𝟏𝟎 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐥𝐢𝐞 – 𝐂𝐫𝐮𝐜𝐞𝐚 𝐬̗𝐢 𝐦𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭̗𝐞𝐢. 𝐏𝐢𝐞𝐬𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐥𝐜𝐚𝐫 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐭𝐚̆ 𝐥𝐚 𝐂𝐚𝐥𝐥𝐚𝐭𝐢𝐬
Vinerea Patimilor, cunoscută și ca Vinerea Mare, ocupă un loc central în calendarul creștin-ortodox, marcând momentul răstignirii și morții lui Iisus Hristos. Este o zi de profundă reculegere, în care credincioșii rememorează judecata, condamnarea și drumul spre Golgota, culminând cu jertfa Mântuitorului. În acest context spiritual, simbolul crucii capătă o semnificație profundă, devenind expresia sacrificiului și a speranței în Înviere. Acesta este motivul pentru care dedicăm ziua de 10 aprilie din calendarul istoric „Astăzi la Constanța” unei piese arheologice de mare însemnătate din patrimoniul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța: o cruce din calcar cochilifer, datată în secolul al VI-lea d.Hr., descoperită la Callatis și devenită o importantă mărturie a organizării creștine din provincia romană Scythia Minor.
Artefactul a fost descoperit în anul 1960, cu ocazia unor lucrări de sistematizare a orașului, în zona în care a fost construit noul spital balnear, în apropiere moscheii și a cimitirului turcesc. Crucea este ruptă în două bucăți, iar brațul inferior este incomplet. Piesa impresionează și prin caracterul său bilingv, întrucât pe o față este inscripționat un text în limba greacă, iar pe cealaltă, unul în limba latină.
Inscripția în limba latină poate fi tradusă prin „Aici s-a făcut rugăciune spre pomenirea episcopilor Ștefan...”. Studiile de specialitate subliniază importanța acestei inscripții, care atestă existența unor episcopi și în alte orașe din Scythia Minor, nu doar la Tomis. În volumul „Inscripții grecești și latine din secolele IV-XIII descoperite în România” (1976), apărut sub îngrijirea lui E. Popescu, se menționează: „Rugăciunea este făcută de persoanele încă în viață, fie prin mijlocirea altora, în cazul în care primele au decedat. Rugăciunea (oratio) de care vorbește inscripția callatiană a fost săvârșită în amintirea episcopului Ștefan, singurul nume păstrat pe piatră, dar mai era menționat cel puțin încă unul. Episcopii defuncți erau pomeniți, în primul rând, în rugăciunile pe care biserica le făcea în amintirea morților, mai ales când ei, în timpul vieții, nu dăduseră semne de ezitare sau abatere de la dreapta credință. Locul unde s-a făcut pomenirea nu poate fi precizat. E de presupus însă că rugăciunea s-a făcut într-o construcție funerară, într-un oratorium sau cimitir. Pomenirea va fi prilejuită de aniversarea morții unui episcop sau de vreo sărbătoare. Acest eveniment a atras după sine și punerea crucii cu inscripție”.
De altfel, cercetările istorice consemnează că această provincie a avut un statut aparte din punct de vedere al organizării ecleziastice, fiind structurată în mai multe episcopii. De asemenea, este important de menționat faptul că pietrele funerare în formă de cruce încep să fie utilizate cu precădere din secolul al VI-lea d.Hr.
În acest context, crucea de la Callatis face parte dintr-un fenomen mai larg, specific epocii romano-bizantine, când simbolul creștin devine tot mai prezent în viața de zi cu zi și în practicile funerare. Ea nu este doar o piatră de mormânt, ci o dovadă a credinței comunităților de atunci și a modului în care își cinsteau înaintașii.
𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢: 𝐇𝐚𝐢𝐧𝐞 𝐠𝐚𝐭𝐚 𝐝𝐞 𝐬𝐟𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐬𝐚̆𝐫𝐛𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐏𝐚𝐬̗𝐭𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐛𝐚̆𝐫𝐛𝐚𝐭̗𝐢 𝐬̗𝐢 𝐜𝐨𝐩𝐢𝐢 𝐚𝐮 𝐬𝐨𝐬𝐢𝐭 𝐥𝐚 𝐦𝐚𝐠𝐚𝐳𝐢𝐧𝐮𝐥 „𝐂𝐨𝐧𝐜𝐮𝐫𝐞𝐧𝐭̗𝐚❞ 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐚𝐭𝐞 𝐝𝐮𝐩𝐚̆ 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐨𝐝𝐞 𝐬̗𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐬̗𝐭𝐨𝐟𝐞𝐥𝐞 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐚𝐥𝐞𝐬𝐞. 𝐅𝐚𝐭̗𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐜𝐫𝐢𝐳𝐚 𝐚𝐜𝐭𝐮𝐚𝐥𝐚̆ 𝐩𝐫𝐞𝐭̗𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐬𝐞𝐦𝐞𝐧𝐞𝐚 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐯𝐞𝐧𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞. 𝐈̂𝐧𝐜𝐞𝐫𝐜𝐚𝐭̗𝐢 𝐬̗𝐢 𝐯𝐚̆ 𝐯𝐞𝐭̗𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐯𝐢𝐧𝐠𝐞. 𝐋𝐚 „𝐂𝐨𝐧𝐜𝐮𝐫𝐞𝐧𝐭̗𝐚❞ 𝐒. 𝐁𝐞𝐥𝐢𝐯𝐚𝐧 𝐒𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚 𝐂𝐚𝐫𝐨𝐥 𝐍𝐨. 𝟔𝟎 (𝐃𝐨𝐛𝐫𝐨𝐠𝐞𝐚 𝐉𝐮𝐧𝐚̆, 𝟏𝟗𝟐𝟒)
Sursă foto: MINAC
#MINAC #10aprilie #calendaristoric #AstazilaConstanta #VinereaPatimilor #cruce #Callatis #muzeu #istorie
Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu