Î𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗼𝗿𝗻𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁 ș𝗶 𝘀𝗮𝗰𝗿𝘂: 𝗳𝗹𝗼𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗰𝘂𝘀𝘂𝘁𝗲 𝗽𝗲 𝗰ă𝗺𝗮ș𝗮 𝘁𝗿𝗮𝗱𝗶ț𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮̆

 

# Î𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗼𝗿𝗻𝗮𝗺𝗲𝗻𝘁 ș𝗶 𝘀𝗮𝗰𝗿𝘂: 𝗳𝗹𝗼𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗰𝘂𝘀𝘂𝘁𝗲 𝗽𝗲 𝗰ă𝗺𝗮ș𝗮 𝘁𝗿𝗮𝗱𝗶ț𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗮̆
# 𝗘𝗰𝗼𝘂𝗿𝗶 𝗶̂𝗻 𝘀ă𝗿𝗯ă𝘁𝗼𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗙𝗹𝗼𝗿𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿

În imaginarul tradițiilor de primăvară, Zeița Flora, figură mitologică romană, protectoare a vegetației și a înfloririi, ocupă un loc central ca simbol al renașterii naturii și al reînnoirii ciclice a vieții. În cinstea acesteia, în context românesc această divinitate devine expresia unei forțe vitale care guvernează transformarea lumii vegetale, marcând trecerea de la starea latentă a iernii la exuberanța primăverii, această forță regăsindu-se în credințele și practicile legate de vegetație, fertilitate și sărbătorile de primăvară.

𝐒ă𝐫𝐛ă𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐅𝐥𝐨𝐫𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫, celebrată în calendarul creștin cu o săptămână înainte de Paști, marchează intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, fiind asociată cu ramurile de finic și măslin, simboluri ale biruinței și ale păcii. Dincolo de semnificația sa liturgică, această sărbătoare reprezintă una dintre cele mai relevante expresii ale acestui imaginar vegetal, fiind asociată și cu ritualuri precreștine de regenerare, conservate în forme simbolice. Ramurile de salcie sfințite, purtate și păstrate în gospodării, devin substituenți ai vegetației înflorite, având rol protector și purificator. În acest cadru, floarea nu mai este doar un element natural, ci un semn încărcat de #sacralitate și #continuitate. 

Aceeași simbolistică se regăsește și în ornamentica cămășii tradiționale românești, unde motivele florale sunt transfigurate în limbaj textil, devenind purtătoare de sensuri legate de viață, frumusețe, fertilitate și protecție. Cusătura florală poate fi astfel interpretată ca o „Floră” simbolică, integrată corpului uman, o extensie a naturii asupra ființei, în acord cu ritmurile cosmice și calendarul ritual.

Prin urmare, cusăturile florale de pe costumele oltenești documentează relația dintre simbolismul floral de sorginte precreștină și semnificațiile sărbătorii creștine a #Floriilor, pornind de la acest fond mitic și cultural comun, în care memoria Zeiței Flora persistă, transfigurată, în structuri simbolice și practici tradiționale.

Câteva piese de port din 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜ț𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐏𝐨𝐫𝐭 𝐩𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚𝐫 a Secției de Etnografie care ilustrează varietatea de forme decorative florale, așa cum se regăsesc în patrimoniul muzeal pe toate piesele de port, de la îmbrăcămintea corpului până la acoperitori de cap:

𝗖𝗼𝗷𝗼𝗰 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶𝗲𝘀𝗰 - provenit din Costești (Vâlcea), lucrat în atelier de cojocărit în prima jumătate a secolului trecut, este ornamentat cu motive decorative diverse dispuse pe „piepţi”, în jurul gurii, a răscroielilor de la umeri, în partea inferioară şi pe spate, prezintă decor floral compact, motivul rozetei și ghirlandă cu flori și frunze. Pe spate motive individuale (rozetă central, ghirlandă în partea inferioară, flori pe laterale);

𝗠𝗮𝗿𝗮𝗺𝗮̆ 𝗱𝗶𝗻 𝗯𝗼𝗿𝗮𝗻𝗴𝗶𝗰 - țesută, cu alesături bumbac în mătase, decor geometric, motiv central un buchet cu trei flori. Decorul este dispus pe întreaga suprafață. În centrul fiecărei flori alesătură printre fire cu tel (fir metalic auriu), în formă de cruce. La capete franjuri din țesătură. Fond gălbui, decor floral cu mătase albă;

𝗩â𝗹𝗻𝗶𝗰 𝗱𝗶𝗻 𝗚𝗼𝗴𝗼𝘀̦𝘂, 𝗗𝗼𝗹𝗷, donație 1964, țesut cu lână pe urzeală de bumbac, motivele florale (boboci de flori cu frunze) sunt alese peste fire;

𝗩â𝗹𝗻𝗶𝗰 𝗱𝗶𝗻 𝗩â𝗿𝘃𝗼𝗿𝘂 𝗱𝗲 𝗝𝗼𝘀, 𝗗𝗼𝗹𝗷, achiziție 1970, motive vegetale (trandafiri) multicolore pe fond roșu;

𝗣𝗼𝗮𝗹𝗲 𝗱𝗶𝗻 𝗣𝗹𝗲𝗻𝗶𝘁̦𝗮, Dolj, donație 1979, chenar realizat în tehnica șabacului cu piciorușe și decor floral dispus la baza poalelor: broderie cu arnici, cusătură în punct de cruce, motive florale (boboci de trandafiri pe vrej);

𝗖𝗮̆𝗺𝗮𝘀̦𝗮̆ 𝗯𝗮̆𝗿𝗯𝗮̆𝘁𝗲𝗮𝘀𝗰𝗮̆ - provenită în 1950 din fondul de naționalizări, decor floral (panseluțe) dispus pe guler, la umeri, pe piept, lângă deschiderea cămășii și la poale;

𝗖ă𝗺𝗮șă 𝗳𝗲𝗺𝗲𝗶𝗮𝘀𝗰ă (𝗱𝗲𝘁𝗮𝗹𝗶𝘂 𝗺â𝗻𝗲𝗰ă)- Fondul Naționalizări 1952, decor floral dispus în registre paralele, pe toată suprafața cămășii, piept, spate și mâneci, brodat cu arnici negru, mărgele multicolore, și paiete. Pânză albă învărgată, tipică pentru confecționarea pieselor de port tradiționale din sudul Olteniei și broderie cu negru, verde, albastru, roz, grena, galben.

Material documentar realizat de 𝐝𝐫. 𝐑𝐨𝐱𝐚𝐧𝐚 𝐃𝐞𝐜𝐚, muzeograf Secția de Etnografie - Muzeul Olteniei

 
Bibliografie: Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Albatros, București, 1983, p. 219.

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.