Un paianjen interesant "a căzut în plasa" științei: În cadrul unei ieșiri pe teren, biologii muzeului au capturat un paianjen mai deosebit: 𝑊𝑎𝑙𝑐𝑘𝑒𝑛𝑎𝑒𝑟𝑖𝑎 𝑎𝑐𝑢𝑚𝑖𝑛𝑎𝑡𝑎 Blackwall, 1833.

 

Un paianjen interesant "a căzut în plasa" științei: În cadrul unei ieșiri pe teren, biologii muzeului au capturat un paianjen mai deosebit: 𝑊𝑎𝑙𝑐𝑘𝑒𝑛𝑎𝑒𝑟𝑖𝑎 𝑎𝑐𝑢𝑚𝑖𝑛𝑎𝑡𝑎 Blackwall, 1833.

𝑊. 𝑎𝑐𝑢𝑚𝑖𝑛𝑎𝑡𝑎 este o specie de păianjen de mici dimensiuni, de doar 1,8 până la 4,5 mm., care se remarcă prin “capul” (prosoma/cefalotorace) masculului în formă de “turn” sau periscop, adaptare morfologică evoluată ca răspuns al selecției sexuale. Structura prezintă peri trifurcați inserați în adâncituri glandulare, având rolul de a elibera feromoni și de a servi drept punct de prindere pentru chelicerele femelei în timpul copulației. Glandele produc substanțe transferate femelelor sub formă de daruri nupțiale; cercetările demonstrând că acestea cresc succesul de împerechere al masculilor și rata de depunere a ouălor la female. Ecologic, specia este prădătoare, regăsită frecvent în pajiști, litiera pădurilor de foioase și conifere, precum și în straturile dense de mușchi. 

Fenologia speciei indică o prezență a adulților pe tot parcursul anului, însă activitatea maximă a masculilor survine în perioadele mai reci (toamna și primăvara), adaptare care minimizează riscul de deshidratare și optimizează căutarea partenerelor în perioadele cu activitate redusă a altor prădători. Deși canibalismul este documentat, acesta este un mecanism de reglare a densității populaționale în habitatele restrânse, unde masculii pot ataca femelele conspecifice pentru a elimina competiția intraspecifică pentru resurse, crescându-și astfel fitness-ul indirect.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Naturală Sibiu.