Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO

1. Un animăluț de lut, vechi de 6000 de ani, a ieșit în natură după ploaie.

Încă este atras de flori.

Un mărunt exemplu de răsplată pentru munca de teren.
Arheologia chiar e frumoasă.

#archaeology #Cucuteni #animal #art

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

2. Proiect arheologic ambițios la Gherla: în căutarea termelor romane

3. În căutarea termelor romane, în castrul de la Gherla (Cluj) 19 03 2026

Sursa: Youtube Utilizator: Gherla INFO

4. Turnul de epocă romană de la Zalău - Dealul Măgurice 2 (Cod RAN: 139713.48).

Turnul se găsește la est de localitatea Zalău, la nord-est de dealul Coasta Roșie. Se află pe un promontoriu înalt, la marginea unei păduri, de unde avea o vedere destul de restrânsă asupra spaţiului intra şi extraprovincial. Turnul de veghe a fost identificat prin intermediul imaginilor LiDAR, unde apare ca o formă conică, măsurând 9 x 9,5 m.

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

5. Sf. Gheorghe cu coif ascuțit. Cele mai bune piese din Moldova.

„Execuția este în topul cahlelor tematice din Moldova. Placa decorată a dispus de o oală adâncă, dar neglijent modelată. Pe două fragmente este foarte bine păstrată amintirea acestei formule de închidere a posteriorului de piesă.

Decorul arboricol din dreapta scenei s-a tratat în maniera comună cu alte cahle din epocă. Ceea ce înscrie reprezentarea în discuție în variantele cu aceleași cronologie. Exemplarele moldovene par să descindă din modele aflate la Buda, în jurul lui 1410, dar nu derivând direct din ele, ci pot fi presupuse a se data în jurul lui 1440. Este o mixtură de cavaler regal, cu coroană, dar și coif țuguiat, alături de o fecioară ocupând aceeași poziție și ținută.

Analogia de la Buda s-a aflat și la Banská Bystrica. Un exemplar de la Külsővát (Ungaria), datat în perioada anilor 1450-1460, este frapant de asemănător cu cele mai nereușite exemplare din Moldova; prin tratarea schematică, aproape caricaturală a temei. Exemplarele apropiate din Suceava au o foarte mare diferență de calitate.

Regăsim o variantă Oświęcim, datată între sfârșitul secolului al XV-lea în prima jumătate de veac XVI. Ceea ce este simbolul unei reproduceri posterioare celei de la Bistrița, poate nici măcar aparținătoare aceluiași secol. Este dovada că extensia decorurilor s-a făcut de la început și pe baza unor tipare de calitate îndoielnică ori nearătoase. Până la un punct, se pot stabili apropieri și cu o reprezentare de frescă, de la Popăuți (exemplarele de la Suceava). Sorgintea primară a exemplarelor se poate lega de piese traforate.” (din analiza finală)

Sunt destul de multe de comentat la adresa acestor cahle. Luate individual par să substituie un „catalog al realităților de epocă”. Moldoveanul putea afla că există o asemenea armură, cu vizieră și pănaș la coif. Chiar dacă, în mod real, armurile de acest tip se puteau număra doar în cifre foarte mici.

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

6. Turnurile de epocă romană de la Lozna - Curmăturița 1 (Cod RAN: 141893.01, Cod LMI: SJ-I-s-B-04916) și Curmăturița 2 (Cod RAN: 141893.03), comuna Lozna, județul Sălaj.

Turnurile de supraveghere sunt situate la est de localitate, pe vârful unei șa de deal care leagă la nord promontoriul Cetățeaua, în cea mai mare parte izolat, cu restul grupului de dealuri „Stanu Cornetului”, spre sud-est. Din această poziție, vizibilitatea turnurilor nu putea ajunge mai departe de turnul de veghe de la Valea Leșului – Țiclău spre est. Pe de altă parte, spre vest puteau controla cu ușurință intrarea în valea Loznei și câmpia largă din fața acesteia, având în același timp o bună perspectivă asupra reliefului înalt de pe malul drept al râului Someș. Spre sud-vest, putea comunica vizual cu celelalte turnuri componente ale sistemului defensiv din această zonă. Distanța dintre ele este mai puțin de 50 m spre nord, astfel că cel mai probabil nu au coexistat. Pentru că turnul nr. 2 pare a fi o structură din piatră, este mai probabil ca turnul nr. 1 să fi fost o construcție anterioară.

Sursa informațiilor Valorificarea si Promovarea Limes-ului Roman Bistrita-Nasaud.

7. Denarii republicani și imitațiile locale dacice

În Antichitate, sfârșitul statelor elenistice este concomitent cu ascensiunea militară a Romei în întreg bazinul Mediteranei. Schimbarea centrului de putere se resimte politic și cultural în comunitățile dacice de la nord de Dunăre în cele mai interesante (și neașteptate) moduri.

Denarii republicani - moneda de argint a romanilor - pătrund în societatea dacică în contexte facilitate de contactele economice, dar capătă ulterior valențe socioculturale. Monedele trec în sfera bunurilor de prestigiu și subliniază statutul celui care le deține, prin aluzia la legături directe cu conducătorii romani.

Cantitativ insuficiente pentru cererea mare a dacilor, pe plan local încep să apară ateliere unde se imită monedele romane. Deși în multe cazuri dacii sunt foarte pricepuți la dublarea denarilor, anumite serii înfățișează reprezentări schematice ale portretelor romane și înșiruiri de grafeme ilizibile în locul legendelor în latină.

Expresie a unui fenomen indubitabil complex, imitațiile nu trebuie judecate estetic, cât mai degrabă ca verigă a unui proces cultural și social de definire a poziției în societate și a relațiilor cu alteritatea.

Legendă imagini:
1. Denar republican roman emis la Roma în 90 a.Chr. de către magistratul monetar Q. Titius. Pe avers este redat zeul Liber, iar pe revers Pegasus. Piesa face parte din tezaurul descoperit între comunele Nicolae Bălcescu și Călmățuiul de Jos (jud. Teleorman).
2. Imitație locală după tipul de denar descris mai sus. Piesa este parte a tezaurului găsit între satele Plopu și Vărbila (jud. Prahova).

Colecția: Cabinetul Numismatic al Muzeului Național de Istorie a României

#MNIR

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

8. „Tezaurul de la Dobrotești” (jud. Teleorman)

Muzeul Județean Teleorman, instituție de cultură aflată sub autoritatea Consiliului Județean Teleorman, prezintă în luna aprilie 2026 un nou exponat în cadrul ciclului expozițional „Exponatul Lunii”. Astfel, este propus vizitatorilor „Tezaurul de la Dobrotești” (jud. Teleorman), un tezaur medieval datat în sec. XVI compus din obiecte de podoabă și port și monede de argint.

Acesta este „Exponatul cu numărul 200” din cadrul ciclului care a debutat cu 19 ani în urmă, exponat care va marca, totodată, și finalizarea proiectului expozițional.

* * *
Tezaurul de la Dobrotești a fost descoperit la începutul anului 2025 în punctul „Pădurea Luncă - Berindei”, cu ajutorul unui detector de metale, de către un deținător autorizat. Ulterior, a fost predat în condițiile legii și a intrat în patrimoniul Muzeului Județean Teleorman. Locul de descoperire se află în partea de est a teritoriului comunei Dobrotești, în vecinătatea comunei Beuca.

Tezaur este compus din obiecte de podoabă, accesorii vestimentare (15 piese și trei fragmente) și opt monede, greutatea totală fiind de aproape 73 grame. În urma constatării făcută la locul descoperiri de către specialiști de la Muzeul Județean Teleorman și de la Direcția Județeană pentru Cultură Teleorman a mai fost recuperată, de la suprafața solului, o a 19-a piesă, o mărgică de sticlă.

Piesele de podoabă și port, confecționate în cea mai mare parte din argint, unele aurite, dar și din pastă vitroasă, sunt pentru cap (ace de păr sau văl și cercei), mâini (un inel), gât (mărgele) și haină (o copcă tip „moș și babă”).

Acele de păr (sau văl), mai precis plăcuțele ornamentale ale acestora, în număr de două, sunt în formă de calotă sferică, cu baza plată, pe care se fixa acul. Ambele sunt decorate cu cercuri simple sau dispuse în motive florale realizate din sârmă de argint răsucită și cadre de sârmă spiralată, cu monturi de sticlă sau piatră colorată.

Cerceii sunt cele mai numeroase piese de podoabă din tezaur, șase la număr, aparținând unor tipuri diferite: un cercel poliedric, un cercel cubic și patru cercei în formă de lunulă (de tipul kolt). Sunt lucrați din plăcuțe de argint pe care au fost lipite elementele de decor realizate în tehnicile filigranului și granulației: cadre și tuburi de sârmă simplă sau filigranată, șiruri de granule de argint, cerculețe de sârmă dispuse tangent sau constituind motive florale, triunghiuri și piramide din granule de argint, cupole din sârmă simplă, îndoită în formă de petale.

Inelul are veriga semicirculară în secțiune și este suprapusă parțial de o piesă intermediară pe care se află o plăcuță relativ ovală - chatonul, cu un decupaj rotund în centru, unde a fost montată o bucată plată de sticlă colorată. Decorul este realizat prin incizare și elemente reliefate de tip pseudo-filigran.

Cele patru mărgele sunt confecționate din pastă vitroasă și au forma sferică, ușor aplatizată. Una este de culoare albastru-deschis, alta turcoaz, o a treia de culoare maro-închis spre negru, cu aspect opac, iar ultima de culoare cărămiziu-vișinie, decorată cu cinci linii albe, verticale, paralele, dispuse echidistant.

Două elemente componente ale unei perechi de copci de tip „moș și babă” au fost realizate prin turnare din argint, ajurate și aurite. Decorul, identic pentru ambele piese, constă dintr-o crenguță cu două ghinde centrale, în jurul cărora se află dispuse radial altele cinci ghinde ce alternează cu frunze de stejar. Una dintre piese are lipit pe spate un cârlig din sârmă simplă, constituind partea de „moș” a copcilor, în timp ce elementul de tip „babă” nu se mai păstrează, fiind rupt din vechime.

Monedele sunt reprezentate de trei denari de argint puși în circulație de Regatul Ungariei în sec. XV și de cinci akçele (aspri) de argint emiși în Imperiul Otoman în sec. XVI. Toți denarii ungurești au fost bătuți în timpul regelui Matei Corvin (1458-1490).

Monedele otomane poartă numele sultanilor Süleyman I (1), Selim II (1) și Murad III (2) la care se adaugă o piesă puternic uzată pentru care nu s-a reușit identificarea precisă a emitentului. Cea mai recentă monedă identificată, un aspru de la Murad III, bătut în atelierul de la Canca în anii 1574-1595, sugerează ascunderea tezaurului, cel mai devreme la sfârșitul ultimul deceniu al sec. XVI sau în primii ani ai sec. XVII, foarte probabil în jurul anilor 1600-1601, în contextul vremurilor tulburi și al luptei pentru putere de la sfârșitul domniei lui Mihai Viteazul.

Sursa informațiilor Muzeul Județean Teleorman.

9. CULTURA CUCUTENI – O CIVILIZAȚIE PREISTORICĂ REDESCOPERITĂ

Mult înaintea piramidelor sau a marilor imperii, pe actualul teritoriu al României înflorea misterioasa cultură CUCUTENI – un univers de artă și simboluri ale cărui enigme ne provoacă și astăzi imaginația.

Vă invităm să le descoperiți în expoziția „CULTURA CUCUTENI – O CIVILIZAȚIE PREISTORICĂ REDESCOPERITĂ”!

La COMPLEXUL MUZEAL ARAD (Palatul Cultural - intrarea dinspre Piața George Enescu), începând de joi, 2 aprilie, ora 10.00.

În cadrul expoziției vor putea fi admirate de artefacte arheologice de o deosebită valoare istorică și artistică, din colecția Muzeului Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui.

237. Descoperiri arheologice din România - luna Martie 2026 - VIDEO - Partea VI

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

sâmbătă, 4 aprilie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Aprilie 2026 - VIDEO - Partea I

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete