Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO

sâmbătă, 4 aprilie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea III

1. Un artefact neolitic unic – Macheta de la Căscioarele

Loc de descoperire: Căscioarele-Ostrovel, jud. Călărași
Material: ceramică
Tehnică de prelucrare: macheta a fost modelată din lut și decorată prin incizare
Dimensiuni (lungime, lăţime, înălţime): 51 x 13 x 27 cm
Datare: eneolitic, a doua jumătate a mileniului al V-lea a.Chr.
Cultura: Gumelniţa

Machetele de construcții sunt artefacte deosebit de importante deoarece prezintă detalii de arhitectură care sunt dificil de surprins în cadrul cercetărilor arheologice, cum ar fi forma acoperișului sau a ferestrelor. Unele modele reprezintă cel mai probabil construcții din vremea respectivă, în timp ce altele figurează interiorul unei case, cuprinzând atât inventarul mobil, cum ar fi cuptorul, vatra, lavița etc. cât și, în unele cazuri, chiar personaje umane modelate în formă de figurine.

Dintre acestea de remarcă macheta de construcție de la Căscioarele, ce reprezintă o piesă cu caracter special, fiind până în acest moment o descoperire unică în așezările neo-eneolitice din România și sud-estul Europei.

Macheta de construcție este modelată din lut care a fost ars pentru a conferi piesei duritate. Este compusă dintr-un soclu deasupra căruia se află patru construcții individuale de dimensiuni mai mici, dispuse în şir. Acestea au câte un portal amplu pe fiecare din laturile scurte, cu coarne reprezentate atât la coama acoperișului, cât și la cele patru colțuri ale fiecărei construcții. Soclul, în formă de trunchi de piramidă, este de două ori şi jumătate mai mare decât cele patru construcții și este perforat de găuri circulare, dispuse în rânduri paralele. Faţada principală prezintă două rânduri a câte patru găuri mai mari și alte două mai mici la colțuri și este decorată cu 17 linii orizontale realizate prin incizare.
Macheta a fost descoperită în anul 1966 pe Ostrovelul de la Căscioarele, într-o locuință de dimensiuni mari (10x7 m), cu două camere, alături de alte vase cu forme deosebite, ce a fost interpretată ca un sanctuar.

Macheta de la Căscioarele reprezintă un edificiu complex, cel mai probabil un sanctuar format dintr-o platformă înaltă cu patru temple, interpretare susținută și de particularităţile celor patru modele mai mici: prezența a două intrări diametral opuse, caracterul monumental al intrărilor, elementele simbolice de decor – coarne la coama acoperișului și la colțurile machetelor. Dacă considerăm că machetele ilustrează probabil construcții reale și ținând cont de proporții, soclul ar fi avut o înălțime de cel puțin 5-6 m, astfel că ne aflăm în fața unui complex de mai mult de 10 m înălțime.

Deși o astfel de construcție nu a fost identificată în cursul cercetărilor arheologice, locuința în care s-a descoperit macheta are un caracter special, fiind plasată într-o poziție centrală în cadrul așezării și aproximativ pe același amplasament pe care, în nivelul imediat anterior (apaținând culturii Boian, mai veche decât Gumelnița) a fost descoperită o altă construcție-sanctuar, cu totul deosebită, cu coloane pictate din lut ars.

Cea mai apropiată analogie cu macheta de la Căscioarele este o piesă descoperită în așezarea de la Sultana. Este vorba despre o machetă de mari dimensiuni, ce prezintă orificii circulare atât în pereți, cât și în acoperiș, în interiorul ei fiind găsit un tezaur format din mai multe obiecte din aur. O altă piesă, deși mult mai stilizată, a fost decoperită pe Măgura Gumelnița, în apropierea orașului Oltenița. Este compusă dintr-un soclu înalt de 12 cm, perforat de trei orificii circulare mici și trei rânduri de căsuţe, dintre care cele de pe ultimul nivel au protuberanţe ascuţite (coarne de cult) pe frontoane.
Decorul format din trei-patru rânduri de orifcii nu este singular în aria de răspândire a culturii Gumelnița. Figurinele antropomorfe din lut au adesea urechile perforate cu câte trei sau patru găuri, iar cele din os au decorul format din mai multe rânduri de mici găurele. Toate acestea sugerează o interpretare simbolică a rândurilor de orificii, aflată în legătură cu numerologia.

Așezarea de la Căscioarele-Ostrovel se află pe o insulă în mijlocul Lacului Cătălui, județul Călărași. Este o așezare de tip tell (pluristratificată), ce a fost locuită de comunitățile culturilor Boian și Gumelnița vreme de câteva sute de ani. Primele săpături au fost realizate în anul 1925 de către Gheorghe Ștefan, dar cercetări sistematice de amploare au fost făcute la începutul anilor ’60 de către Vladimir Dumitrescu. Pe Ostrovel a fost cercetat în întregime ultimul nivel de locuire, în timp ce așezările mai vechi au fost sondate pe suprafețe mai mici.

Macheta de la Căscioarele a fost prezentă în numeroase expoziții internaționale (Olten, New York, Oxford, Atena, Beijing, Chengdu, Liège etc.).

Mai multe detalii despre macheta de la Căscioarele și analogii:
Hortensia Dumitrescu, Un modèle de sanctuaire découvert dans la station énéolithique de Căascioarele, DACIA, NS, tom XII, Bucureşti, 1968: https://biblioteca-digitala.ro/....
Hortensia Dumitrescu, Sur une nouvelle interprétation du modèle de sanctuaire de Căscioarele, DACIA NS, XVII, 1973: https://biblioteca-digitala.ro/.../17_dacia_revue....
Done Şerbănescu, Modele de locuinţe şi sanctuare eneolitice, Cultură și Civilizație la Dunărea de Jos, XV, 1997: https://biblioteca-digitala.ro/.../15-Cultura-si....
Marija Gimbutas, The Gods and Goddesses of Old Europe, London, 1974, p.67-80.

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

2. Exponatul lunii aprilie aduce în prim-plan o piesă din cercetările arheologice ale Timișoarei, într-un text realizat de Secția de Arheologie și semnat de colegul nostru, dr. Andrei Georgescu.

Un capitol mai puțin cunoscut din istoria Timișoarei îl reprezintă descoperirile preistorice din Piața Unirii. Dincolo de imaginea actuală a centrului istoric, acest spațiu ascunde unele dintre cele mai vechi urme de locuire de pe teritoriul orașului. Ele au fost scoase la lumină în anul 2014, cu prilejul cercetărilor arheologice desfășurate în contextul lucrărilor de reabilitare a infrastructurii urbane.

Sub nivelurile moderne, otomane și medievale ale pieței, arheologii au identificat două puțuri și o locuință datând de la finele primei epoci a fierului (sec. VI–V a.Chr.), mărturii ale unei comunități care trăia aici în urmă cu aproximativ 2600 de ani.

În interiorul celor două puțuri au fost descoperite câte două seturi de vase ceramice, diferite ca formă, dar apropiate ca funcționalitate. Această asociere sugerează mai mult decât simple depuneri accidentale, conducând la ipoteza unor gesturi cu semnificație aparte, poate practici rituale sau obiceiuri legate de viața cotidiană a comunității.

Vasul prezentat ca exponat al lunii provine din puțul descoperit pe latura sudică a Pieței Unirii, în fața casei „La Elefant”, fiind identificat chiar pe fundul acestuia, la 4,30 m sub actualul nivel de promenadă.

Piesa, descoperită în stare fragmentară, a fost reconstituită cu grijă, intervenția de restaurare urmărind atât stabilitatea obiectului, cât și păstrarea vizibilă a urmelor timpului.

Restaurarea a fost realizată de Alexandru Fota, fost restaurator al Muzeului Național al Banatului, trecut în neființă luna trecută. Prin munca sa atentă și discretă, astfel de obiecte și-au recapătat forma și pot fi, din nou, înțelese și admirate.

#mnab #exponatulluniiaprilie

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

3. OUĂ DE DINOZAUR

Donație: Prof. Univ. Dr. Vlad Codrea, Universitatea Babeș - Bolyai, Cluj-Napoca

În primăvara anului 1999, o echipă de cercetători de la Universitatea Babeș - Bolyai din Cluj-Napoca, coordonată de Prof. Univ. Dr. Vlad Codrea, a descoperit cuiburi cu ouă mari de dinozaur, de tip megaloolithide, în localitatea fosiliferă Totești-baraj (Bazinul Hațeg, România), pe Râul Mare. După un an, succesiunea a fost extinsă de Vlad Codrea, Cristina Fărcaș și Paul Dica și la Nălaț-Vad, pe același râu, în aval. Ansamblul celor două localități fosilifere s-a dovedit a fi cel mai bogat în cuiburi cu ouă de dinozaur din România, fiind totodată cele mai bogate în mamifere fosile din Cretacicul terminal (cca. 70 milioane de ani) descoperite vreodată în Europa. Fosile de vertebrate, precum hadrozauri, ankylozauri, teropozi, pterozauri, păsări, șopârle și amfibieni sunt asociate cu ouăle din sedimente, reflectând marea biodiversitate a Bazinului Hațeg în timpul Cretacicului terminal (Maastrichtian, 72-66 milioane ani vechime).

La Totești-baraj s-au recuperat peste 40 de ouă organizate în 11 cuiburi. Ouăle, care sunt mai mult sau mai puțin fracturate, deformate prin presiunea rocilor acoperitoare, au o formă subsferică, cu un diametru maxim cuprins între 14-16 cm. Acest material seamănă foarte mult cu cojile de ouă descrise anterior din bazinul Hațeg de la Tuștea și cu oo-specia franceză Megaloolithus siruguei, prin grosimea și modelul lor unitar, uneori neregulat.

Mediul de depunere a ouălor în acest sit a fost reprezentat de o luncă inundabilă, cu sedimente fine, afectate de procese pedogenetice. Există argumente conform cărora temperatura mai ridicată a solului din acele medii, determinată de geotermia declanșată de procese vulcanice, a favorizat eclozarea ouălor. Până în prezent, nu au fost găsiți embrioni sau oase de pui în sit.

În 1988, la Tuștea s-au găsit primele ouă de dinozaur din România, la 90 de ani după prima semnalare a oaselor de dinozaur din aceeași regiune, de către baronul Francisc (Ferencz, Franz) Nopcsa. Acesta a fost un aristocrat aventurier, savant geolog, paleontolog și albanolog, dintr-o familie cu rădăcini românești, ulterior maghiarizată. Este considerat fondator al paleobiologiei și a semnalat în Hațeg influența nanismului insular, demonstrând că izolarea pe o insulă poate influența evoluția și dimensiunea animalelor. În Cretacicul terminal, regiunea Hațegului era o insulă în Oceanul Tethys. Resursele limitate de hrană ale insulei au forțat speciile mari să se micșoreze de-a lungul generațiilor, pentru a supraviețui.

În 2004, toate aceste situri în care au fost descoperite resturi fosile ale unor viețuitoare din Cretacic, au fost incluse în Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului, iar din 2005, geoparcul a fost acceptat în Rețeaua Europeană a Geoparcurilor și în Rețeaua Globală (sub egida UNESCO). Este primul teritoriu din țară recunoscut de UNESCO pentru modul creativ de valorificare turistică, educațională și științifică a unui patrimoniu geologic și cultural deosebit.

Sursă:
Vlad Codrea, Thierry Smith, Paul Dica, Annelise Folie, Géraldine Garcia, Pascal Godefroit, Jimmy Van Itterbeeck - Dinosaur egg nests, mammals and other vertebrates from a new Maastrichtian site of the Hateg Basin (Romania)

https://www.sciencedirect.com/.../pii/S1631068302000210
https://www.hateggeoparc.ro/new/

Sursa informațiilor Muzeul Regiunii Porţilor de Fier.

