𝗜𝗺𝗽𝗲𝗿𝗶𝘂𝗹 𝗛𝗶𝘁𝗶𝘁, 𝗽𝗼𝗱 𝗰𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿𝗮𝗹 𝗶̂𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗠𝗲𝘀𝗼𝗽𝗼𝘁𝗮𝗺𝗶𝗮 𝘀̦𝗶 𝗘𝘂𝗿𝗼𝗽𝗮

 

𝗜𝗺𝗽𝗲𝗿𝗶𝘂𝗹 𝗛𝗶𝘁𝗶𝘁, 𝗽𝗼𝗱 𝗰𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿𝗮𝗹 𝗶̂𝗻𝘁𝗿𝗲 𝗠𝗲𝘀𝗼𝗽𝗼𝘁𝗮𝗺𝗶𝗮 𝘀̦𝗶 𝗘𝘂𝗿𝗼𝗽𝗮

 
Continuăm seria geo-infografiilor realizate de colegul nostru, dr. Daniel Iosif, având ca subiect spațiul levantin. Aceste materiale cartografice explică zona Levantului printr-o abordare multidisciplinară, urmărind evoluția istorică, socială, politică și economică.

 
Imperiul Hitit (cca. 1700–1100 î.Hr., cu apogeu în sec. XIV î.Hr.) a fost una dintre marile puteri ale Epocii Bronzului Târziu, vorbitor de limbă indo-europeană. Originar din nordul Anatoliei, poporul hittit a migrat în jurul anului 2000 î.Hr., asimilând culturi locale hattiene. Sub regele Hattusili I (cca. 1650 î.Hr.), și-a mutat capitala la Hattusa, devenind un imperiu centralizat.

 
La maxima expansiune (Suppiluliuma I, 1344–1322 î.Hr., și Mursili II), teritoriul a depășit 500.000 km², incluzând Anatolia, nordul Levantului și părți din Mesopotamia superioară. Societatea hitită era stratificată, cu un rege divin, susținut de o birocrație centralizată și vasali locali. Armata, inovatoare, folosea care de luptă ușoare și arme din fier – hitiții fiind printre primii care au stăpânit metalurgia fierului, oferindu-le un avantaj tehnologic decisiv. Economia se baza pe agricultură (grâu, viță-de-vie în văile fertile), metalurgie și comerț cu metale prețioase, textile și cai. Religia era politeistă sincretică, cu „o mie de zei", inclusiv zeul furtunii Tarhunta și zeița soarelui Arinna.

 
Hitiții au acționat ca un pod cultural esențial: au integrat influențe mesopotamiene, hurite, luwiene și akkadiene, facilitând schimburi între Levant și culturile egeene. Diplomația lor sofisticată a culminat în primul tratat de pace cunoscut (1259 î.Hr., cu Egiptul după Bătălia de la Kadeș). Rivalizând cu Egiptul (Ramses II) și Mitanni, au menținut echilibrul puterii în Levant. Ei au integrat populații diverse, inclusiv luwiene în vest, promovând o administrație multiculturală.

 
𝗔𝗿𝗵𝗶𝘃𝗲𝗹𝗲 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗛𝗮𝘁𝘁𝘂𝘀𝗮 (peste 30.000 tablete cuneiforme) oferă detalii unice despre anale, tratate, ritualuri și corespondență. Colapsul în cca. 1100 î.Hr. cauzat de invazii, secete și instabilitate internă, a dus la fragmentare în state neo-hittite, până în sec. VIII î.Hr.
Geo-infografia subliniază Hattusa ca centru: excavată din 1906, înscrisă în patrimoniul UNESCO (1986), cu ziduri de peste 6 km, Marele Templu și sanctuarul Yazilikaya. Este un martor al urbanismului, fortificațiilor și administrației hittite.

 

 

Sursa informațiilor Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului.