Palatul Magna Curia, sediul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva (Foto și prelucrare computerizată: Ionuț Codrea).
Muzeul din Deva este una dintre cele mai vechi instituții de profil din țară. A fost înființat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Sediul central este organizat în jurul Palatului Magna Curia, monument istoric care impune prin elemente arhitectonice şi stilistice, renascentiste şi baroce.
Pe parcursul unei perioade ce depășește un secol, muzeul devean a adunat colecții valoroase care cuprind artefacte prețioase, monede, statui și inscripții din piatră, obiecte cu valoare etnografică și pentru științele naturii. Biblioteca adăpostește peste 30.000 de volume, iar colectivul actual al muzeului are atât experiența, cât și maturitatea pentru a desfășura activități la cel mai ridicat nivel profesional.
Pe parcursul anului 2025, la sfârșitul fiecărei luni, am prezentat obiecte de patrimoniu mai puțin cunoscute din patrimoniul muzeului devean, împreună cu povestea lor, așa cum poate fi relatată pe baza investigării lor. Am relatat câte puțin și din sentimentele trăite de arheolog în momentul descoperirii, despre prime impresii și despre etapele cercetării. Am consemnat despre documentarea în biblioteci și despre conservare și restaurare.
Am arătat că fiecare obiect are o poveste, povestea lui. Însă am lăsat să se înțeleagă că cele douăsprezece artefacte selectate de noi conturează o secvență din viața unei comunități. Am promis că la începutul anului 2026 vom afla cum poveștile se completează, iar acum a sosit timpul să ne ținem promisiunea.
La o primă vedere, obiectele prezentate pe parcursul anului trecut au funcționalități diverse, astfel încât cu greu putem să le conectăm. Poate că am putea să asociem cârligul de pescuit cu vârful de săgeată, tiparul cu scripetele și căpuitorul pentru nituri, fibulele cu catarama și mărgelele și poate cu pandantivul antropomorf. Dar pentru zar, ferecătura de casetă și foarfecă este mai greu să găsim apropieri.
Totuși, ceea ce le leagă pe toate este contextul, adică locul în care au fost descoperite. Am consemnat deja că toate obiectele prezentate provin din ruinele unui atelier în care se confecționau obiecte din fier, din bronz, din sticlă, dar și din os și corn, precum și ale locuinței meșterului care lucra acolo. Detalii ale acestor construcții au fost deja prezentate pe parcursul celor douăsprezece episoade. Iar pe baza acestor considerente putem să stabilim legătura dintre ele: toate au aparținut meșterului și familiei sale.
Numeroase urme ale activității meșteșugărești au fost documentate în timpul cercetării, între care se numără vatra de forjă, materii prime, obiecte aflate în curs de realizare, obiecte finite, laolaltă cu zguri metalice și sticloase. Tiparul este o dovadă că între activitățile desfășurate în acel loc se număra și producția unor obiecte din aliaje neferoase. Activitatea este susținută și de prezența creuzetelor. Prezența căpuitorului pentru nituri ne arată că meșterul era capabil să realizeze detalii de finețe ale unor artefacte, iar scripetele ne arată că adeseori era pus în situația de a manevra obiecte grele.
Toate acestea descriu un meșter priceput, capabil să realizeze lucrări diverse, folosind o gamă largă de materii prime și care avea la dispoziție și instrumentarul necesar. Însăși poziția atelierului și a locuinței sale, pe acropola așezării, în spațiul apărat de ziduri și în apropierea palatului nobilului, este un argument care susține importanța de care se bucura în cadrul comunității.
Poziția privilegiată pe care o deținea i-a permis să desfășoare și unele activități care nu par să fi fost la îndemâna oricui.
Vânătoarea și pescuitul sunt atestate de setul de vârfuri de săgeată, de cârligul pentru pescuit, precum și de numeroasele coarne de cerb și căprior, oase de animale sălbatice și de pești. Toate acestea argumentează modalități de a petrece timpul liber și o latură a personalității meșterului de la Ardeu. Vânătoarea cu arcul și săgeți necesita deplasarea în pădure, în căutarea vânatului, la distanță de așezare. Pentru pescuitul unor specii de pești, precum crapul, ale căror oase au fost identificate la Ardeu, era necesară deplasarea până în Valea Mureșului (aproximativ 20 km). Aceasta pentru că în Valea Ardeului nu trăiau astfel de specii. În plus, pescuitul cu undița nu asigură decât rareori o cantitate de pește suficientă pentru a asigura masa unei familii. Pentru un astfel de scop este mai eficientă plasa, năvodul. Pescuitul cu undița necesită timp, răbdare și pricepere. Și este mai degrabă un mod de relaxare.
Un alt mod de relaxare al personajului este ilustrat de zarul din corn de cerb. În același context au fost descoperite și o serie de jetoane. Toate acestea par să documenteze faptul că, uneori, meșterului îi plăcea să își petreacă timpul jucând jocuri. Este destul de dificil să reconstituim această activitate cât timp nu cunoaștem regulile. Însă mai multe detalii vor putea să fie distinse în viitor, prin continuarea cercetărilor.
Alături de meșterul de la Ardeu, printr-o parte dintre obiectele prezentate se întrevede și o prezență feminină. Foarte probabil că este vorba despre soția sa. Cele două fibule asociate cu catarama din fier și cu cele două mărgele ilustrează prezența unui costum feminin. Identificarea tuturor acestor obiecte în același loc indică faptul că avem de-a face cu un costum care era purtat cu anumite ocazii. Iar ferecătura de casetă, placa de fixare a mecanismului de închidere, poate să ne indice că acel costum era depozitat într-o ladă, ,,sub cheie”.
Pandantivul-amuletă putea să fi aparținut și el aceleiași femei, care probabil nu era străină de anumite practici de magie.
A mai rămas doar un singur obiect despre care nu am pomenit niciun cuvânt. Este fragmentul de foarfecă din fier ale cărui dimensiuni ne trimit la instrumentarul pentru toaletă. Astfel de ustensile erau folosite pentru tunsul oamenilor, dar și al oilor, însă dimensiunile acestui exemplar îl încadrează în rândul celor pentru tuns părul sau barba unor oameni. Iar la Ardeu ea pare să mărturisească despre identitatea meșterului, sau/și a soției sale, despre preocuparea pentru toaletă, pentru aspectul fizic.
Vedem astfel cum obiecte de o mare diversitate pot să completeze imaginea de ansamblu a unui personaj, a unei familii, în cadrul unei comunități care a trăit cu multă vreme în urmă, într-un anumit loc. Totul este posibil dacă cercetarea s-a făcut cu atenție, dacă a fost identificat corect contextul descoperirii și dacă fiecare dintre obiecte a fost analizat din cât mai multe puncte de vedere. În acest fel, deși nu cunoaștem numele personajului sau personajelor și deși nu avem la dispoziție imaginea lor, o parte a personalității unor astfel de indivizi poate să fie distinsă pe baza descoperirilor arheologice.
Cu speranța că v-au plăcut poveștile noastre, laolaltă cu concluziile prezentate astăzi, vă așteptăm cu comentarii și sugestii pentru a ne ajuta să îmbunătățim experiența oferită în muzeu!
Expert în bunuri de patrimoniu cultural național mobil, Arheolog expert, Cercetător consacrat,
Dr. Iosif Vasile Ferencz, Secția Arheologie în cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva
Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu