Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Februarie 2026 - VIDEO

sâmbătă, 21 februarie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Februarie 2026 - VIDEO - Partea V

1. Una dintre cele mai spectaculoase piese din expoziția „Dunărea, fluviul care a modelat o lume. Teritorii romane între Porțile de Fier și Marea Neagră" este această mască de paradă aparținând unui călăreț roman – o descoperire unică în România.

Atașată unui coif de cavalerie, masca transforma chipul purtătorului într-o figură idealizată. Ochii, nările și gura sunt perforate pentru a permite vederea și respirația, iar deasupra frunții, o cunună de frunze stilizate, marcată de o rozetă, accentuează caracterul ceremonial al piesei. Trăsăturile sunt atent cizelate, cu o minuție care depășește simpla funcționalitate militară.

Astfel de măști erau utilizate în cadrul turneelor hipice ale cavaleriei romane – hippika gymnasia – descrise de Arrian în Ars Tactica. Dincolo de exercițiul militar, aceste parade aveau o dimensiune rituală: călărețul devenea o prezență impersonală, aproape enigmatică, parte a unui ceremonial al prestigiului și al apartenenței la elita armatei imperiale.

Pe limesul Dunării de Jos, asemenea descoperiri sunt extrem de rare. Tocmai această raritate conferă măștii de la Hârșova o valoare excepțională – ea nu este doar un obiect militar, ci o imagine a puterii romane exprimată prin simbol, mister și solemnitate.

Expoziția, care se deschide în mod oficial, marți, 17 februarie, este disponibilă pentru public începând de miercuri, 18 februarie, și poate fi vizitată la #MNIR până în toamna anului 2026.

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

2. O încercare de transpunere vizuală a unor date geofizice – prin natura lor abstracte – privind situl medieval de la Mașloc (jud. Timiș). Randările au fost realizate cu ajutorul unor instrumente IA, însă se bazează pe date științifice și pe rezultatele cercetărilor și studiilor publicate anterior despre sit. - VIDEO

An attempt to visually translate inherently abstract geophysical data relating to the medieval site of Mașloc (Timiș County). The renderings were created using AI tools; however, they are grounded in scientific data and in previously published research studies concerning the site.

📱 Recomandare: pentru o experiență optimă, vizualizați în modul landscape (orizontal). 📱 For the best viewing experience, please watch in landscape mode.

Mai multe informații / More info: https://onlinelibrary.wiley.com/doi/full/10.1002/arp.1720

#romania #timisoara #Timis

Sursa informațiilor Alexandru Hegyi.

3. De curând, membrii Asociației Dacia Crisius au făcut o descoperire cu adevărat impresionantă pe raza comunei Măgești din județul Bihor: o statuetă care îl reprezintă pe zeul SERAPIS - o piesă de mare valoare istorică și culturală, ce aduce o fărâmă din lumea fascinantă a religiei antice a secolului III î.Hr. în vremurile și în inima comunității noastre.

Cine este zeul Serapis?

Serapis (sau Sarapis) este o divinitate greco-egipteană sincretică din Antichitate, creată în perioada elenistică pentru a uni tradițiile religioase egiptene și grecești sub un singur cult.
Reprezentat de obicei ca o figură cu chip de bărbat matur, cu barbă, purtând pe cap un modius (un vas pentru măsurarea grânelor), simbol al abundenței - Serapis era asociat cu:
• soarele și lumina, ca zeu universal;
• subteranul și lumea morților, prin trăsături comune cu Hades;
• vindecarea și fertilitatea, conectându-se astfel și cu zei ai sănătății.
Cultul lui Serapis a fost promovat de regii ptolomeici în Egipt, mai ales în orașul Alexandria (fondat de Alexandru cel Mare sau Macedon), ca parte a unui proiect de coeziune religioasă și culturală. De acolo, în perioada romană, închinarea la acest zeu s-a răspândit în întregul Mediteranean, fiind venerat în numeroase orașe și temple.

Statueta descoperită de echipa noastră aduce o mărturie directă a acestor influențe antice pe meleagurile noastre și ne amintește cât de interconectate erau, în trecut, culturile și religiile din bazinul mediteranean. O astfel de piesă nu este doar un obiect banal - este o punte între trecut și prezent, între tradiții culturale îndepărtate și comunitatea noastră locală.
Imaginea cu fundal negru este cu statueta descoperită în Bihor, iar cea cu fundal alb este statueta din colecția Muzeului CAMU, din Athena, Grecia.

Sursa informațiilor Asociatia Dacia Crisius.

4. Muzeul de Istorie Națională și Arheologie (MINA) Constanța, sub egida Consiliului Județean Constanța și Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad, sub egida Consiliului Județean Vaslui au deosebita plăcere de a vă invita la vernisajul expoziției „ARS SACRA. PRIMIUL MILENIU AL EREI CREŞTINE ÎN DOBROGEA”, manifestare care va avea loc în data de 21 februarie 2026, ora 11.00, la sediul muzeului gazdă din strada Vasile Pârvan nr. 1, mun. Bârlad, etajul I.

„Ars sacra” aduce în fața publicului o selecție de artefacte care ilustrează „pătrunderea și consolidarea noii religii în spațiul estic al Imperiului Roman, mai exact în zona Dobrogei, un teritoriu esențial în formarea identității creștine timpurii pe teritoriul actual al României”. Printre acestea se numără piese arheologice din secolele III-X.

Expoziția este rodul colaborării echipei științifice de la Constanța, formată din cercetător dr. Radu Petcu și arheolog dr. Ingrid Petcu-Levei (responsabili științifici), muzeograf dr. Aurel Mototolea.
Intrarea la vernisaj este liberă.

Vernisajul expoziției va avea loc sâmbătă, 21 februarie 2026, ora 11.00, la sediul central al muzeului din str. Vasile Pârvan, nr. 1.
Expoziția „Ars sacra. Primul mileniu al erei creștine în Dobrogea” va putea fi admirată de publicul bârlădean în perioada 21 februarie – 10 mai 2026.

Organizator dr. Mircea Oancă

Sursa informațiilor Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad.

5. Altăraș zoomorf

𝐄𝐗𝐏𝐎𝐍𝐀𝐓𝐔𝐋 𝐋𝐔𝐍𝐈𝐈 𝐅𝐄𝐁𝐑𝐔𝐀𝐑𝐈𝐄 𝟐𝟎𝟐𝟔
𝐒𝐚̆𝐩𝐭𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐚 𝟏𝟔-𝟐𝟕 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟔

În a doua jumătate a lunii februarie 2026, Muzeul Județean Olt aduce în atenția publicului un vas de tip altăraș cu protome zoomorfe. Artefactul a fost descoperit în situl „Ogașul lui Ioniță Țiganul” de la Brebeni (jud. Olt), obiectiv arheologic de tip tell, cercetat în între 1964 și 1967 de către Mihail Butoi. Piesa se încadrează în perioada eneolitică, respectiv în cultura Sălcuța, și se păstrează în expoziția de arheologie din cadrul instituției.
𝐓𝐢𝐩: altăraș zoomorf
𝐒𝐮𝐛𝐭𝐢𝐩: altăraș cu două protome zoomorfe
𝐃𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐞: Altărașul a fost confecționat prin asamblarea a trei categorii de piese distincte: picioarele, vasul ceramic și protomele zoomorfe. Cele patru picioare sunt masive, au secțiunea aproximativ circulară și talpa ușor mai lată. Elementele plastice menționate au fost dispuse pe colțurile vasului ceramic și îl susțin. Vasul ceramic este oval la bază, în timp ce în partea superioară prezintă o formă cvasi-rotundă. Pe exteriorul buzei vasului, diametral opuse, observăm prezența a două protome zoomorfe. Modalitatea de redare a protomelor ar putea indica legătura acestora cu iconografia bovideelor. Aspectul general al altărașului ceramic este asemănător cu cel al vaselor de tip zoomorf.
Piesa a fost realizată manual din lut, în compoziția pastei fiind observate pietricele, cuarț mărunțit și urme de materiale organice. Arderea oxidantă a imprimat o culoare brun-cărămizie la interiorul și exteriorul altărașului ceramic. Artefactul, din pastă semifină și aspru la atingere, păstrează doar parțial urmele de lustruire, fiind întregit prin restaurare (restaurator: Ion Marinică).
𝐅𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚: Astfel de altărașe din lut ars au fost probabil utilizate în practici magico-religioase pentru fertilitate, viață și protecție, pentru libații ori în interiorul locuințelor, eventual asemenea unor opaițe. Această din urmă utilizare nu poate fi exclusă pentru altărașul ceramic, în interiorul vasului, pe fund, fiind vizibilă o pată neagră-cenușie, semn al unei arderi secundare.
Dimensiuni: L: 160 mm; l: 118,35 mm; H: 87,35 mm.

𝐎𝐁𝐉𝐄𝐂𝐓 𝐎𝐅 𝐓𝐇𝐄 𝐌𝐎𝐍𝐓𝐇 𝐅𝐄𝐁𝐑𝐔𝐀𝐑𝐘
𝐅𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐲 𝟏𝟔𝐭𝐡-𝟐𝟕𝐭𝐡, 𝟐𝟎𝟐𝟔
In the second half of February 2026, the Olt County Museum brings to the publicʼs attention a small altar-type vessel with zoomorphic protomes. The artefact was discovered at the ‟Ogașul lui Ioniță Țiganul” site in Brebeni (Olt County), a tell-type archaeological site excavated between 1964 and 1967 by Mihail Butoi. The piece dates back to the Eneolithic period, specifically to the Sălcuța culture, and is preserved in the archaeology exhibition of the institution.
𝐓𝐲𝐩𝐞: zoomorphic small altar
𝐒𝐮𝐛𝐭𝐲𝐩𝐞: small altar with two zoomorphic protomes
𝐃𝐞𝐬𝐜𝐫𝐢𝐩𝐭𝐢𝐨𝐧: The small altar was crafted by assembling three distinct categories of parts: the legs, the ceramic vessel, and the zoomorphic protomes. The four legs are massive, with an approximately circular cross-section and a slightly wider base. These plastic elements were placed at the corners of the ceramic vessel and support it. The ceramic vessel is oval at the base, while in the upper part it exhibits an almost round shape. On the exterior of the vesselʼs rim, diametrically opposed, we observe the presence of two zoomorphic protomes. The rendering style of the protomes might indicate their connection to bovine iconography. The general appearance of the small ceramic altar is similar to that of zoomorphic vessels.
The piece was handmade from clay, with the paste composition containing small pebbles, crushed quartz, and traces of organic materials. The oxidising firing imparted a brownish-brick colour to the interior and exterior of the small ceramic altar. The artefact, made of semi-fine paste and rough to the touch, only partially preserves traces of burnishing and has been completed through restoration (restorer: Ion Marinică).
𝐅𝐮𝐧𝐜𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢𝐭𝐲: Such small altars of baked clay were probably used in magical-religious practices for fertility, life, and protection, for libations, or inside dwellings, possibly as oil lamps. This latter use cannot be excluded for the small ceramic altar, as a blackish-grey stain, evidence of secondary burning, is visible on the inside bottom of the vessel.
𝐃𝐢𝐦𝐞𝐧𝐬𝐢𝐨𝐧𝐬: L: 160 mm; W: 118.35 mm; H: 87.35 mm.

Sursa informațiilor Muzeul Județean Olt.

6. O statuetă reprezentându-l pe zeul Serapis, descoperită pe raza comunei bihorene Măgeşti

7. Cercetătorul Aurel Rustoiu, din cadrul Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca, prezintă interpretările științifice ale descoperirilor realizate în urma cercetărilor arheologice desfășurate la Sâncrai, lângă Aiud (Jud. Alba), într-un material amplu realizat de o echipă de jurnaliști de la G4Media.

Investigațiile sunt dedicate unei comunități de sciți care a locuit în zonă cu aproximativ 2500-2700 de ani în urmă, iar rezultatele evidențiază importanța contextualizării arheologice și antropologice pentru înțelegerea structurilor sociale, a mentalităților și practicilor ritualice specifice comunităților antice din spațiul nord-pontic.

Întregul material este disponibil prin accesarea linkului: https://youtu.be/oJ2wLdqtwsw?si=lECaaRsm9X83TAdU

Sursă foto: Video G4Media.

Sursa informațiilor Academia Română Filiala Cluj-Napoca.

8. Cum s-a protejat o comunitate antică de sciți, de o femeie care îi bântuia

Sursa: Youtube Utilizator: G4 Media

Civilizația scitică este puțin cunoscută publicului larg din România, deși este bine studiată. O necropolă mare, descoperită la Sâncrai, lângă Aiud, a permis arheologilor să afle foarte multe detalii despre oamenii care locuiau aici acum aproximativ 2.500-2.700 de ani. Necropola a fost studiată în ultimii ani cu ajutorul analizelor interdisciplinare, realizându-se inclusiv analize ADN, cercetări antropologice, paleo-botanice, datare cu Carbon-14 etc. Rezultatul: o mulțime de informații la care altădată oamenii de știință nu ar fi visat. Spre exemplu, o astfel de analiză antropologică a identificat faptul că o femeie care suferea de epilepsie (conform cercetării asupra craniului) a tulburat comunitatea și după moarte. Cel mai probabil a fost supusă unui ritual, pentru a o împiedica să își părăsească mormântul. A fost dezhumată și reînhumată, iar peste schelet a fost depus un câine care avea la gât un pandativ dintr-un os de oaie. Dar nu este singurul mormânt misterios din necropola de lângă Aiud. G4Media a discutat pe larg despre toate aceste lucruri cu Dr. Aurel Rustoiu, arheolog - Academia Română filiala Cluj, Institutul de Arheologie și Istoria Artei.

9. Sestertius imperial roman cu personificarea Daciei pe revers, emis sub autoritatea împăratului Traian, în intervalul 112-114 p. Chr.

În Imperiul Roman, monedele reprezentau un document oficial de comunicare la scară largă a viziunii cercului politic creat în jurul împăratului. Avându-l în centrul discursului vizual pe împărat, prin iconografia monetară se punctau, într-o formulă succintă și accesibilă, principalele calități ale conducătorului.

Pusă în circulație la câțiva ani după războaiele dacice, moneda, aflată acum în colecția Cabinetului Numismatic al MNIR, celebra victoria împăratului Traian și anexarea noii provincii Dacia. Legenda reversului ne transmite abreviat noul titlu al împăratului, anume DACICUS, în timp ce cununa de lauri purtată de Traian amintește, încă o dată, că el este primus inter pares (primul între egali).

Pe revers, Provincia Dacia, personificată și numită prin legendă, evocă proverbiala prosperitate a noii cuceriri: în fața ei stau doi copii cu ciorchini de struguri și mănunchiuri de grâu. Dacia ține în mână stindardul roman de război ca o iterare a victoriei imperiale.
Coerentă și explicită discursiv, moneda a fost gândită să transmit publicului o realitate politică (cucerirea unei noi provincii), dar și o laudatio (preamărire) împăratului Traian. Eficiența mesajului monetar este de netăgăduit, întrucât și astăzi, într-o societate cu totul diferită, îi înțelegem codurile vizuale folosite.

#MNIR

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

10. Un punct strategic al dacilor din munți, pe Valea Bistriței, se află în zona comunei Hangu (jud. Neamț). Punctul, numit Cetățuia, a fost cercetat integral în anii '50, cu prilejul lucrărilor pentru construirea barajului de la Bicaz.

Deși la acel moment nu a fost pus în evidență, situl are și un sistem de fortificație.

Având în vedere amplasamentul topografic și existența sistemului defensiv, considerăm că situl era un avanpost important pentru apărarea comunităților de daci din zona subcarpatică a Neamțului.
Situl merită reanalizat, implicit cu metode moderne de analiză.

Găsim susținători pentru sprijinirea unui mic proiect de cercetare a acestui sit?

#archaeology #antiquity #heritage #dacians #fortification

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

228. Descoperiri arheologice din România - luna Februarie 2026 - VIDEO - Partea IV

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

sâmbătă, 21 februarie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Februarie 2026 - VIDEO - Partea V

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete