Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Ianuarie 2026 - VIDEO

1. Sanctuarul Neolitic de la Parța.

Înainte de ceasuri, înainte de calendare tipărite, înainte de notificări, timpul se citea în soare. La Parța, timpul intra printr-un canal săpat în lut și atingea altarul exact când trebuia. Așa funcționa, cu șapte milenii în urmă, Sanctuarul Neolitic de la Parța, singurul de acest fel din România. Un loc unde măsurarea timpului era un act de observație, rigoare și credință. Sanctuarul era un templu al fertilității. În interior se ridicau statui jumătate taur, jumătate zeiță, se aprindeau focuri rituale, se aduceau ofrande. Totul din lut și paie. Fără mecanisme, fără intermediere.
De Ziua Culturii Naționale, joi, 15 ianuarie, vizitarea este gratuită și se face doar pe bază de înscriere, în intervale orare fixe.

10:00 | 12:00 | 14:00 | 16:00

Parța, județul Timiș
Acces gratuit, cu înscriere prin formular:
https://forms.gle/2denCaFsKfbUardA9

Un loc care te scoate din ritm și te pune, pentru o oră, într-un alt timp.

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

2. Vasul cu inscripția 𝗗𝗘𝗖𝗘𝗕𝗔𝗟𝗩𝗦 𝗣𝗘𝗥 𝗦𝗖𝗢𝗥𝗜𝗟𝗢

Vasul cu inscripția 𝗗𝗘𝗖𝗘𝗕𝗔𝗟𝗩𝗦 𝗣𝗘𝗥 𝗦𝗖𝗢𝗥𝗜𝗟𝗢, descoperit la Sarmizegetusa Regia, poate fi văzut la Muzeul Național de Istorie a României.

Restaurat din fragmentele ceramice descoperite în săpăturile coordonate de Constantin Daicoviciu, în 1954 și 1955, împrăștiate în centrul unei clădiri cu plan circular de mari dimensiuni, alături de un bogat inventar datat la finalul secolului I p. Chr., acest vas este prin forma neobișnuită, dimensiunile considerabile și prezența unor cuvinte scrise cu litere latine imprimate în lutul crud, pe exteriorul pereților, un "unicum" în repertoriul descoperirilor din epoca târzie a fierului din Dacia preromană, dar și în spațiul mai larg greco-roman.
Nu doar că forma sa nu are analogii în repertoriul ceramic, dar pare greu de explicat ca funcționalitate. Având în vedere deschiderea gurii (126 cm diametru) raportată la baza foarte îngustă, ascuțită, de doar câțiva centimetri, o înălțime de 70 cm, precum și masivitatea pereților, acest vas nu se putea susține de unul singur, cu gura în sus. Ar fi trebuit în schimb să fie fixat într-o cavitate (care nu a fost găsită în săpătură) sau suspendat. Nu este exclus nici ca el să fi fost, de fapt, un capac, o formă de acoperire, poate a unui altar. Un set de orificii perforate sub buză, cu un diametru de aproximativ 1 cm, și încă alte două individuale dispuse pe aceeași linie de diametru a vasului (dar care puteau face parte din alte perechi – descompletate de fragmentele ceramice lipsă) nu pot fi considerate puncte de susținere pentru că nu sunt dispuse simetric. Ele par mai degrabă a fi reparații antice, ce încadrează traseul unor mari fisuri longitudinale.
Ștampilele ce au rezultat în litere latine vizibile relief pe suprafața vasului au fost grupate în patru perechi compuse fiecare din două cartușe imprimate pe exteriorul pereților, sub buză. Unul din cartușe conține numele DECEBALVS și al doilea formula PER SCORILO. În forma actuală, restaurată a vasului au fost cuprinse două astfel de perechi și încă un cartuș cu DECEBALVS. Un fragment ceramic cu inscripția PER SCORILO a fost identificat undeva în zona Dealului Grădiștii la începutul secolului al XIX-lea, în timpul cercetărilor de teren organizate de Fiscul Austriac.
Fragmentul ceramic respectiv nu s-a păstrat și de descoperire nu s-a aflat decât în 1968, atunci când s-au publicat rapoartele austriece din 1803.
În ceea ce privește semnificația ștampilelor, și chiar limba în care ele au fost scrise, s-au propus mai multe interpretări, raritatea situației generând ample discuții. Constantin Daicoviciu citea inscripțiile ca fiind în limba dacă și însemnând "Decebal fiul lui Scorilo", făcând în așa fel legătura cu sursele antice care menționau regi daci cu astfel de nume, "per" fiind deci un cuvânt dacic ce ar însemna copil, înrudit cu latinescul "puer".
Ion Horațiu Crișan și I.I. Russu au propus o interpretare mult mai apropiată de ce se cunoaște a fi sensul altor inscripții de pe vase, de lut sau metal, din lumea antică și anume că i-ar indica pe proprietarul vasului și pe olarul care l-a făcut, inscripția fiind în latină: (vasul lui) Decebalvs (făcut) prin Scorilo. O variantă a acestei teze îi aparține lui C.C. Petolescu care a recunoscut tot limba latină și a interpretat ștampila ca o dedicație - "de la Decebal pentru Scorilo" - caz în care numele ar putea, din nou, să reprezinte personaje regale.
Unicitatea recipientului face ca întrebările legate de utilitatea acestuia, vas sau capac, cultică - vas de libații (?), sau una practică, vas de provizii/stocare (?), identitatea proprietarului sau semnificația mesajului transmis de ștampile să rămână încă deschise.
Informație științifică: Emil Dumitrașcu, Maria-Magdalena Ștefan (MNIR)

Bibliografie: Crișan 1977, 442-443; Daicoviciu et alli, 1955, 195-204; fig. 3-9. Daicoviciu et alli, 1957, 261; Glodariu 1986-1987, 93-97; Jakó 1968, 435; Petolescu 2016, 49, IDR III/3, 272.

Detalii despre programul de vizitare și bilete sunt disponibile pe site-ul muzeului

https://www.mnir.ro/.

Vă așteptăm!

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

3. O cruciuliță monahală de lemn s-a păstrat în pământ aproape 200 de ani, în interiorul unui mormânt.

Deși realizată într-o manieră simplă, această piesă este unul dintre puținele obiecte de inventar care a fost descoperit în mormântul M. 51 din vechiul cimitir al Mănăstirii Văratec.
Mormântul datează din anul 1831, așa cum o arată cărămida inscripționată din interiorul său.
Dar, mai mult decât atât, în spațiul funerar amintit a mai fost descoperită încă o cruciuliță similară.
Ambele piese au fost restaurare de colegii de la Laboratorul Zonal de Restaurare al Muzeului Bucovinei din Suceava.

Datele istorice, precum și cele legate de restaurare și conservarea celor două piese excepționale pot fi consultate în articolul: https://www.academia.edu/65211260

#archaeology #monastic #cross #conservation #exceptional #heritage

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

4. Cameea ,,Orghidan” sau Marea Camee a României, a cincea din lume, poate fi admirată la Muzeul Național de Istorie a României.

Această camee excepțională, realizată din sardonix policrom, are o formă eliptică și dimensiuni impresionante (175 x 136 x 42 mm și o greutate de 905 g). Cu aceste caracteristici, se află pe locul 5 în lume ca mărime, după cele de la Paris, Viena, Haga și Napoli.
Pe cameea noastră sunt reprezentate figuri istorice deosebite: Iulian Apostatul (împărat între 361-363 d.Hr.) și soția sa Flavia Helena, alături de două acvile majestuoase care țin în gheare o ghirlandă de frunze și fructe, susținând busturile cuplului imperial. Totodată, îi întâmpină și zeița Minerva, simbol al înțelepciunii.
Această camee face parte din colecția inginerului Constantin Orghidan (1874-1944), unul dintre cei mai mari colecționari din istoria României.

Vă invităm să o descoperiți în cadrul expoziției #TezaurulIstoricalRomâniei!

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

5. O excepțională statuetă din perioada getică (sec. V-III a. Hr.) a fost descoperită în vara anului trecut pe unul din siturile de pe traseul autostrăzii A8, în apropiere de Târgu Neamț.

Echipa care a făcut săpăturile, alcătuită din tineri arheologi, a avut șansa descoperirii acestei piese într-un complex care nu a oferit și alte indicii despre utilitatea lui.
Spre deosebire de perioadele preistorice, în a doua epocă a fierului reprezentările antropomorfe sunt mai rare, dar au legătură tot cu viața religioasă a acelor vremuri.
În Moldova mai sunt documentate astfel de reprezentări, dar în județul Neamț numărul lor este extrem de mic, motiv pentru care suntem foarte încântați de această descoperire, iar arheologilor care au recuperat-o le mulțumim pentru efortul lor.

Oare ce atribute putea să aibă o astfel de piesă?

#archaeology #clay #artefact #ironage #antropomorphic #heritage #Neamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

6. Turnul de epocă romană de la Păuleni (Székelypálfalva) - Dealul Silaş (Szilastetö), comuna Lupeni, jud. Harghita - Cod RAN: 84898.01;

Turnul de veghe este situat pe creasta Dealului Silaş, pe unul dintre vârfurile mai mici care era legat de dealul Firtoş, în apropierea castrului roman de la Inlăceni, la o altitudine de 968 de metri. Dealul oferea o priveliște excelentă asupra văii Corund şi a Munţilor Harghitei. Urmele unui șanț superficial (cu aproximativ 20-25 m în diametru) au putut fi identificate în jurul secțiunilor de zid ale acestui turn cu dimensiuni de 6×6 m. În 1982 acesta a fost identificat printr-un sondaj, de către I. Ferenczi, având zidărie de piatră, fiind datat în epoca romană pe baza ceramicii. Acesta a fost afectat între anii 1943- 1944, aici fiind amenajat un punct de observaţie aeriană. Noi cercetări de teren și fotografii aeriene au fost efectuate în anul 2009. (Foto - Centrul de Cercetare a Limesului Roman MJM / Római Limeskutató Központ MJM).

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

7. Vasul cu inscripția 𝗗𝗘𝗖𝗘𝗕𝗔𝗟𝗩𝗦 𝗣𝗘𝗥 𝗦𝗖𝗢𝗥𝗜𝗟𝗢, descoperit la Sarmizegetusa Regia

8. Cameea ,,Orghidan” sau Marea Camee a României

220. Descoperiri arheologice din România - luna Ianuarie 2026 - VIDEO - Partea II

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

vineri, 16 ianuarie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Ianuarie 2026 - VIDEO - Partea III

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete