Deschiderea expoziției tematice "Domnii Mavrocordați în patrimoniul Muzeului Municipiului București"

 

Muzeul Municipiului București vă invită la deschiderea expoziției tematice "Domnii Mavrocordați în patrimoniul Muzeului Municipiului București" în ziua de vineri, 20 februarie 2026, de la ora 10.00, la Palatul Suțu (Bd. I.C. Brătianu, nr. 2, București).

În ziua deschiderii, vineri, 20 februarie 2026, accesul la această expoziție - "Domnii Mavrocordați în patrimoniul Muzeului Municipiului București" - va fi gratuit (10.00-17.30).

Expoziția prezintă patrimoniul documentar al muzeului legat de domniile greco-românizate ale familiei Mavrocordați în Țara Românească și Moldova, între secolele XVII-XVIII. Vizitatorii pot descoperi acte domnești autentificate cu semnătura și sigiliul voievodului, dării și reconfirmări de drepturi boierești, precum și detalii despre reformele și ctitoriile marilor domni ai familiei – Nicolae, Ioan și Constantin Mavrocordat.

Expoziția oferă o privire unică asupra vieții politice, administrative și culturale din epoca fanariotă, dar și asupra influenței Mavrocordaților asupra capitalei și regiunii.
Despre expoziția "Domnii Mavrocordați în patrimoniul Muzeului Municipiului București"

După execuția bărbaților Brâncoveni în Piața Yali Kiosk din Istanbul și scurta domnie prefanariotă a lui Ștefan Cantacuzino (1714-1716), sultanul a hotărât numirea directă în scaunul domnesc de la București a unor greci sau grecizați, întrucât se considera că ar prezenta o mai mare garanție pentru Imperiul Otoman. Astfel, Moldova și Țara Românească au fost conduse până către jumătatea secolului al XVIII-lea de domni proveniți din familiile Mavrocordat, Racoviță și Ghica, ce au alternat succesiv în tronurile de la Iași și București.

Familia Mavrocordat, originară din insula Chios, s-a înălțat în sfera de putere a Porții prin Alexandru Mavrocordat numit și Exaporitul (~ consilier de taină al sultanului). Debutul carierei sale l-a constituit anul 1671, când a obținut postul de secretar al marelui dragoman creștin Panaghiotis Nikoussios. După dispariția protectorului său, Alexandru a fost numit în funcția de mare dragoman, în anul 1673. Din această poziție s-a remarcat în calitate de negociator al Sublimei Porți în cadrul Păcii de la Karlowitz din ian. 1699.

Nicolae Mavrocordat (n. 3 mai 1680, Constantinopol – † 3/14 sept. 1730, București), fiul omului politic, diplomat și cărturar, Alexandru Exaporitul, era înrudit prin mama sa, Sultana Hrisoscoleu, cu vechea familie domnitoare a Mușatinilor, întrucât cobora pe linie feminină din Alexandru Iliaș vv. A fost căsătorit, mai întâi, cu domnița Casandra Cantacuzino cu care i-a avut pe Tarsia, Scarlat și pe Ruxandra. Ulterior, cu Pulheria Ciuki a avut-o pe Maria, pe viitorul domn Constantin, Ioan vv. Moldovei (1743-1747), și pe Toma. Un al treilea mariaj l-a încheiat cu Smaranda Stavropoleos, cu care i-a avut pe Alexandru, Sultana și pe Ștefan. În cadrul Imperiului Otoman a îndeplinit dregătoria de mare dragoman al Porții (1699-1709).

Era socotit de Sublima Poartă drept un om de încredere, care trimitea vești legate de viața politico-diplomatică a țărilor din sud-estul și din centrul Europei, și chiar i se cerea sfat în diverse probleme. După înlăturarea ultimului voievod cantacuzin, Imperiul Otoman l-a desemnat în tronul bucureștean începând cu 25 dec. 1715/5 ian. 1716, după o scurtă domnie moldavă (1711-1715), instituită după fuga antecesorului său, Dimitrie Cantemir (1710-1711), în Rusia. A exercitat câte două domnii în Moldova (1709-1710 și 1711-1715) și în Țara Românească (1716, 1719-1730).

Numele său a fost legat de Mănăstirea Văcărești (1716-1723), socotită o culme a marelui stil brâncovenesc, așezată ca metoh al Patriarhiei Ierusalimului, în 1721, și înzestrată cu tipografie, școală grecească și mai ales cu o valoroasă bibliotecă, ce a dus faima Mavrocordaților în întreaga lume europeană. Răpus de ciumă, Nicolae Mavrocordat și-a încetat existența pământeană la 3/14 sept. 1730, fiind astrucat în splendida sa ctitorie de la Văcărești.

Ioan Mavrocordat (n. 23 aug. 1684, Constantinopol – † 23 nov. 1719, București) a fost căsătorit cu Zamfira Gulianò, fiind dăruiți de Pronia divină cu un singur fiu, Alexandru. A domnit doar în Țara Românească între anii 1716 și 1719.

Constantin Mavrocordat (n. 27 febr. 1711, Constantinopol – † 21 nov. 1769, Iași). A fost căsătorit cu Smaranda Cantacuzino, în anul 1728, fără a avea și moștenitori. Peste doar patru ani a încheiat o nouă căsătorie cu Ecaterina Rosetti, cu care a avut mai mulți descendenți – Alexandru, zis Delibei, vv. Moldovei (1782-1785), Maria, Ioan, Ecaterina, Smaranda și Dimitrie. Relațiile, dublate de consistente sume cheltuite la Poartă, i-au asigurat lui Constantin Mavrocordat tronul muntean de șase ori (1730, 1731-1733, 1735-1741, 1744-1748, 1756-1758 și 1761-1763) și de patru ori scaunul ieșean (1733-1735, 1741-1743, 1748-1749 și 1769), fiind socotit de către marele istoric Nicolae Iorga drept un candidat național.

S-a remarcat printr-o serie de reforme – desființarea văcăritului și a pogonăritului; scutirea mănăstirilor și a clericilor de dajdie; desemnarea de boieri ispravnici în toate județele; salarizarea dregătorilor și a slujbașilor; generalizarea ruptei (sau ruptoare); restrângerea diverselor categorii de privilegiați fiscali (poslușnicii); crearea a trei noi tribunale, care judecau după vasilicale sau Legile lui Justinian; obligativitatea redactării hotărârilor în dublu exemplar și înscrierea lor în condici, cu foi pecetluite etc.

Patrimoniul Muzeului Municipiului București, prin Colecția de Documente, cuprinde un număr însemnat de înscrisuri, redactate pe hârtie sau pe pergament, emise în răstimpul domniilor deținute în Țara Românească de către cei trei reprezentanți ai ilustrei familii a Mavrocordaților – Nicolae vv., Ioan vv. și Constantin vv. Atât marii boierii Manolache Lambrino, Iordache Crețulescu, Constantin Băleanu și Dumitrașco Caragea, cât și Sfânta Mitropolie a Ungrovlahiei sau Mănăstirea Cotroceni au primit diverse danii sau le-au fost reconfirmate drepturile de stăpânire asupra unor proprietăți din București ori din alte locuri ale țării.

Majoritatea actelor domnești au ca loc de emitere orașul București și sunt autentificate cu semnătura autografă a domnilor, liberă sau cuprinsă într-un cartuș frumos decorat, dar și cu sigiliul mijlociu domnesc, în ceară roșie, peste care a fost așezat un timbru de hârtie frumos decorat, ori imprimat în chinovar, precum și cu sigiliul inelar, de formă octogonală, în chinovar. În câmpurile sigilare este redată acvila cruciată sau stema unită a Țării Românești și Moldovei, înconjurată de particula „Io”, inițialele domnului emitent, calitatea de „voievod” și uneori data la care a fost confecționată respectiva matrice sigilară. Sub conţinutul textelor sunt scrise monogramele domneşti cu soluție de aur sau cu chinovar, precedate sau nu de invocaţia simbolică.

Curator: dr. Grina-Mihaela Rafailă
Expoziția va putea fi vizitată până la data de 24 mai 2026, la Palatul Suțu (Bd. I.C. Brătianu, nr. 2).
Program de vizitare:
Miercuri-duminică, 10.00 - 18.00 (17.30 ultima intrare)

Bilete:
20 lei - preț întreg
10 lei - preț redus (elevi, studenți, pensionari)

 

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.