4. Au fost recuperate coiful de la Coțofenești și brățările dacice furate din muzeul Drents din Olanda

Sursa: Youtube Utilizator: Digi24HD

5. 𝐒̗𝐚𝐫𝐩𝐞𝐥𝐞 𝐆𝐥𝐲𝐤𝐨𝐧, 𝐩𝐢𝐞𝐬𝐚̆ 𝐮𝐧𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐒𝐜𝐮𝐥𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

Nu se poate vorbi despre 𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐒𝐜𝐮𝐥𝐩𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬 fără a face referire la una dintre piesele sale, numită în 1962 de către arheologul Vasile Canarache „Șarpele Fantastic”! Unică în lume prin dimensiuni și mai ales prin realizarea sa artistică deosebită, piesa îl reprezintă pe 𝐳𝐞𝐮𝐥-𝐬̗𝐚𝐫𝐩𝐞 𝐆𝐥𝐲𝐤𝐨𝐧, protector al căminului, familiei și fertilității, extrem de popular în Asia Mică și în vestul Mării Negre.

Statuia de marmură, datată în a doua jumătate a secolului II p.Chr., înfățișează o creatură fantastică și stranie, care are trup de șarpe, bot de miel, urechi și păr uman și coadă de leu. Piesa are o înălțime de 0.66 m, fără soclu, iar în urma măsurătorilor efectuate s-a estimat că descolăcit, șarpele ar avea o lungime de 4,76 metri.
Cultul lui Glykon a apărut odată cu un așa-numit pseudo-profet, Alexandru din Abonoteichos, un oraș din sudul Pontului Euxin, care ulterior a fost rebotezat de către romani Ionopolis (astăzi Inebolu, Turcia). Considerat de unii autori antici (de exemplu, Lucian din Samosata) ca fiind un șarlatan care înșela oamenii cu ajutorul unei marionete, al unei simple păpuși, profetul Alexandru a convins multă lume că Glykon era o divinitate în carne și oase, un zeu al fertilității, iar el, marele preot, o reîncarnare a zeului medicinei Aesculap (Esculap). Despre zeul-șarpe Glykon se spunea că face minuni, poate prezice viitorul și că avea puterea de a vindeca bolnavii de epidemii.

Cultul a fost foarte popular timp de decenii bune, începând cu anul 145 și până în 171 p.Chr., anul morții pseudo-profetului Alexandru. Chipul lui Glykon a apărut pe monede emise în diverse provincii imperiale, ai căror guvernatori erau adepți ai credinței. Zeul a fost reprezentat statuar, menționat în inscripții și pe monumente ce îi erau dedicate, și, foarte probabil, era adorat în temple și sanctuare situate în marile orașe sud și vest-pontice. Nicio statuie găsită în zona Asiei Mici nu se compară însă, la nivel de realizare artistică, cu piesa de la Tomis. Intrat în declin după decesul lui Alexandru, survenit în jurul anului 171 p.Chr., cultul a dispărut definitiv în cursul secolului III p.Chr.

Statuia de la Tomis, extraordinar realizată de către un sculptor anonim, a fost expusă cu siguranță într-un templu al zeului, edificiu care însă nu a fost descoperit până în prezent.

𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐏𝐚𝐥𝐚𝐜𝐞 𝐇𝐨𝐭𝐞𝐥 – 𝐒𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚 𝐑𝐞𝐦𝐮𝐬 𝐎𝐩𝐫𝐞𝐚𝐧𝐮 – 𝐂𝐞𝐥 𝐦𝐚𝐢 𝐥𝐮𝐱𝐨𝐬 𝐬̗𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐟𝐨𝐫𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥 𝐡𝐨𝐭𝐞𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚 – 𝟒𝟎𝟎 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐦𝐞𝐫𝐚, 𝐀𝐬𝐜𝐞𝐧𝐬𝐨𝐫, 𝐁𝐚𝐞, 𝐋𝐮𝐦𝐢𝐧𝐚̆ 𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐫𝐢𝐜𝐚̆, 𝐒𝐩𝐥𝐞𝐧𝐝𝐢𝐝𝐚̆ 𝐕𝐞𝐝𝐞𝐫𝐞 𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐦𝐚𝐫𝐞. (𝐆𝐡𝐢𝐝𝐮𝐥 𝐈𝐥𝐮𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚 𝐬̗𝐢 𝐓𝐞𝐤𝐢𝐫𝐨𝐠𝐡𝐢𝐨𝐥𝐮𝐥, 𝟏𝟗𝟐𝟒)

Sursă foto: MINAC

https://minac.ro/3-aprilie-sarpele-glykon-piesa-unica-a.../

#MINAC #3aprilie #calendaristoric #AstazilaConstanta #ȘarpeleGlykon #Tezaur #sculpturi #Tomis #antichitate #muzeu #istorie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

6. Arhitectură și "design" interior (.....în mediul rural medieval timpuriu). Cercetarea arheologica nu încetează să surprindă prin elemente/detalii/amanunte. Un sit (Pericei - Keller Tag, cunoscut de multa vreme în literatura de specialitate mai ales pentru locuirea consistenta neolitică) a oferit și câteva urme (modeste deocamdata) ale unor construcții medievale timpurii, printre care și locuințe.

În Bazinul Carpatic s-au investigat numeroase locuințe medievale timpurii în care s-au surprins urmele elementelor arhitecturale componente. Însă, rareori s-a putut "pătrunde" pentru a "vedea" cum era organizat/utilat spațiul intern (dincolo de prezența cuptorului variat ca formă, dimensiuni și tehnică de amenajare). O astfel de situație am sesizat-o recent în cazul unei locuințe, mai precis urmele unor mici pari care cel mai probabil indică locurile de amplasare a unor bănci/paturi/lavițe pe două din laturile construcției.

În foto 1 urmele locuinței respective.
În foto 2 marcarea celor patru urme de pari.
În foto 3 o schițare a unor elemente arhitecturale (stâlpi, pereți, cuptor, bănci/paturi) destinată mai ales celor care nu sunt de specialitate și care de multe ori se întreabă de ce sapă și în ce fel înțelege arheologul puzderia de gropi pe care le sapă!

Sursa informațiilor Dan Bacuet.

7. Piese de metal descoperite în castrul roman de la Băneasa (jud. Teleorman) în campania arheologică din anul 2017.

Sunt piese de bronz ce provin de la echipamentul militar, fibule sau chei. Cercetările au fost efectuate în colţul de NE al castrului roman mare de la Băneasa. Săpătura a probat existenţa unui şanţ de apărare relativ mare, cu obstacol de lemn la ieşirea din şanţ. Berma este neobișnuit de lungă (10 m), făcând imposibilă vizibilitatea dinspre palisadă către mijlocul şanţului. Palisada este realizată din stâlpi de lemn, nu foarte adânc îngropaţi, nici foarte bine solidarizaţi, valul de sprijin fiind scund şi scurt. Baraca începe la doar doi metri de palisadă, fără a exista deci loc pentru un turn sau pentru un intervallum sau o via sagularis. Construcţia a fost realizată pe structură de lemn, cu pereţi integral din chirpici, iar acoperirea era vegetală. Ca urmare, baraca a fost mistuită de un foc violent dar foarte probabil scurt. Săpătura a traversat în diagonală capătul nordic al unei barăci. Inventarul recuperat este tipic, cu materiale aparţinând echipamentului militar. Datarea este asigurată de cele patru monede găsite în dărâmătura barăcii, toate din primul sfert al secolului al III-lea. (E. Teodor, E. Dumitrașcu, D. Ștefan - Archaeological excavations at the roman fort Băneasa in the Summer 2017, în Cercetări Arheologice, XXIV, 2017, p. 83-98, fig.7)

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

8. 𝐂𝐲𝐛𝐞𝐥𝐞, 𝐌𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐌𝐚𝐦𝐚̆ 𝐚 𝐙𝐞𝐢𝐥𝐨𝐫, 𝐬̗𝐢 𝐭𝐞𝐦𝐩𝐥𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

Continuăm astăzi cu prezentarea pieselor din Tezaurul de Sculpturi de la Tomis, descoperit pe 1 aprilie 1962, iar de această dată o aducem în prim-plan pe zeița Cybele. Statueta de marmură albă, fină, cu cristale mici, o înfățișează pe divinitate stând pe tron. Ea poartă pe cap calathos-ul (acoperământ de cap, înalt, cilindric, drapat de un văl), puţin supraînălţat faţă de spătarul tronului. Părul coboară la spate într-o succesiune de bucle simetric dispuse, însă sumar schiţate.

Cybele este o divinitate orientală, originară din Frigia. De timpuriu a fost asimilată de greci cu o divinitate a lor, cunoscută sub epitetul de „Marea Mamă” sau „Mama Zeilor”. La sfârşitul secolului al III-lea î.Hr., este adoptată şi de către romani, care o numesc Marea Mamă a Zeilor (Magna Mater Deorum) și îi ridică un templu pe Palatin. Cybele era considerată zeiţă a pământului și a naturii, protectoare a vegetației și simbol al fertilității. Ea era imaginată ca trăind în adâncul codrilor sau pe crestele cele mai înalte ale munţilor, dominând natura în toată sălbăticiunea ei. Pretutindeni unde i s-a răspândit cultul, i s-au înălțat temple, statui și basoreliefuri.

Imaginea Cybelei figurează adeseori pe monede, iar numele ei este menționat în inscripţii. Pe monumentele obișnuite, Cybele apare șezând pe tron și purtând mai multe simboluri, cum sunt: calothos-ul aşezat pe cap şi închipuind un coş cu fructe, simbol al fecundităţii şi al abundenţei; tympanul (un fel de tamburină), ca acela care se folosea ca instrument muzical în timpul ceremoniilor legate de cultul ei; sceptrul sau cornul abundenţei, ţinut în mâna stângă; o pateră ori un mănunchi de spice sau de maci, în mâna dreaptă. Din monumentul de față lipsesc leii sau puiul de leu, simboluri al zeiței, care însă se regăsesc pe alte statuete ale Cybelei, descoperite în Dobrogea. Datarea piesei din Tezaurul de la Tomis este secolul III d.Hr.
Alegerea de a o prezenta astăzi pe Cybele nu este întâmplătoare.

Potrivit tradiției, statuia zeiței a fost adusă de la Pessinunt (Frigia) la Roma pe 4 aprilie 204 î.Hr. iar prezența ei pe Palatin a pus capăt unei perioade grele, pline de nenorociri, din timpul celui de-al doilea război punic (dintre Roma și Cartagina). Considerată salvatoare a Romei și identificată cu Venus Genetrix, strămoașa Cetății Eterne, Cybele a fost apoi adorată în întregul imperiu. În toate orașele acestuia, inclusiv în Scythia Minor (Dobrogea), ea era celebrată prin festivalul public Megalensia (Megalesia) care dura din 4 aprilie (data venirii la Roma) și până pe 10 aprilie. Megalensia era precedată, la sfârșitul lui martie ,de sărbători închinate partenerului (paredru) său Atis, iubitul său și în același timp, zeu al fertilității și al naturii reînviate. Zilele celebrării lui Attis erau însă întunecate, precum povestea sa (a murit și a reînviat), dar cele dedicate Cybelei erau pline de bucurie. De Megalensia aveau loc spectacole, banchete, ceremonii, parade publice, iar templul zeiței, închis profanilor, în tot restul anului, era acum deschis publicului.

La Constanța și în întreaga Dobroge au fost descoperite numeroase statuete ale Cybeley, fapt ce îi confirmă popularitatea în ținutul istro-pontic. Reprezentările sale sunt astăzi în patrimoniul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC). De asemenea, au mai fost descoperite monumente și inscripții care vorbesc despre cultul ei la Tomis și despre mari preotese ale credinței în Cybele. Statuia prezentată astăzi, celelalte piese dedicate zeiței și inscripțiile pomenite sunt dovezi clare că aici, la Tomis, a existat un templu închinat acestei divinități. El nu a fost descoperit încă însă viitorul poate aduce oricând o surpriză...

Reclama zilei -Fabrica de Pălării de Damă a Doamnei Serafim, Constanța, Strada Mircea no.2 – Pălării de Damă - Garnituri – Pene – Flori. Transformări și Reparațiuni. Execuțiune ireproșabilă. Prețuri de reclamă. (Ghidul ilustrat Constanța și Tekirghiolul, 1924)

https://minac.ro/4-aprilie-cybele-marea-mama-a-zeilor-si.../

#MINAC #4aprilie #Cybele #tezaur #sculpturi #Tomis #muzeu #istorie #arheologie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

239. Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea II

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

sâmbătă, 4 aprilie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea III

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete