Ne-am obișnuit să trecem zi de zi pe lângă ruinele presărate de-a lungul orașului vechi și să ignorăm poveștile milenare pe care aceste „pietre” ni le pot împărtăși. Multe dintre ele păstrează frânturi din vechi inscripții grecești și latine, care odată traduse și interpretate, ne pot ajuta să reconstituim crâmpeie din viețile celor care au trăit la Tomis, în urmă cu aproape două milenii. Inscripții de acest fel se găsesc în patrimoniul MINAC, iar unele pot fi admirate chiar și în aer liber, pe aleea din fața Edificiului Roman cu Mozaic. Din studierea lor putem afla detalii extraordinare: bucuriile, necazurile lor, împlinirile profesionale și familiale ale tomitanilor.
Prima inscripție pe care o prezentăm astăzi este o inscripție funerară în limba latină, care datează din sec.I d.H. Textul tradus de către specialiști ne spune următoarele: „T. Valerius Germanus, fiul lui Titus, din tribul Collina, de fel din Pessinus, port drapel al legiunii VII Claudia Pia Fidelis, dăruit de două ori cu daruri militare, a trăit 57 de ani și este așezat aici. Moștenitorii săi - T Valerius Iulianus, I Valerius Germanus și Valeria Germana, împreună cu Claudia Iulia, prea nobila sa soție, i-au ridicat pe bun merit acest mormânt”.
Deasupra inscripției, defunctul este prezentat în relief, într-un banchet funerar la care ia parte alături de membrii familiei sale. Din cuvintele aparent simple ale inscripției aflăm numeroase informații prețioase. Astfel, știm că Germanus era un purtător de drapel (imaginifer - cel ce purta imaginea împăratului), un subofițer care a servit în legiunea VII Claudia Pia Fidelis, unitate care își avea baza la Viminacium (azi lângă orașul modern Kostolac, Serbia). Viminacium și Tomis făceau parte din aceeași mare provincie, Moesia, care ulterior, în 85-86 d.H., avea să fie împărțită de către împăratul Domițian în Superior (care a cuprins și orașul Viminacium) și Inferior (unde a intrat Scythia Minor și implicit, Tomisul).
La sfârșitul serviciului său militar, de 20-25 de ani (putea servi minim 20 de ani plus încă 5 ca evocatus), Germanus a primit pământ, ca recompensă pentru serviciul său. Fusese un militar destoinic și cu rang important, ieșit la termen (honesta missio) și recompensat de două ori cu „daruri militare”. A ales să se așeze pe un teren aflat în teritoriul orașului Tomis. Avea probabil mult teren agricol pe care îl lucra cu ajutorul forțelor de muncă locale.
Ținând cont de contextul istoric și informațiile din inscripție, specialiștii au concluzionat că piatra funerară a lui Germanus poate fi datată undeva între anii 55-56 și 85-86 d.H.
Inscripția sa funerară ne mai spune că a murit la vârsta de 57 de ani. Putem presupune că se înrolase la 17 ani, așa cum se obișnuia, și că își încheiase serviciul fie la 37 de ani, fie la 42 de ani. Devenit veteran, el se putuse căsători și își întemeiase o familie, alături de soția sa Claudia Iulia. Avuseseră împreună trei copii (doi fii și o fiică) menționați în text, după cum s-a putut vedea. Am mai aflat ceva foarte interesant despre acest militar roman și anume că era "din tribul Collina, de fel din Pessinus". După cum arată istoricul Titus Livius, Collina era unul dintre cele patru triburi urbane ale Romei, nu foarte bogate cum erau cele 31 de triburi rurale și din care se trăgeau proprietarii de pământ și aristocrația.
Membrii familiei lui Germanus erau însă cetățeni romani, lucru ce i-a permis să intre în legiune. Cei ce nu aveau cetățenie romană nu puteau servi decât în unități auxiliare. Distincitiv pentru cetățenii romani era faptul că purtau trei nume, tria nomina.
Chiar dacă familia lui Germanus se trăgea dintr-un vechi trib al Romei, din inscripție știm că ea se stabilise de ceva timp în Asia Mică, în Frigia, la Pessinus/Pessinunt (azi Ballihisar - oraș în provincia Anatolia, Turcia). Pessinunt era în sec.I d.H un oraș important de pe râul Halys (azi Kizilrmak - Rîul Roșu), fie și pentru că fusese în trecut casa unei importante zeițe, Cybele, Marea Mamă a Zeilor, devenită divinitate națională și în panteonul roman.
Am lăsat la final problema numelui, chiar dacă ne-am referit anterior la tria nomina. Germanus era de fapt cognomenul, porecla militarului nostru, așa cum poetul Ovidius (Publius Ovidius Naso) avea porecla de Nasone - Năsosul. Prenumele lui Germanus este Titus, prescurtat mereu în inscripții printr-un simplu T. Numele, de familie cum spunem azi, al ginții, al clanului din care făcea parte era de Valerius, veche familie romană din timpul Republicii.
A doua poveste de astăzi o aflăm dintr-o stelă de marmură aflată, de asemenea, în patrimoniul MINAC. Pe aceasta este reprezentat un bărbat în picioare, între două coloane. Sub inscripție se află o corabie. Stela funerară a fost datată tot în epocă romană imperială, în sec.II d.H. Textul inscripției a fost tradus astfel de către epigrafiști: „Rufina, fiica lui Iason, a ridicat stela pentru fiul său Theocritos, fiul lui Theocritos, armator, zis și Regele, care a trăit 22 de ani și 9 luni. Salutare!”
În sec.II-III d.H, familiile grecești din Tomis se romanizează, mai ales numele lor. Mama defunctului este Rufina, nume roman, dar fiul și tatăl său poartă același nume grecesc, Theocritos. Este însă posibilă și ipoteza ca Rufina să fie efectiv romană iar soțul ei grec.
Corabia de pe monument ne indică foarte clar ocupația tânărului Theocritos. Nu este la fel de clar dacă porecla de Regele îi este atribuită lui, sau părintelui său. Probabil, Theocritos cel bătrân era armator și își luase ca asociat și pe fiul ce ar fi trebuit să îi continue afacerile. Din păcate, Theocritos a pierit de tânăr, la 22 de ani, fără ca motivul și împrejurările morții sale să ne fie dezvăluite.
𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 - 𝐎 𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐟𝐞𝐫𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚̆
- 𝐔𝐥𝐭𝐢𝐦𝐚 𝐧𝐨𝐮𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐬𝐞𝐳𝐨𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 - 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚̆𝐧𝐭̗𝐞𝐧𝐢, 𝐛𝐮𝐜𝐮𝐫𝐚𝐭̗𝐢-𝐯𝐚̆: 𝐈̂𝐧 𝐜𝐮𝐫𝐚̂𝐧𝐝 𝐬𝐞 𝐯𝐚 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐡𝐢𝐝𝐞 𝐢̂𝐧 𝐜𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐏𝐢𝐞𝐭̗𝐞𝐢 𝐎𝐯𝐢𝐝𝐢𝐮 𝐥𝐚 𝐧𝐨.𝟕 (𝐟𝐨𝐬𝐭𝐮𝐥 𝐥𝐨𝐜𝐚𝐥 𝐚𝐥 𝐛𝐞𝐫𝐚̆𝐫𝐢𝐞𝐢 𝐁𝐮𝐫𝐬𝐚) 𝐒𝐏𝐄𝐋𝐍𝐃𝐈𝐃𝐀 𝐁𝐄𝐑𝐀̆𝐑𝐈𝐄 𝐋𝐔𝐓𝐇𝐄𝐑 - 𝐋𝐨𝐜𝐚𝐥 𝐟𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐚𝐫 𝐜𝐮 𝐛𝐞𝐫𝐞 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐚̆ 𝐛𝐥𝐨𝐧𝐝𝐚̆ 𝐬𝐚𝐮 𝐧𝐞𝐚𝐠𝐫𝐚̆ - 𝐁𝐮𝐟𝐞𝐭 𝐛𝐨𝐠𝐚𝐭 𝐬̗𝐢 𝐛𝐢𝐧𝐞 𝐚𝐬𝐨𝐫𝐭𝐚𝐭 - 𝐙𝐢𝐥𝐧𝐢𝐜, 𝐩𝐞𝐬̗𝐭𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐚𝐬𝐩𝐚̆𝐭 𝐩𝐫𝐞𝐩𝐚𝐫𝐚𝐭 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐨𝐝𝐞𝐫𝐧𝐞 𝐫𝐞𝐭̗𝐞𝐭𝐞 - 𝐒𝐞𝐚𝐫𝐚, 𝐠𝐫𝐚̆𝐭𝐚𝐫 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥 - 𝐄𝐱𝐜𝐞𝐥𝐞𝐧𝐭̗𝐢 𝐂𝐫𝐞𝐧𝐯𝐢𝐬̗𝐭𝐢 𝐜𝐮 𝐡𝐫𝐞𝐚𝐧, 𝐝𝐢𝐧 𝐟𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐢 𝐬𝐭𝐫𝐞𝐢𝐧𝐞 𝐬̗𝐢 𝐬𝐚𝐥𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐛𝐨𝐞𝐮𝐟 𝐚 𝐥𝐚 𝐁𝐨𝐝𝐞𝐠𝐚 𝐌𝐢𝐫𝐜𝐞𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̗𝐭𝐢 - 𝐓𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐚𝐭̗𝐢𝐮𝐧𝐢𝐥𝐞 𝐯𝐨𝐫 𝐟𝐢 𝐬𝐞𝐫𝐯𝐢𝐭𝐞 𝐜𝐮 𝐩𝐫𝐨𝐦𝐩𝐭𝐢𝐭𝐮𝐝𝐢𝐧𝐞, 𝐚𝐜𝐮𝐫𝐚𝐭𝐞𝐭̗𝐚̆ 𝐬𝐭𝐫𝐢𝐜𝐭𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐩𝐫𝐞𝐭̗𝐮𝐫𝐢 𝐫𝐞𝐝𝐮𝐬𝐞. (𝟏𝟗𝟐𝟗)Sursa foto: Muzeul Național de Istorie a României
Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu