ɪᴍᴘᴇʀɪᴜʟ ᴘᴇʀsᴀɴ – ᴏʀᴅɪɴᴇ, ᴅɪᴠᴇʀsɪᴛᴀᴛᴇ, ᴄᴏɴᴛɪɴᴜɪᴛᴀᴛᴇ

 

ɪᴍᴘᴇʀɪᴜʟ ᴘᴇʀsᴀɴ – ᴏʀᴅɪɴᴇ, ᴅɪᴠᴇʀsɪᴛᴀᴛᴇ, ᴄᴏɴᴛɪɴᴜɪᴛᴀᴛᴇ

Continuăm seria geo-infografiilor realizate de colegul nostru, dr. Daniel Iosif, având ca subiect spațiul levantin. Aceste materiale cartografice explică zona Levantului printr-o abordare multidisciplinară, urmărind evoluția istorică, socială, politică și economică.

În ultimele luni, tulburările politice ale Iranului au făcut înconjurul lumii. Totuși, actualul Iran este moștenitorul unuia dintre cele mai mare imperii ale lumii antice. Imperiul Persan Ahemenid a reprezentat prima superputere a antichității, reușind să integreze sub o singură autoritate o diversitate etnică și culturală fără precedent, pe un teritoriu ce se întindea din Europa până în India. 

Procesul de ascensiune a început sub Cirus cel Mare (550–530 î.e.n.), care a transformat un regat regional într-un imperiu de dimensiuni continentale, supunând Imperiul Medic, Lydia și Babilonia. Cirus a rămas în istorie nu doar ca un cuceritor, ci și ca un lider care a promovat o politică de toleranță religioasă și administrativă, oferind stabilitate noilor teritorii. Moștenirea sa monumentală este vizibilă și astăzi prin mormântul său impunător de la Pasargadae, prima capitală a imperiului, unde grădinile regale au servit drept prototip pentru celebrul concept de „paradaisos”.

Extinderea a continuat sub Cambise al II-lea (529–522 î.e.n.), care și-a concentrat eforturile asupra Egiptului, ultimul mare regat independent al Orientului Apropiat la acea vreme. După victoria decisivă de la Pelusium în 525 î.e.n., Cambise a fost proclamat faraon, deși încercările sale de a avansa spre Nubia au eșuat, iar domnia i s-a încheiat brusc pe fondul unor tulburări interne.

Apogeul administrativ și militar a fost atins sub Darius I și Xerxes I (522–465 î.e.n.). Darius a consolidat imperiul prin reprimarea revoltelor în Babilonia și Asia Centrală, extinzând frontierele până în Valea Indusului la est și Tracia la vest. În această perioadă, Susa a devenit centrul administrativ și diplomatic, în timp ce Persepolis a fost ridicat ca o nouă capitală ceremonială, o capodoperă iconografică a puterii imperiale, inclusă astăzi în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Unul dintre pilonii fundamentali ai acestei vaste rețele statale a fost Drumul Regal Persan, o arteră de 2.600 km care lega Susa de Sardes. Traversând Mesopotamia, Asiria și Cappadocia, acest drum pietruit era dotat cu 120 de stații, permițând curierilor regali să parcurgă distanța în doar 7-9 zile, o viteză uluitoare față de cele trei luni necesare caravanelor comerciale. Acest sistem de comunicație a asigurat coeziunea între satrapii și o reacție rapidă a aparatului de stat.

Conflictul cu lumea greacă a marcat însă începutul declinului. Deși Xerxes a obținut victorii temporare, precum cea de la Termopile, înfrângerile de la Maraton și Salamina au forțat retragerea perșilor din Grecia. Totuși, structura creată de ahemenizi a supraviețuit timp de două secole, oferind un model de ordine, diversitate și continuitate care a influențat profund civilizațiile ulterioare. Destrămarea imperiului a survenit în 330 î.e.n., odată cu distrugerea parțială a Persepolisului de către Alexandru cel Mare.

 

Sursa informațiilor Institutul de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului.