Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii ianuarie 2026 - Ierunca (Tetrastes bonasia)
Ierunca (Tetrastes bonasia), sau „găinușa de alun”, este o pasăre sedentară, de talie mică spre medie, adaptată la viața retrasă din pădurile montane, fiind cea mai mică dintre galinaceele europene din familia Phasianidae.
În Europa este mai răspândită în nord și centru, în lanţurile muntoase, iar în România este prezentă în Munţii Carpaţi (de la 600 de metri), preferând pădurile dese de conifere şi cele mixte, cu un subarboret bogat.
Ierunca are un corp îndesat și rotunjit, cu o lungime de circa 35-36 cm, similară unei potârnichi. Penajul ieruncii este complex şi serveşte la camuflaj (gri-cenuşiu dorsal, albicios ventral). Atât masculul (cocoşul), cât şi femela prezintă un moț pe cap, însă cocoșul se distinge prin bărbia neagră (numită „barbă”) tivită cu alb, cu pieptul şi guşa ruginii, având linii transversale negre şi albe. Greutatea medie a speciei variază între 250 și 450 de grame.
Ierunca este o specie omnivoră, cu o dietă ce variază în funcție de anotimp şi de disponibilitatea resurselor. Vara şi toamna se hrăneşte cu fructe de pădure (merișoare, afine, zmeură), diverse seminţe şi nevertebrate (ouă de furnici, insecte moi, larve, râme şi melci) necesare pentru aportul proteic din perioada de creştere a puilor. Iarna dieta devine vegetariană (fibroasă), bazată pe muguri, amenţi de alun, de mesteacăn, de anin, de plop, de salcie şi lăstari de conifere.
Este o pasăre monogamă. Cuibul construit de femelă este o mică adâncitură în sol, la baza unui tufiș sau sub rădăcinile unui arbore căzut, căptuşită cu material vegetal. Aceasta depune 6 până la 14 ouă de culoare bej deschis, cu pete roșii-maronii. Masculul rămâne în apropierea femelei atât în timpul clocitului (cu o durată de 21-25 de zile), cât și pe parcursul creșterii puilor. Puii devin apți de zbor la aproximativ 15 zile după eclozare și rămân cu femela pe toată perioada verii.
Durata medie de viaţă este de 2-4 ani, iar cele mai longevive exemplare ajung la 8-9 ani.
Deși la nivel global este clasificată ca specie cu risc scăzut, populaţia de ieruncă din România este vulnerabilă din cauza cerinţelor stricte de habitat şi sensibilităţii ridicate la perturbările mediului de viaţă.
Material realizat de dr. Ardei Irina Mădălina, muzeograf IA
Sursa informațiilor Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii "Ion Borcea" Bacău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu