Ştiinţă pentru toţi: 𝟐𝟓 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟖𝟖 – 𝐃𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐌𝐨𝐫𝐦𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐇𝐲𝐩𝐨𝐠𝐞𝐮, 𝐜𝐨𝐦𝐨𝐚𝐫𝐚̆ 𝐚𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐞𝐢

miercuri, 25 februarie 2026

𝟐𝟓 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟖𝟖 – 𝐃𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐌𝐨𝐫𝐦𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐇𝐲𝐩𝐨𝐠𝐞𝐮, 𝐜𝐨𝐦𝐨𝐚𝐫𝐚̆ 𝐚𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐞𝐢

𝟐𝟓 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟖𝟖 – 𝐃𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐌𝐨𝐫𝐦𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐇𝐲𝐩𝐨𝐠𝐞𝐮, 𝐜𝐨𝐦𝐨𝐚𝐫𝐚̆ 𝐚𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐞𝐢

Constanța ascunde, sub straturile timpului, o lume fascinantă, în care sunt adunate poveștile și credințele anticului Tomis. Orașul de astăzi se sprijină pe fundațiile unei civilizații care a modelat acest spațiu prin artă, spiritualitate și schimb cultural. Fiecare vestigiu descoperit este o fereastră deschisă către o epocă în care viața pulsa intens, iar legătura dintre om, divinitate și natură se exprima prin simboluri, rituri și creații artistice de o rară finețe. Tomisul nu a fost doar un punct pe hartă, ci un centru viu unde tradițiile se întâlneau și se transformau, lăsând în urmă o moștenire de o valoare inestimabilă.

Ziua de 𝟐𝟓 𝐟𝐞𝐛𝐫𝐮𝐚𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟖𝟖 are o însemnătate aparte pentru istoria acestui ținut, fiind momentul în care a fost descoperită una dintre cele mai impresionante mărturii ale antichității: 𝐌𝐨𝐫𝐦𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐏𝐢𝐜𝐭𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬 sau 𝐌𝐨𝐫𝐦𝐚̂𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐇𝐲𝐩𝐨𝐠𝐞𝐮, cum este cunoscut (ℎ𝑦𝑝𝑜𝑔𝑒𝑢 – termen provenit din grecescul ℎ𝑦𝑝𝑜́ (sub) și 𝑔𝑒̂ (pământ), care desemnează un mormânt subteran). La sfârșitul lui februarie 1988, în timpul unor lucrări edilitare desfășurate pe faleza înaltă a Constanței, pe strada Mircea cel Bătrân, cupa unui excavator a lovit întâmplător un zid îngropat. Descoperirea neașteptată a fost semnalată arheologilor Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, iar cercetările au fost demarate de specialiștii 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭𝐢𝐧 𝐂𝐡𝐞𝐫𝐚 și 𝐕𝐢𝐫𝐠𝐢𝐥 𝐋𝐮𝐧𝐠𝐮. Ceea ce li s-a dezvăluit a fost un monument funerar subteran, cu caracter de unicat atât în spațiul dobrogean, cât și la nivelul întregii țări. Redăm în rândurile următoare fragmente din descrierea mormântului hypogeu, așa cum a fost ea realizată de arheologii care i-au studiat îndeaproape tainele, Constantin Chera și Virgil Lungu, în articolul 𝑀𝑜𝑟𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒 𝑝𝑖𝑐𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝐷𝑎𝑐𝑖𝑎 𝑝𝑜𝑛𝑡𝑖𝑐𝑎̆, publicat în 𝐴𝑛𝑎𝑙𝑒𝑙𝑒 𝐷𝑜𝑏𝑟𝑜𝑔𝑒𝑖 – 75 𝑑𝑒 𝑎𝑛𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑖𝑡̗𝑖𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑛𝑢𝑚𝑎̆𝑟, din 1995:
„𝐼̂𝑛 𝑓𝑒𝑏𝑟𝑢𝑎𝑟𝑖𝑒 1988 𝑠-𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑡, 𝑖̂𝑛 𝑎𝑟𝑖𝑎 𝑢𝑛𝑒𝑖𝑎 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑛𝑒𝑐𝑟𝑜𝑝𝑜𝑙𝑒𝑙𝑒 𝑎𝑛𝑡𝑖𝑐𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑇𝑜𝑚𝑖𝑠 𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑟𝑚𝑎̂𝑛𝑡 𝑑𝑒 𝑜 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑢 𝑡𝑜𝑡𝑢𝑙 𝑖𝑒𝑠̗𝑖𝑡𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛. 𝐸𝑠𝑡𝑒 𝑣𝑜𝑟𝑏𝑎 𝑑𝑒 𝑜 𝑐𝑎𝑚𝑒𝑟𝑎̆ 𝑓𝑢𝑛𝑒𝑟𝑎𝑟𝑎̆ 𝑐𝑢 𝑑𝑟𝑜𝑚𝑜𝑠. 𝑀𝑜𝑟𝑚𝑎̂𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑎𝑣𝑜𝑢 𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑙𝑎𝑛𝑢𝑙 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑛𝑔ℎ𝑖𝑢𝑙𝑎𝑟 (𝑑𝑖𝑚𝑒𝑛𝑠𝑖𝑢𝑛𝑖 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑟𝑒: 2,80 𝑚𝑒𝑡𝑟𝑖/2,30 𝑚𝑒𝑡𝑟𝑖/2,05 𝑚𝑒𝑡𝑟𝑖) 𝑠̗𝑖 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑡 𝑐𝑢 𝑢𝑛 𝑚𝑖𝑐 𝑐𝑢𝑙𝑜𝑎𝑟 𝑑𝑒 𝑎𝑐𝑐𝑒𝑠 (𝑑𝑟𝑜𝑚𝑜𝑠). 𝐶𝑒𝑒𝑎 𝑐𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑓𝑒𝑟𝑎̆ 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑢𝑖 𝑙𝑜𝑐𝑎𝑠̗ 𝑠𝑒𝑝𝑢𝑙𝑐𝑟𝑎𝑙 𝑜 𝑣𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑢 𝑡𝑜𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑜𝑠𝑒𝑏𝑖𝑡𝑎̆ 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑎𝑟𝑡𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐𝑎̆ 𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖. 𝑃𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑡𝑒𝑛𝑐𝑢𝑖𝑎𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑡𝑜𝑡𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑚𝑎𝑡𝑒𝑟𝑖𝑎𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑐𝑡̗𝑖𝑒 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑝𝑖𝑐𝑡𝑎𝑡𝑎̆, 𝑖̂𝑛 𝑡𝑒ℎ𝑛𝑖𝑐𝑎 «𝑎 𝑆𝑒𝑐𝑐𝑜», 𝑜 𝑎𝑚𝑝𝑙𝑎̆ 𝑠𝑢𝑖𝑡𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑝𝑟𝑒𝑧𝑒𝑛𝑡𝑎̆𝑟𝑖 𝑎𝑛𝑡𝑟𝑜𝑝𝑜𝑚𝑜𝑟𝑓𝑒, 𝑧𝑜𝑜𝑚𝑜𝑟𝑓𝑒 𝑠̗𝑖 𝑓𝑖𝑡𝑜𝑚𝑜𝑟𝑓𝑒. 𝑃𝑟𝑒𝑐𝑖𝑧𝑎̆𝑚 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑢𝑡 𝑐𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑔𝑢𝑙 𝑚𝑜𝑛𝑢𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑝𝑖𝑐𝑡𝑎𝑡 𝑢𝑟𝑚𝑎̆𝑟𝑖𝑛𝑑𝑢-𝑠𝑒 𝑜 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑎𝑟𝑡𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑖𝑓𝑖𝑐𝑎̆ (𝑎𝑟𝑐𝑎𝑑𝑒, 𝑝𝑒𝑟𝑒𝑡̗𝑖, 𝑏𝑜𝑙𝑡𝑎̆)”.

Interiorul cavoului de familie este decorat cu picturi de o mare valoare artistică, cu teme și simboluri care reflectă credințele și cultura antichității târzii. Deasupra intrării sunt reprezentanți patru porumbei care beau apă dintr-o cupă, într-un decor vegetal. Pe peretele vestic apar două scene: patru potârnichi, dintre care două se adapă din același tip de cupă, iar celelalte două ciugulesc în apropiere, și un iepure care mănâncă struguri dintr-un coș răsturnat. Pe latura nordică, pe o generoasă arcadă oferită de construcție, este înfățișată o masă rituală, la care participă șapte personaje masculine, îmbrăcate în veșminte romane, dintre care cinci sunt așezate pe cline (pat roman), una este în stânga imaginii, lângă masa rotundă, iar una în partea opusă. Peretele estic înfățișează doi păuni așezați față în față, care ciugulesc dintr-un coș cu rodii.

Întregul ansamblu impresionează prin armonia compoziției și bogăția cromatică, dominată de roșu, negru, galben, albastru, verde și alb.
În interiorul mormântului au fost identificate patru sicrie de lemn care adăposteau rămășițele a patru defuncți, înhumați conform ritualului creștin, cu orientare est-vest și cu brațele așezate pe lângă corp. Alături de acestea, au fost descoperite fragmentele altor defuncți, depuși în prima fază de utilizare a cavoului, semn că mormântul a fost folosit o perioadă mai lungă de timp. Cu adevărat remarcabilă a fost descoperirea unei amfore de mici dimensiuni, în interiorul căreia se aflau rămășițele unui copil, practica înhumării copiilor în amfore fiind una frecvent întâlnită în epocă.

Inventarul funerar recuperat din criptă este relativ modest, fiind alcătuit din câteva obiecte personale ale unei femei: mărgele fațetate care făceau parte dintr-un colier, două brățări din sârmă de bronz răsucită, precum și un vas de sticlă fusiform, cu bulb la mijloc, de tip unguentarium. O piesă deosebită este un philacterium din argint, un obiect de mici dimensiuni folosit pe post de amuletă, care oferea protecție celui ce îl purta.

Atât pictura, precum și contextul arheologic și inventarul funerar, încadrează perioada de utilizare a monumentului în a doua jumătate a secolului al IV-lea p. Chr. până la începutul secolului al V-lea p. Chr., așadar la hotarul dintre crepusculul păgânismului și zorii noii religii monoteiste, cu conotații proprii fiecărei lumi în parte.

„𝑇𝑜𝑎𝑡𝑎̆ 𝑝𝑖𝑐𝑡𝑢𝑟𝑎 𝑛𝑒 𝑠𝑖𝑡𝑢𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑛𝑢𝑚𝑎𝑖 𝑙𝑎 𝑐𝑢𝑚𝑝𝑎̆𝑛𝑎 𝑎 𝑑𝑜𝑢𝑎̆ 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑒 𝑑𝑖𝑠𝑡𝑖𝑛𝑐𝑡𝑒, 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑜-𝑏𝑖𝑧𝑎𝑛𝑡𝑖𝑛𝑎̆, 𝑑𝑎𝑟 𝑠̗𝑖 𝑙𝑎 ℎ𝑜𝑡𝑎𝑟𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑐𝑟𝑒𝑝𝑢𝑠𝑐𝑢𝑙𝑢𝑙 𝑝𝑎̆𝑔𝑎̂𝑛𝑖𝑠𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠̗𝑖 𝑧𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑛𝑜𝑖𝑖 𝑟𝑒𝑙𝑖𝑔𝑖𝑖 𝑚𝑜𝑛𝑜𝑡𝑒𝑖𝑠𝑡𝑒. 𝑃𝑜𝑡 𝑓𝑖 𝑑𝑒𝑐𝑒𝑙𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑎𝑔𝑎 𝑝𝑖𝑐𝑡𝑢𝑟𝑎̆ 𝑠𝑒𝑚𝑛𝑖𝑓𝑖𝑐𝑎𝑡̗𝑖𝑖 𝑠̗𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑜𝑡𝑎𝑡̗𝑖𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑟𝑖𝑖 𝑓𝑖𝑒𝑐𝑎̆𝑟𝑒𝑖 𝑙𝑢𝑚𝑖 𝑖̂𝑛 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒, 𝑑𝑎𝑟 𝑝𝑎𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑜𝑟𝑎 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑖 𝑟𝑒𝑣𝑒𝑛𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑒𝑔𝑎𝑙𝑎̆ 𝑚𝑎̆𝑠𝑢𝑟𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑜𝑢𝑎̆ 𝑟𝑒𝑙𝑖𝑔𝑖𝑖. 𝑇𝑜𝑡𝑢𝑠̗𝑖 𝑛𝑢 𝑙𝑖𝑝𝑠𝑒𝑠𝑐 𝑐𝑢 𝑑𝑒𝑠𝑎̆𝑣𝑎̂𝑟𝑠̗𝑖𝑟𝑒 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑒-𝑎𝑟 𝑝𝑢𝑡𝑒𝑎 𝑑𝑒𝑡𝑒𝑟𝑚𝑖𝑛𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑎𝑡𝑟𝑖𝑏𝑢𝑖𝑚 𝑐𝑎𝑣𝑜𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑐𝑎𝑟𝑎𝑐𝑡𝑒𝑟 𝑐𝑟𝑒𝑠̗𝑡𝑖𝑛: 𝑜𝑟𝑖𝑒𝑛𝑡𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑉-𝐸, 𝑐𝑟𝑒𝑠̗𝑡𝑖𝑛𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆, 𝑎 𝑠𝑐ℎ𝑒𝑙𝑒𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑛 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑖𝑜𝑟 𝑠̗𝑖 𝑖𝑛𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑒𝑛𝑡̗𝑎 𝑜𝑓𝑟𝑎𝑛𝑑𝑒𝑖 𝑓𝑢𝑛𝑒𝑟𝑎𝑟𝑒. (...) 𝐴𝑓𝑙𝑎𝑡 𝑙𝑎 𝑓𝑟𝑜𝑛𝑡𝑖𝑒𝑟𝑎 𝑑𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑒𝑙𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑎̆ 𝑠̗𝑖 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑜-𝑏𝑖𝑧𝑎𝑛𝑡𝑖𝑛𝑎̆, 𝑚𝑜𝑛𝑢𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙 𝑛𝑖 𝑠𝑒 𝑖̂𝑛𝑓𝑎̆𝑡̗𝑖𝑠̗𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑐𝑎 𝑜 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑒 𝑟𝑒𝑚𝑎𝑟𝑐𝑎𝑏𝑖𝑙𝑎̆ 𝑎 𝑝𝑟𝑜𝑠𝑝𝑒𝑟𝑖𝑡𝑎̆𝑡̗𝑖𝑖 𝑒𝑐𝑜𝑛𝑜𝑚𝑖𝑐𝑒 𝑠̗𝑖 𝑎 𝑟𝑎𝑓𝑖𝑛𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑎𝑟𝑡𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐 𝑠̗𝑖 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖𝑡𝑢𝑎𝑙 𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑠-𝑎 𝑟𝑖𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡 𝑝𝑜𝑝𝑢𝑙𝑎𝑡̗𝑖𝑎 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑖𝑐𝑎̆ 𝑎 𝐷𝑜𝑏𝑟𝑜𝑔𝑒𝑖 𝑎𝑟𝑡𝑖𝑠𝑡𝑖𝑐𝑒”, au consemnat arheologii C. Chera și V. Lungu.

După un amplu proces de restaurare și conservare, realizat în cadrul unui proiect cu finanțare europeană, derulat de Consiliul Județean Constanța, acest monument paleocreștin a fost deschis publicului larg începând cu luna martie 2025. Prin valoarea sa istorică și simbolică unică, s-a impus în scurt timp ca un punct de atracție important pe harta cultural-turistică a orașului.

𝐕𝐚̆ 𝐢𝐧𝐯𝐢𝐭𝐚̆𝐦, 𝐚𝐬̗𝐚𝐝𝐚𝐫, 𝐬𝐚̆ 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐭̗𝐢 𝐟𝐚𝐬𝐜𝐢𝐧𝐚𝐧𝐭𝐚 𝐥𝐮𝐦𝐞 𝐚 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜𝐡𝐢𝐭𝐚̆𝐭̗𝐢𝐢 𝐥𝐚 𝐩𝐮𝐧𝐜𝐭𝐮𝐥 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐩𝐞 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚 𝐌𝐢𝐫𝐜𝐞𝐚 𝐜𝐞𝐥 𝐁𝐚̆𝐭𝐫𝐚̂𝐧 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚, 𝐝𝐞 𝐦𝐢𝐞𝐫𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐩𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐝𝐮𝐦𝐢𝐧𝐢𝐜𝐚̆, 𝐢̂𝐧 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐯𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐨𝐫𝐚𝐫 𝟗:𝟎𝟎 – 𝟏𝟕:𝟎𝟎.
𝐑𝐞𝐜𝐥𝐚𝐦𝐚 𝐳𝐢𝐥𝐞𝐢 – 𝐋𝐚 𝐒𝐜𝐚𝐫𝐝𝐚𝐧𝐚𝐬, 𝐬𝐭𝐫. 𝐂𝐚𝐫𝐨𝐥 𝟏𝟑𝟓. 𝐂𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐳𝐚𝐧𝐭𝐞 𝐦𝐚𝐠𝐚𝐳𝐢𝐧𝐞 𝐬̗𝐢 𝐚𝐭𝐞𝐥𝐢𝐞𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐌𝐨𝐛𝐢𝐥𝐞 𝐬̗𝐢 𝐒𝐭𝐢𝐜𝐥𝐚̆𝐫𝐢𝐞. 𝐒𝐞 𝐠𝐚̆𝐬𝐞𝐬𝐜 𝐢̂𝐧 𝐩𝐞𝐫𝐦𝐚𝐧𝐞𝐧𝐭̗𝐚̆ 𝐬̗𝐢𝐟𝐨𝐧𝐢𝐞𝐫𝐞, 𝐩𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢, 𝐦𝐞𝐬𝐞, 𝐬𝐜𝐚𝐮𝐧𝐞, 𝐞𝐭𝐜, 𝐟𝐚𝐛𝐫𝐢𝐜𝐚𝐭̗𝐢𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐩𝐫𝐢𝐢 𝐬̗𝐢 𝐬𝐭𝐫𝐞𝐢𝐧𝐞. 𝐓𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐚𝐫𝐭𝐢𝐜𝐨𝐥𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐦𝐞𝐧𝐚𝐣: 𝐜𝐮𝐭̗𝐢𝐭𝐞, 𝐟𝐮𝐫𝐜𝐮𝐥𝐢𝐭̗𝐞, 𝐥𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫𝐢, 𝐬𝐞𝐫𝐯𝐢𝐜𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐬𝐚̆, 𝐟𝐚𝐫𝐟𝐮𝐫𝐢𝐢, 𝐜𝐚𝐬𝐭𝐫𝐨𝐚𝐧𝐞, 𝐯𝐚𝐬𝐞 𝐬̗𝐢 𝐜𝐫𝐚𝐭𝐢𝐭̗𝐞 𝐝𝐞 𝐭𝐨𝐭 𝐟𝐞𝐥𝐮𝐥, 𝐝𝐞 𝐩𝐨𝐫𝐭̗𝐞𝐥𝐚𝐧, 𝐬𝐭𝐢𝐜𝐥𝐚̆, 𝐞𝐭𝐜. 𝐓𝐚𝐛𝐥𝐨𝐮𝐫𝐢 𝐬̗𝐢 𝐫𝐚𝐦𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐚𝐛𝐥𝐨𝐮𝐫𝐢. 𝐋𝐚 𝐭𝐚̂𝐫𝐠𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐨𝐦𝐧𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̗𝐢𝐨𝐧𝐚𝐫𝐢, 𝐜𝐮 𝟏𝟓 𝐥𝐚 𝐬𝐮𝐭𝐚̆ 𝐦𝐚𝐢 𝐢𝐞𝐟𝐭𝐢𝐧 (𝐌𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐍𝐞𝐚𝐠𝐫𝐚̆, 𝟏𝟗𝟐𝟓)