𝑉𝑖𝑎𝑡̗𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑚𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑉𝑒𝑐ℎ𝑒𝑎 𝐸𝑢𝑟𝑜𝑝𝑎̆”. Vineri, 15 mai 2026, va fi organizată vizita documentară la Centrul Hamangia și Atelierul „Gânditorului”– Muzeul „Axiopolis” Cernavodă.

Organizatorii simpozionului își propun să evidențieze rolul esențial al culturii Hamangia în nașterea civilizației Vechii Europe (mileniul V a.Chr.). Prin abordări interdisciplinare, evenimentul urmărește să pună în lumină complexitatea comunităților neo-eneollitice, relațiile culturale din spațiul carpato-danubiano-pontic și rolul acestor manifestări în evoluția civilizației străvechi din spațiul Europei.

⁕⁕⁕
Au trecut șapte decenii de la momentul în care, în timpul săpăturilor arheologice de salvare efectuate în cimitirul Cernavodă – Columbia D, echipa Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, condusă de Dumitru Berciu și Sebastian Morintz, a descoperit cele două figurine de lut considerate capodopere ale artei universale – „𝑮𝒂̂𝒏𝒅𝒊𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒔̗𝒊 𝒇𝒆𝒎𝒆𝒊𝒂 𝒔̗𝒆𝒛𝒂̂𝒏𝒅❞, atribuite comunităților Hamangia.

Artefactele s-au numărat printre numeroasele piese de inventar funerar găsite în această necropolă, situată la marginea de nord a orașului Cernavodă, în vecinătatea șoselei Cernavodă – Capidava. Contextul descoperirilor a fost dificil, deoarece în zonă avuseseră loc alunecări și prăbușiri de teren, multe morminte fuseseră distruse, iar inventarul lor împrăștiat sau amestecat. În timpul săpăturilor de recuperare a artefactelor, pe lângă numeroase vase întregi, fragmente ceramice, perle tubulare tăiate din scoica Spondylus, topoare de piatră, oase umane și de animale, arheologii au găsit și cele două statuete, aflate în stare fragmentară, în apropierea unui schelet, deranjat în timpul alunecărilor de teren.

Cuplul „𝑮𝒂̂𝒏𝒅𝒊𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒔̗𝒊 𝒇𝒆𝒎𝒆𝒊𝒂 𝒔̗𝒆𝒛𝒂̂𝒏𝒅❞ impresionează prin simplitate și forța expresivă. Prima statuetă, cu o înălțime de 11,5 centimetri, reprezintă un bărbat așezat pe un scaunel, cu coatele sprijinite pe genunchi și capul susținut de palme, sugerând o stare de meditație profundă, expresie a atitudinii echilibrate. Statueta feminină, care măsoară aproximativ 11,4 centimetri, completează scena printr-o prezență calmă și echilibrată, exprimând aceeași stare de meditație profundă. Modelate într-un stil minimalist, fără detalii de vestimentație, cele două personaje pot fi interpretate ca prefigurări ale cuplului divin originar.

Aflate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României, „𝑮𝒂̂𝒏𝒅𝒊𝒕𝒐𝒓𝒖𝒍 𝒔̗𝒊 𝒇𝒆𝒎𝒆𝒊𝒂 𝒔̗𝒆𝒛𝒂̂𝒏𝒅❞ au fost incluse în lista scurtă UNESCO, numărându-se printre primele zece creații artistice ale omenirii care nu trebuie să dispară niciodată.

Vă așteptăm cu drag!

https://minac.ro/simpozion-international-zorii.../

#MINAC #simpozion #Ganditorul #Femeiasezand #Zoriicivilizatiei #Axiopolis #Cernavoda #MNIR #InstitutuldeArheologie #VasileParvan #muzeu #istorie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

8. Dentiție în schimbare la un copil din epoca bronzului.

Adică de acum aproape 3500 de ani.
Se observă foarte bine dinții definitivi, care își făceau drum prin mandibulă și maxilar.
Da, arheologia este o știință care ne poate ajuta să întelegem lucruri la care nu prea ne așteptăm.

#archaeology #prehistory #dentition #bronzage

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

9. „Ziua porților deschise” la șantierul arheologic „Movila Ciurari I”

Muzeul Județean Botoșani, prin Secția Istorie-Arheologie și Memorialistică, în colaborare cu Primăria Orașului Flămânzi și cu Muzeul Țăranului din Flămânzi, invită publicul interesat de desfășurarea cercetărilor științifice de teren la „Ziua porților deschise” la șantierul arheologic „Movila Ciurari I”, accesibil la coordonatele GPS 47.540259, 26.939127.

Evenimentul va avea loc miercuri, 29 aprilie 2026, între orele 10.00 și 16.00, constituind un excelent prilej pentru pasionații de arheologie de a se familiariza cu dimensiunea practică a disciplinei.

Vă așteptăm!

Sursa informațiilor Muzeul Județean Botoșani.

10. Am încercat să înțelegem de ce locul ,,Cetățuia" din comuna Hangu se numește așa.

O cercetare arheologică restrânsă ne-a confirmat că acest loc dominant a fost locuit pentru o scurtă vreme în perioadele preistorice, controlând un sector important al văii Bistriței, în sectorul ei montan.

Promontoriul are trei laturi foarte abrupte și greu de cucerit, dar pentru că topografia lui nu a permis desfășurarea unei locuiri intense, urmele de viețuire sunt totuși firave.

Ca să înțelegem foarte bine situația și să o documentăm corespunzător a fost realizat un diagnostic arheologic și s-a făcut fotogrametrie, pentru a obține date topografice foarte concrete.

#archaeology #prehistory #drone #nature #lanscape

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

247. Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea X

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

miercuri, 29 aprilie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea XI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete