𝗦𝗶𝗺𝗽𝗼𝘇𝗶𝗼𝗻𝘂𝗹 𝗙𝗿𝗮𝗻𝘇 𝗡𝗼𝗽𝗰𝘀𝗮 (𝟭𝟴𝟳𝟳-𝟭𝟵𝟯𝟯)

 

𝗡𝗮𝘁𝘂𝗿𝗮̆, 𝗰𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿𝗮̆ 𝘀̦𝗶 𝘀𝗼𝗰𝗶𝗲𝘁𝗮𝘁𝗲. 𝗦𝗶𝗺𝗽𝗼𝘇𝗶𝗼𝗻𝘂𝗹 𝗙𝗿𝗮𝗻𝘇 𝗡𝗼𝗽𝗰𝘀𝗮 (𝟭𝟴𝟳𝟳-𝟭𝟵𝟯𝟯) – 𝗶𝗻𝗶𝘁̦𝗶𝗮𝘁𝗼𝗿 𝗮𝗹 𝗰𝗲𝗿𝗰𝗲𝘁𝗮̆𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗮𝘀𝘂𝗽𝗿𝗮 𝗱𝗶𝗻𝗼𝘇𝗮𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗶𝗻 𝗧𝗿𝗮𝗻𝘀𝗶𝗹𝘃𝗮𝗻𝗶𝗮

𝗜𝗻𝘀𝘁𝗶𝘁𝘂𝘁𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗦𝘁𝘂𝗱𝗶𝗶 𝗔𝘃𝗮𝗻𝘀𝗮𝘁𝗲 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗖𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿𝗮 𝘀̧𝗶 𝗖𝗶𝘃𝗶𝗹𝗶𝘇𝗮𝘁̦𝗶𝗮 𝗟𝗲𝘃𝗮𝗻𝘁𝘂𝗹𝘂𝗶 organizează în ziua de 18 iunie 2026 la castelul Nopcsa din Săcel, comuna Sântămăria Orlea, județul Hunedoara, în parteneriat cu 𝗠𝘂𝘇𝗲𝘂𝗹 𝗖𝗶𝘃𝗶𝗹𝗶𝘇𝗮𝘁̦𝗶𝗲𝗶 𝗗𝗮𝗰𝗶𝗰𝗲 𝘀̧𝗶 𝗥𝗼𝗺𝗮𝗻𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝗗𝗲𝘃𝗮, simpozionul internațional „𝗙𝗿𝗮𝗻𝘇 𝗡𝗼𝗽𝗰𝘀𝗮 - 𝗶𝗻𝗶𝘁̦𝗶𝗮𝘁𝗼𝗿 𝗮𝗹 𝗰𝗲𝗿𝗰𝗲𝘁𝗮̆𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗮𝘀𝘂𝗽𝗿𝗮 𝗱𝗶𝗻𝗼𝘇𝗮𝘂𝗿𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗶𝗻 𝗧𝗿𝗮𝗻𝘀𝗶𝗹𝘃𝗮𝗻𝗶𝗮”.

Paleontologi din Franța, Ungaria şi România vor evoca cu acest prilej opera științifică a marelui paleontolog chiar în locul în care aceasta și-a început cercetările în urmă cu 130 de ani. Simpozionul face parte din proiectul „𝗣𝗲𝗿𝘀𝗼𝗻𝗮𝗹𝗶𝘁𝗮̆𝘁̦𝗶 𝗮𝗹𝗲 𝗰𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿𝗶𝗶 𝘀̧𝗶 𝘀̦𝘁𝗶𝗶𝗻𝘁̦𝗲𝗶 𝗱𝗶𝗻 𝗧̧𝗮𝗿𝗮 𝗛𝗮𝘁̧𝗲𝗴𝘂𝗹𝘂𝗶” pe care Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului îl desfășoară în parteneriat cu 𝗔𝗰𝗮𝗱𝗲𝗺𝗶𝗮 𝗥𝗼𝗺𝗮̂𝗻𝗮̆ în programul 𝗠𝗲𝗱𝗶𝘂𝗹 𝗮𝗰𝗮𝗱𝗲𝗺𝗶𝗰 𝗶̂𝗻 𝗱𝗲𝘇𝘃𝗼𝗹𝘁𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗱𝘂𝗿𝗮𝗯𝗶𝗹𝗮̆ 𝗮 𝗿𝗲𝗴𝗶𝘂𝗻𝗶𝗹𝗼𝗿, coordonat de prof. emerit 𝗗𝗮𝗻 𝗚𝗿𝗶𝗴𝗼𝗿𝗲𝘀𝗰𝘂.

Franz Nopcsa (1877-1933), căruia îi este dedicat acest simpozion, a fost un renumit paleontolog, geolog și albanolog, de origine românească din satul Silivaș în Ţara Haţegului, asimilată nobilimii maghiare de-a lungul secolelor. Nopcsa a început ca autodidact cercetarea resturilor de dinozauri din straturile deschise în apropierea castelului familiei nobiliare de la Săcel, elev încă şi apoi student la Viena la sfârșitul secolului XIX, într-o perioadă în care în Europa erau foarte puţini cunoscători ai acestor fosile. A descris din aceste depozite specii noi de dinozauri, crocodili, chelonieni, pterozauri şi a stabilit caracteristicile acestei faune de la sfârșitul „erei dinozaurilor”, deosebită de cele contemporane lor din alte regiuni prin primitivitatea taxonilor, endemism şi talia mică, toate acestea interpretate drept urmare a izolării îndelungate într-un mediu insular, care ocupa cea mai mare parte a Transilvaniei. A denumit această regiune drept „insula Hateg”, denumire care avea se bucură de notorietate până in prezent.

Nopcsa a elaborat numeroase articole, atât asupra dinozaurilor şi altor reptile, din Transilvania, cât și din alte regiuni ale Europei. În aceste articole, toate publicate ca singur autor, aspectele taxonomice și sistematice se împletesc cu cele de anatomie a sistemului nervos cranial și al musculaturii, cu aspecte legate de evoluția și extincția dinozaurilor. Prin contribuțiile sale în reconstituirea caracterelor anatomice și fiziologice ale dinozaurilor în relație cu condițiile de mediu, Nopcsa se înscrie în galeria întemeietorilor noului domeniu al Paleobiologiei. Cercetările de Paleobiologie ale lui Nopcsa s-au extins şi asupra altor reptile din Europa şi America, precum și asupra unor aspecte fundamentale ale evoluției vertebratelor, așa cum este originea zborului pasărilor, el fiind susținător fervent al ipotezei „zborului prin alergare”. Pe lângă impresionanta sa activitate în domeniile Paleontologiei și Paleobiologiei, care îl plasează în galeria marilor personalități ale științei, Franz Nopcsa este recunoscut drept unul dintre cei mai importanți cercetători ai Albaniei de nord, pe care a cercetat-o sub diverse aspecte: geologice, geografice, istorice, sociale, etnologice, activitate concretizată în peste 40 de articole.

După Nopcsa, timp de aproape 60 de ani depozitele fosilifere cu dinozauri din Bazinul Hațeg nu au mai fost cercetate în perspectiva unor noi descoperiri. După Primul Război Mondial și intrarea Transilvaniei în granițele României, Nopcsa a întrerupt cercetările în teren, iar comunismul instaurat în România după anul 1947 a îngrădit cercetările științifice fără aplicabilitate practică, așa cum sunt și cele din domeniul Paleontologiei vertebratelor, în plus corespondența cu cercetători din vest era supusă controlului Securității. Puținele resturi de dinozauri descoperite în această perioadă au fost rezultatul cercetărilor de teren ale geologilor din Institutul Geologic al României în cadrul activităților de prospecțiuni pe care le desfășurau pentru substanțe minerale.

În acest context, deși în lume, după anul 1950, cercetările asupra dinozaurilor au cunoscut un deosebit avânt, în România nimeni nu era interesat de dinozauri. Conștient de greutățile care vor urma, Dan Grigorescu, pe atunci lector, a inițiat în anul 1977 reluarea cercetărilor în Hațeg. Din anul 1978 până în anul 2012, când a fost pensionat, profesorul Grigorescu a organizat, în fiecare an, tabere de cercetări pentru studenți voluntari, la Sânpetru, apoi în comuna General Berthelot. Un mare ajutor i-a fost dat de un localnic din Sânpetru – Doenel Vulc, care cunoștea bine locurile din care primăvara, după topirea zăpezii, se iveau resturi de oase.

În primii ani, la săpături a participat Ion Groza, geograf de la Muzeul de Științe Naturale din Deva, care a realizat astfel o colecție de oase de dinozauri pentru acest muzeu. Vestea asupra reluării cercetărilor paleontologice în Bazinul Haţeg s-a extins rapid, prestigioși specialiști în studiul dinozaurilor din Polonia, Franța, Anglia, SUA, Canada venind în baza unor proiecte să viziteze locurile fosilifere și să examineze noile descoperiri. La rândul său, profesorul Dan Grigorescu a fost invitat la o serie de manifestări științifice internaționale în Polonia, Germania, SUA, China şi desemnat, în anul 1985, coordonator pentru Europa de Est în proiectul UNESCO (IGCP 245 Correlation of the non-marine Cretaceous of the World), care s-a încheiat în anul 1990 prin conferințele internaționale de la Bucureşti și Haţeg, urmată de conferința de la Alma Ata, în Kazahstan.

Pe lângă impactul internațional al reluării cercetărilor asupra dinozaurilor din Transilvania, acestea au contribuit la crearea unei atmosfere de emulație în rândul studenților geologi, atrași de un subiect de larg interes și de șansa redescoperirii unui „tezaur pierdut”, deoarece nimic din marea colecție a lui Franz Nopcsa nu a rămas în România, fiind dată muzeelor din Londra, Budapesta și Viena. Între cele mai importante descoperiri, după reluarea cercetărilor, se înscriu micii dinozaurii carnivori (celurozauri), pterozaurul uriaș Hatzegopteryx, a primelor mamifere mezozoice din România și a locurilor de incubație ale dinozaurilor, marcate prin cuiburi cu ouă.
Congresul internațional din anul 1990 a dat un puternic impuls cercetărilor asupra Cretacicului final din Bazinul Hațeg. Pe parcursul anilor care au urmat, cercetările s-au extins atât tematic, cât și spațial, incluzând regiuni mai puțin cercetate în cadrul Bazinului Haţeg, dar și în bazinul învecinat Rusca Montană și în alte regiuni din Transilvania. Peste 300 de articole, cu contribuția a circa 90 de autori, au fost publicate în prestigioase reviste științifice din lume, în domeniul paleobotanicii şi palinologiei, micropaleontologiei, paleontologiei vertebratelor, tafonomiei, evoluției și cladisticii dinozaurilor şi altor grupe din fauna cretacică a Bazinului Hațeg, litostratigrafiei și cronostratigrafiei, sedimentologiei şi reconstituirii paleomediilor, tectonicii și vulcanologiei. Relevant pentru interesul tinerilor cercetători din țară şi din străinătate asupra faunelor cu dinozauri din Transilvania este numărul mare al lucrărilor de masterat și al tezelor de doctorat elaborate în ultimii ani asupra Bazinului Haţeg.

Un capitol nou în istoria paleontologică a Bazinului Hațeg s-a deschis în anul 2000, legat de valorificarea rezultatelor cercetărilor științifice în dezvoltarea culturală şi social-economică a regiunilor. În acest an, profesorul Dan Alexandru Grigorescu a inițiat, într-un larg colectiv de colaboratori din partea Universității din Bucureşti si a autorităților locale, înființarea Geoparcului dinozaurilor Ţara Haţegului, urmând lansării, în anul 1998, a conceptului de geoparc, de către UNESCO. În baza acestui concept și a metodologiei recomandate, numeroase geoparcuri au fost constituite în lume, peste 240 în prezent. Între primele 20 dintre acestea a fost Geoparcul dinozaurilor Țara Hațegului, admis în anul 2005 în Rețeaua UNESCO a geoparcurilor europene.

Prin simpozionul din 18 iunie 2026, la castelul Nopcsa din Săcel, profesorul Dan Grigorescu, care anul trecut a participat, în calitate de invitat al Serviciului Geologic Maghiar, la Memorialul „Nopcsa 2025” de la Budapesta, dorește cinstirea memoriei lui Franz Nopcsa şi relevarea, pentru comunitățile locale, a importanţei cercetărilor științifice asupra patrimoniului natural şi cultural pentru dezvoltarea acestei minunate regiuni care este Ţara Haţegului.

 

Sursa informațiilor Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului.