Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Ianuarie 2026 - VIDEO

1. Eforturile considerabile ale comunităților epocii bronzului de la răsărit de Carpați pot fi înțelese și prin studierea unora dintre fortificațiile care s-au păstrat în zona Neamțului.

Avem, în prezent, o serie de scanări LiDAR pentru mai multe astfel de așezări cu sisteme defensive, datorită colaborării cu bunii specialiști de la Institutul National pentru Fizica Pământului și a echipei Geo Edu Lab.

Avem și noi date absolute pentru Bronzul Mijlociu din județul Neamț, grație colaborării cu echipa de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară ,,Horia Hulubei" IFIN-HH.

Detalii despre aceste cercetări în link-ul atașat: https://www.researchgate.net/.../399262440_Complex_of...

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

2. Să punem început bun!

La cumpăna dintre ani a apărut cel mai recent număr al publicației Analecta Archaeologica Ressoviensia, din Polonia, unde a fost publicat un studiu interdisciplinar al subsemnatului, împreună cu colegi fizicieni și geofizicieni, despre câteva fortificații ale epocii bronzului din Estul României.
Frumoasa colaborare cu specialiștii de la Institutul Național pentru Fizica Pământului, a celor de la Geo Edu Lab și a celor de la Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie Nucleară a permis obținerea unor rezultate care ne onorează și care prezintă interes pentru comunitatea științifică internațională!

#archaeology #prehistory #radiocarbon #geophysic #fortifications

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

3. Opaiț

Opaiţul, de formă alungită, are două ciocuri cu volute. Pe discul plat, orificiul de alimentare, mărginit de o bordură, este dispus central, de-o parte şi de alta fiind prevăzute două agăţători de care este ataşat un lanţ.
Părţile laterale ale rezervorului sunt decorate cu două măşti care redau capul Gorgonei Medusa, cu trăsăturile feței schematizate.
Figura rotundă este încadrată de doi şerpi. Fundul opaiţului este inelar. Lampa se păstrează într-o stare de conservare foarte bună, excepţie făcând zgârieturile din zona inelului de pe fund. Spărtura din partea inferioară a unuia dintre ciocuri pare a fi, mai degrabă, un defect de turnare decât o deteriorare ulterioară.

Sursă: Dr. arheolog Oana Tutilă

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

4. I ended 2025 with the joy of publishing a new study on Ottoman archaeology

This time, I focused on everyday ceramics discovered in Ottoman Timișoara (1552-1716), p. 473-491

Simple at first glance, these objects tell us stories about the history of the city, its people, daily life and cultural exchanges

The full study can be read following this link https://repozitorij.iarh.hr/en/object/iarh:684/FILE0

#ottomanarchaeology #earlymodernhistory #medievalarchaeology #materialculture

Sursa informațiilor Adriana Gaşpar.

5. Această suprinzătoare ,,Venus" este una dintre descoperirile deosebite din anul 2023, pe care le-am făcut în așezarea preistorică de la Topolița, jud. Neamț.

Deși avem descoperite acolo numeroase reprezentări antropomorfe feminine, piesa din imaginea alăturată este cu totul deosebită, prin maniera de reprezentare care își găsește analogii în descoperiri ale neoliticului din Grecia, Anatolia și chiar Levant.
Statueta din imagine are o vechime de 6500 de ani și era parte din recuzita religioasă a comunitaților culturii Precucuteni.
La est de Carpați sunt foarte puține reprezentări de acest fel și cea mai bună analogie o cunoaștem în situl arheologic de la Traian, tot din județul Neamț.

Oare merită să-i spunem ,,Venus de la Topolița"?

#archaeology #art #amazingart #claymodel #heritage #treasure

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

6. „Povestea aurului”

„Povestea aurului” – traseu tematic pentru copii la Palatul Suțu!

Din 2026, copiii sunt invitați să pornească într-o aventură captivantă printre artefacte vechi de mii de ani, talismane, scoici și obiecte din aur, descoperind povești fascinante despre ritualuri funerare și credințe ale oamenilor din trecut.

Traseul, prietenos și educativ, poate fi parcurs în aproximativ 40 de minute, sub îndrumarea unui adult, și este gratuit. Poate fi descărcat înainte de vizită aici: https://muzeulbucurestiului.ro/.../12/Povestea-aurului.pdf

Pentru mai multe informații referitoare la traseu vă rugăm să accesați pagina dedicată pe site-ul #MMB - https://muzeulbucurestiului.ro/povestea-aurului-traseu.../

Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București – locul unde istoria prinde viață pentru cei mici și mari deopotrivă!

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

7. Relief mitraic (Mithras Tauroctonus)

Relieful, sculptat dintr-un bloc de marmură cu aspectul celei exploatate în antichitate la Bucova (jud. Caraș-Severin), îl redă pe Mithras sacrificând taurul. Zeul, reprezentat ca un bărbat tânăr şi imberb, este îmbrăcat cu o cămaşă lungă până deasupra genunchilor, pantaloni strânşi la glezne şi o pelerină prinsă pe umărul drept. Capul este acoperit de boneta frigiană, iar pelerina, umflată de vânt, îi dezveleşte partea dreaptă a trupului. Un corb, păstrat fragmentar, pare să se aşeze pe faldurile pelerinei. Taurul, orientat spre dreapta, căzut în genunchi şi cu picioarele din faţă legate, are capul tras spre spate de către personajul central, care îl ţine de bot cu mâna stângă. Mâna dreaptă, ce ţinea pumnalul, lipseşte. Mithras calcă cu piciorul drept pe piciorul din dreapta spate al animalului, în timp ce genunchiul stâng se sprijină pe crupa bovideului, redat expresiv ca un animal robust, încins peste piept cu o curea lată şi având gura căscată şi coada ridicată. Scorpionul, şarpele şi câinele atacă, la rândul lor, taurul. Imaginea centrală este flancată de către reprezentările lui Cautes şi Cautopates, îmbrăcaţi în aceeaşi manieră ca şi Mithras şi ţinând atributele specifice lor.

Sursă: Dr.arheolog Marius Gheorghe Barbu

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

8. Mormântul princiar cu tezaur de la Peretu, secol IV î. Hr.

În vara anului 1970, în mod întâmplător, în timpul aratului, iar apoi prin săpături arheologice efectuate şi în anul 1971, la sud-est de comuna Peretu din judeţul Teleorman, într-un tumul mult aplatizat, s-a descoperit un mormânt princiar getic.

Tumulul se afla pe partea dreaptă a râului Vedea, la circa 2,5 km sud de cetatea getică de la Albeşti. Inventarul funerar, un adevărat tezaur, a fost recuperat de inginerul agronom Gheorghe Georgescu şi predat profesorului Petre Voievozeanu. Mai apoi, Emil Moscalu, arheolog în cadrul Institutului de Arheologie din Bucureşti, și George Trohani, arheolog în cadrul Muzeului de Istorie a R. S. R., au realizat o săpătură de salvare în sit.

Mormântul princiar cu tezaur de la Peretu a aparținut probabil unui şef de uniune de triburi din vestul cîmpiei Munteniei, din al doilea sfert al secolului IV î. Hr.

Acesta conţinea scheletul unui bărbat înhumat, capul şi picioarele unui cal, scheletele a doi câini, scheletul unui bovideu, vase ceramice getice, arme din fier, părţi componente ale unui car funerar din fier prevăzut cu patru roţi, precum şi un bogat inventar compus din piese de argint aurit, argint, bronz și cupru – un coif cu greutate de 754 de grame, un vas sceptru-rhyton cu figură antropomorfă, un vas de tipul aryballos, trei vase phiale, aplice de harnașament, nasturi - butoni, mărgele, o strecurătoare, o tavă platou, un cazan.

Tezaurul este unul dintre cele mai cunoscute seturi de artefacte arheologice antice descoperite pe teritoriul României și poate fi admirat în cadrul expoziției permanente "Tezaurul Istoric".

#MNIR

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

9. În județul Vâlcea, la Grăunceanu (comuna Tetoiu), există un loc care azi pare doar dealuri și liniște. Dar într-un studiu publicat în Nature Communications, o echipă internațională de cercetători spune că aici ar putea fi unele dintre cele mai vechi urme de activitate a strămoșilor noștri în Europa, vechi de cel puțin ~1,95 milioane de ani.

O echipă internațională de cercetători, inclusiv din România și Republica Moldova, au descoperit oase fosile de animale pe care apar urme de tăiere compatibile cu folosirea unor unelte de piatră, ca atunci când cineva desprinde carne de pe os. Cercetătorii au trecut urmele prin analize detaliate (inclusiv la microscop și cantitativ), tocmai ca să reducă riscul să fie confundate cu zgârieturi lăsate de animale sau de procese naturale.

Din aproape 5.000 de fosile analizate, au ieșit în evidență în jur de 20 de fragmente cu astfel de semne; în detaliu, studiul vorbește despre 8 oase cu urme de tăiere cu grad ridicat de încredere și încă 13 cu urme probabile, pe oase de mamifere (mai ales cu copite), într-un tipar care se potrivește cu activități de măcelărie.

Vârsta propusă a fosilelor s-a estimat prin analize biostratigrafice și datări U-Pb (uraniu–plumb) de înaltă rezoluție, care arată că situl are peste 1,95 milioane de ani — ceea ce îl face unul dintre cele mai bine datate locuri de acest tip din Europa.

Mai e un detaliu care mie mi se pare fascinant: reconstrucția mediului, bazată pe analize izotopice pe dinți de cal, sugerează un climat relativ temperat, cu variații sezoniere, cu pajiști deschise și porțiuni împădurite — adică un peisaj în care acești hominini timpurii (strămoși foarte vechi ai oamenilor, din aceeași linie evolutivă) ar fi trebuit să se adapteze rapid, departe de originile africane.

Contextul e important: până acum, unul dintre reperele mari pentru primele ieșiri din Africa era situl de la Dmanisi (Georgia), datat la ~1,85–1,77 milioane de ani, cu fosile de hominini, unelte și urme de măcelărie. La Grăunceanu nu au fost găsite încă unelte sau fosile de hominin, dar autorii spun că urmele de pe oase apar la rate comparabile cu situri acceptate, iar asta ridică o întrebare mare: au ajuns homininii în această parte a Europei mai devreme decât credeam, poate în „valuri” scurte, în perioade mai favorabile?

Interesant e și că o parte din discuție se leagă de o idee mai veche a lui Constantin S. Nicolăescu-Plopșor, care susținea de decenii că în zona Olteniei ar putea exista o prezență foarte timpurie.

Sursa către studiul din Nature: Hominin presence in Eurasia by at least 1.95 million years ago

Sursa informațiilor Eduard Grigorescu.

10. Partea 1 - Sanctuarul Neolitic de la Parța Un loc unic în Europa, vechi de peste 7.000 de ani, unde spiritualitatea și viața comunitară se întâlneau în inima Banatului. Descoperă unul dintre cele mai importante sanctuare preistorice din sud-estul Europei. - VIDEO

Muzee de la sat, proiect realizat de Real Tour Ro, co-finanțat de AFCN.

Conservăm digital patrimoniul cultural material și îl transmitem următoarelor generații.

218. Descoperiri arheologice din România - luna Decembrie 2025 - VIDEO - Partea VIII

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

luni, 5 ianuarie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Ianuarie 2026 - VIDEO - Partea I

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete