Duminica Floriilor, celebrată astăzi de creștinii ortodocși, este considerată cea mai importantă sărbătoare din timpul Postului Mare al Paștelui. Întreaga săptămână dinaintea Săptămânii Patimilor stă sub semnul renașterii naturii, iar Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor sunt sărbători ale veseliei, marcate de obiceiuri în care protagoniști sunt, adesea, copiii. Dedicăm fila de 5 aprilie din calendarul istoric „Astăzi la Constanța” sărbătorii renașterii naturii și continuității unor tradiții vechi.
Duminica Floriilor amintește de Intrarea Mântuitorului în Ierusalim, întâmpinat de mulțimea care își așternea hainele în calea lui și ridica ramuri înverzite, aclamând „Osana”. În tradiția românească, simbolul acestei zile este salcia, primul arbore care înverzește. În această zi, în biserici sunt sfințite ramuri de salcie și cele dintâi flori de primăvară, iar apoi sunt duse acasă și păstrate, existând credința că peste an vor oferi protecție, sănătate și belșug.
„𝑆𝑎̆𝑟𝑏𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑟𝑒𝑛𝑎𝑠̗𝑡𝑒𝑟𝑖𝑖 𝑛𝑎𝑡𝑢𝑟𝑖𝑖 𝑠̗𝑖 𝑎 𝑒𝑡𝑎𝑙𝑎̆𝑟𝑖𝑖 𝑠𝑝𝑙𝑒𝑛𝑑𝑜𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑣𝑒𝑔𝑒𝑡𝑎𝑙𝑒, 𝑎 𝑎𝑟𝑚𝑜𝑛𝑖𝑒𝑖 𝑠̗𝑖 𝑖𝑢𝑏𝑖𝑟𝑖𝑖, 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎̆ 𝑧𝑖 𝑐𝑢 𝑖𝑛𝑐𝑜𝑛𝑡𝑒𝑠𝑡𝑎𝑏𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑒𝑚𝑛𝑖𝑓𝑖𝑐𝑎𝑡̗𝑖𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑠̗𝑡𝑖𝑛𝑒 𝑎 𝑎𝑣𝑢𝑡 𝑢𝑛 𝑐𝑜𝑟𝑒𝑠𝑝𝑜𝑛𝑑𝑒𝑛𝑡 𝑓𝑒𝑠𝑡𝑖𝑣 𝑖̂𝑛 𝐴𝑛𝑡𝑖𝑐ℎ𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒”, puncta Narcisa Alexandra Știucă în lucrarea „𝑆𝑎̆𝑟𝑏𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆ 𝑐𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑧𝑖𝑙𝑒𝑙𝑒. (𝑣𝑜𝑙 𝐼𝐼) – 𝑠𝑎̆𝑟𝑏𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑖̂𝑛 𝑐𝑖𝑛𝑠𝑡𝑒𝑎 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎̆𝑣𝑒𝑟𝑖𝑖”. Este vorba despre Floralia, sărbătoare dedicată zeiței Flora, divinitatea plantelor înflorite, a fertilității, primăverii și a înmuguririi.
Flora le-ar fi dăruit oamenilor mierea și ar fi alinat mânia Junonei, ajutând-o să îl conceapă, din mireasma unei flori miraculoase, pe zeul Mars (Marte), patronul celei dintâi luni de primăvară. Figură minoră comparativ cu alte zeițe ale Imperiului, ea a fost introdusă în panteonul roman în timpul regelui sabin Titus Tatius. Potrivit unor relatări, ea era căsătorită cu Favonius, zeul vântului, cunoscut și sub numele de Zephyr, și, în unele credințe, era asociată cu Ceres, zeița romană a recoltei și a grâului.
Despre Flora și sărbătoarea ce i-a fost dedicată, Floralia, a scris Atanasie Marian Marienescu în volumul „𝐶𝑢𝑙𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑎̆𝑔𝑎̂𝑛 𝑠̗𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑠̗𝑡𝑖𝑛. 𝑆𝑎̆𝑟𝑏𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑠̗𝑖 𝑑𝑎𝑡𝑖𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑒 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑖”: „𝐹𝑙𝑜𝑟𝑎 𝑒 𝑧𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑜𝑟𝑖𝑔𝑖𝑛𝑒 𝑣𝑒𝑐ℎ𝑒 𝑖𝑡𝑎𝑙𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑣𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑧𝑒𝑖𝑖 𝑙𝑢𝑖 𝑇. 𝑇𝑎𝑡𝑖 𝑠̗𝑖 𝑖̂𝑛𝑑𝑒𝑜𝑠𝑒𝑏𝑖 𝑖̂𝑛 𝐼𝑡𝑎𝑙𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐. 𝐹𝑙𝑜𝑟𝑎 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑧𝑎̂𝑛𝑎 𝑓𝑙𝑜𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑠̗𝑖 𝑎 𝑖̂𝑛𝑓𝑙𝑜𝑟𝑖𝑟𝑖𝑖; 𝑜𝑟𝑖𝑢𝑛𝑑𝑒 𝑝𝑒 𝑐𝑎̂𝑚𝑝 𝑠̗𝑖 𝑝𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑡𝑒 𝑖̂𝑛𝑓𝑙𝑜𝑟𝑒𝑠̗𝑡𝑒 𝑐𝑒𝑣𝑎, 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑟𝑒𝑎 𝐹𝑙𝑜𝑟𝑒𝑖 𝑠̗𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎𝑐𝑒𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑣𝑒𝑛𝑒𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑎 𝑠̗𝑖 𝐹𝑙𝑜𝑟𝑎 𝑀𝑎𝑡𝑒𝑟, 𝑚𝑎𝑚𝑎 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎̆𝑣𝑎𝑟𝑎̆, 𝑠̗𝑖 𝑛𝑎̆𝑠𝑐𝑎̆𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑒 𝑣𝑒𝑔𝑒𝑡𝑎𝑡̗𝑖𝑢𝑛𝑒. 𝐹𝑙𝑜𝑟𝑎 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑠̗𝑖 𝑧𝑎̂𝑛𝑎 𝑖̂𝑛𝑓𝑙𝑜𝑟𝑖𝑟𝑖𝑖 𝑡𝑖𝑛𝑒𝑟𝑒𝑡̗𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑎 𝑠𝑝𝑒𝑟𝑎𝑛𝑡̗𝑒𝑖 𝑏𝑢𝑛𝑒 𝑎 𝑓𝑒𝑚𝑒𝑖𝑙𝑜𝑟, 𝑎𝑠𝑒𝑚𝑒𝑛𝑒𝑎 𝑉𝑒𝑛𝑒𝑟𝑒𝑖. 𝐼̂𝑛 𝑖̂𝑛𝑡̗𝑒𝑙𝑒𝑠𝑢𝑙 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑟 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑎𝑠𝑒𝑚𝑒𝑛𝑒𝑎 𝑧𝑎̂𝑛𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖”.
Templele dedicate zeiței se aflau în locuri importante ale Romei, precum colina Quirinal sau în apropierea Circului Maxim. Sărbătoarea ei, Floralia, se desfășura inițial într-o singură zi, pe 29 aprilie, iar mai târziu timp de mai multe zile, între 28 aprilie și 3 mai. În cadrul acestor festivități, oamenii se împodobeau cu flori, își decorau locuințele și mesele, iar femeile purtau veșminte viu colorate, celebrând abundența, bucuria și libertatea naturii reînnoite.
Imaginea Florei a traversat secolele și a rămas prezentă în artă, unde apare ca simbol al grației, frumuseții și primăverii. Una dintre reprezentările celebre este o frescă descoperită în Villa Arianna (Vila Ariadna), reședință aristocratică din orașul Stabiae, situat lângă Pompei. Fresca este datată în secolul I d.Hr., iar în prezent este păstrată la Museo Archeologico Nazionale di Napoli. Această operă impresionantă, intitulată „Flora” și considerată una dintre cele mai elegante reprezentări feminine din arta romană antică, a supraviețuit erupției vulcanului Vezuviu din anul 79 d.Hr. Paradoxal, ceea ce a fost o tragedie pentru lumea romană a dus la conservarea acestei opere de artă, deoarece a fost acoperită de un strat gros de cenușă vulcanică.
𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢: 𝐈̂𝐧𝐜𝐚̂𝐧𝐭𝐚̆𝐭𝐨𝐫 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐨𝐛𝐫𝐚𝐳 𝐟𝐢𝐧 𝐜𝐮𝐫𝐚𝐭, 𝐨 𝐢̂𝐧𝐟𝐚̆𝐭̗𝐢𝐬̗𝐚𝐫𝐞 𝐟𝐫𝐚𝐠𝐞𝐝𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐝𝐚𝐟𝐢𝐫𝐢𝐞, 𝐨 𝐩𝐢𝐞𝐥𝐞 𝐚𝐥𝐛𝐚̆, 𝐜𝐚𝐭𝐢𝐟𝐞𝐥𝐚𝐭𝐚̆ 𝐬̗𝐢 𝐮𝐧 𝐭𝐞𝐢𝐧𝐭 𝐬𝐭𝐫𝐚̆𝐥𝐮𝐜𝐢𝐭𝐨𝐫. 𝐓𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐥𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐒𝐚̆𝐩𝐮𝐧𝐮𝐥 𝐋𝐚𝐩𝐭𝐞 𝐝𝐞 𝐂𝐫𝐢𝐧 𝐝𝐢𝐧 𝐑𝐚𝐝𝐞𝐛𝐞𝐮𝐥 𝐚𝐥 𝐂𝐚𝐬𝐞𝐢 𝐁𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐧 & 𝐂-𝐢𝐞. 𝐁𝐮𝐜𝐚𝐭𝐚 𝐥𝐞𝐢 𝟏.𝟓𝟎 (𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚, 𝟐𝟎 𝐚𝐩𝐫𝐢𝐥𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟎𝟑)
Sursa foto: Fresca „Flora” din Stabiae
Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu