Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO

duminică, 26 iulie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO - Partea XI

1. Ziua 14/30. Ne aflăm la jumătatea campaniei de săpătură și ies la iveală fragmente și artefacte din ce în ce mai frumoase.

Histria, Sectorul ACS.

sursa informațiilor Laboratorul de Arheologie "Dinu Theodorescu".

2. Până astăzi, nicio sursă antică nu îi dezvăluie identitatea, iar cercetarea arheologică nu poate oferi un răspuns cert.

Chipul de argint aurit de la Peretu – unul dintre cele mai misterioase portrete ale lumii getice

În anul 1970, la Peretu (jud. Teleorman), a fost descoperit unul dintre cele mai bogate morminte princiare ale aristocrației getice. Printre coiful de argint aurit, vasele de lux, harnașamentele și celelalte obiecte de prestigiu se afla și o piesă absolut unică: un cap antropomorf din argint aurit, realizat aproape în mărime naturală. Astăzi este păstrat la Muzeul Național de Istorie a României.

Dar cine se ascunde sub aceasta mască?
Spre deosebire de celebrul coif de la Peretu, această piesă nu are analogii directe în spațiul getic. Capul este modelat frontal, cu ochi foarte mari, aproape circulari, sprâncene masive, nas drept și buze înguste. Părul este redat prin șuvițe ordonate, încadrate de o bentiță decorată, iar în jurul gâtului apare un colier alcătuit din pandantive în formă de amfore miniaturale. Întreaga compoziție transmite solemnitate și autoritate.

Dumitru Berciu a publicat piesa ca parte a tezaurului princiar, subliniind caracterul ei excepțional, fără a propune o identificare sigură a personajului reprezentat. Ulterior, Anne E. Farkas a observat asemănarea stilistică dintre acest cap și fețele antropomorfe de pe cnemidele de la Agighiol. Ochii mari, buzele înguste și colierul cu pandantive de tip amforă par să aparțină aceluiași limbaj artistic al atelierelor aristocratice getice din secolul al IV-lea a.Chr.

Un detaliu tehnic este deosebit de important.
Capul prezintă un orificiu în zona gâtului, ceea ce arată că era atașat unui alt suport. Din acest motiv, Anne Farkas a sugerat că ar fi putut funcționa ca un rhyton sau ca un vas ceremonial, în timp ce alte interpretări îl văd drept element al unei compoziții mai complexe.

În ultimii ani, o nouă ipoteză a atras atenția cercetătorilor. Maria-Magdalena Ștefan și Dan Ștefan, reluând observații formulate și în cercul de cercetare al lui Valeriu Sîrbu, au propus că acest cap ar putea reprezenta o componentă a unei statui compozite (acrolitice), în care numai părțile vizibile – capul și, eventual, mâinile – erau realizate din metal prețios, restul corpului fiind confecționat din materiale perisabile, precum lemnul și textilele. Autorii subliniază însă că aceasta rămâne o ipoteză de lucru, nu o certitudine.
Poate tocmai de aceea această piesă continuă să fascineze.

Nu știm dacă privești chipul unui rege, al unui erou, al unui strămoș, al unei divinități sau al unei imagini rituale create special pentru funeraliile unui prinț get.
Știm însă că meșterul care l-a realizat a dorit ca această privire să rămână vie peste veacuri.
Și a reușit.

Astăzi este expus la Muzeul Național de Istorie a României

Bibliografie
Berciu, Dumitru, Arta traco-getică, București, Editura Academiei R.S.R., 1969.
Moscalu, Emil, Mormîntul princiar getic de la Peretu (jud. Teleorman), Thraco-Dacica, VII, nr. 1–2, 1986, pp. 65–86.
Farkas, Anne E., "Style and Subject Matter in Native Thracian Art", Metropolitan Museum Journal, 16, 1981, pp. 33–56.
Ștefan, Maria-Magdalena; Ștefan, Dan, "Connected Peripheries – North Danube Thrace in the 4th–3rd Centuries BC. Exploring Settlement Patterns in the Environs of the Ostentatious Grave of Peretu", Peuce, XVII, 2019, pp. 31–74.

Sursa informațiilor Cătălin Delmo Stănculescu.

3. 𝐌𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐩𝐚̆𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐥𝐮𝐭: 𝐚𝐦𝐟𝐨𝐫𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐬𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬𝐮𝐥 𝐚𝐧𝐭𝐢𝐜

Frumusețea unui artefact nu se regăsește doar în forma sau în rafinamentul său, ci și în drumul pe care l-a străbătut până la noi. Îngropat vreme de milenii sub străzile Constanței de astăzi, el păstrează ecoul unor gesturi, al unui ritual și, mai ales, amintirea oamenilor care l-au folosit cândva. Astfel, fiecare piesă arheologică devine o punte între trecut și prezent, oferind șansa de a înțelege viața de zi cu zi, credințele și practicile funerare ale locuitorilor anticului Tomis.

Exponatul lunii iulie 2026 este o astfel de mărturie: 𝐨 𝐚𝐦𝐟𝐨𝐫𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐬𝐚̆ de tip „pergamenian”, care ne dezvăluie aspecte din existența locuitorilor Tomisului, din obiceiurile lor și din felul în care își cinsteau morții. Amfora a fost descoperită în urmă cu zece ani, la 7 iulie 2016, în timpul cercetării arheologice preventive desfășurate pe strada I. G. Duca nr. 21A, în apropierea intersecției cu Bulevardul Mamaia. Vasul provine din inventarul unui mormânt de incinerație datat în anii 168 – 150 a.Chr.

Depunerea lui în mormânt nu pare să fi fost întâmplătoare. În antichitatea greco-romană, vinul ocupa un loc important atât în viața cotidiană, cât și în practicile funerare. Vechii greci considerau consumul de vin drept un semn de civilizație deoarece producerea vinului presupunea practicarea agriculturii. Banchetul (symposion) însemna un consum ritualizat al vinului : unul dintre participanți, deobicei gazda, era symposiarh, adică avea inclusiv dreptul de a stabili cantitatea de băutură pe care o primea fiecare mesean, deoarece beția nu era îngăduită. Și tot pentru evitarea excesului, vinul, care în antichitate era mult mai tare decât cel de azi, nu era consumat neîndoit cu apă. Iar pentru amestecarea vinului cu apă, în antichitate se foloseau vase numite cratere sau amfore de masă. Exemplarul pe care îl prezentăm a fost depus în mormânt împreună cu un ansamblu de obiecte destinate servirii vinului : trei ulcioare tip lagynos, un bol cu decor în relief și un polonic din bronz. Este cunoscut din mărturiile scrise păstrate din antichitate obiceiul stingerii tăciunilor rugului funerar cu vin, cheie în care s-ar putea explica prezența acestor obiecte laolaltă cu cenușa celui îngropat acolo.

Amfora impresionează prin eleganța formei și rafinamentul decorului realizat în stilul denumit convențional West Slope. Firnisul negru mat, un înveliș asemănător smalțului, contrastează cu motivele ornamentale executate cu pigment alb și bej, precum și cu inciziile fine care lasă să se întrevadă culoarea naturală a ceramicii. Pe gâtul vasului este reprezentată o delicată ghirlandă de iederă, iar pe umăr palmete (ornamente sub forma unor frunze), compoziția decorativă păstrând armonia caracteristică atelierelor elenistice. Toartele sunt decorate la bază cu mici pastile ceramice evidențiate prin vopsea albă. În partea inferioară, decorul este completat de un șir de puncte albe și două linii incizate, care lasă să se întrevadă culoarea naturală, cărămizie, a ceramicii. Piesa a fost realizată, cel mai probabil, într-un atelier vest-pontic, fapt sugerat de amplasarea motivului ghirlandei de iederă pe gâtului vasului, și nu pe umăr, așa cum apare la exemplarele produse în centrele din Pergam, renumite în antichitate pentru ceramica lor.

Valoarea acestei amfore este dată atât de frumusețea, cât și de starea ei de conservare. În prezent sunt cunoscute numai trei exemplare de acest tip descoperite pe teritoriul României și aflate într-o stare de conservare atât de bună: primul provine din necropola tumulară de la Histria, al doilea este piesa prezentată aici, iar al treilea a fost descoperit un an mai târziu, tot la Tomis, în timpul cercetărilor arheologice desfășurate pe amplasamentul fostului Combinat de Panificație Dobrogea.

Presiunea pământului a fragmentat vasul, însă aproape toate fragmentele au putut fi recuperate în timpul cercetării arheologice. Restauratorul Valentina Luiza Ionescu i-a redat forma originală printr-un proces minuțios de curățare, conservare, asamblare și completare. Dată fiind raritatea și buna stare de conservare, atât această amforă de masă, cât și exemplarul similar descoperit un an mai târziu tot la Tomis și-ar merita locul în viitoarea expoziție permanentă a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

𝐌𝐞𝐦𝐨𝐫𝐲 𝐏𝐫𝐞𝐬𝐞𝐫𝐯𝐞𝐝 𝐢𝐧 𝐂𝐥𝐚𝐲: 𝐀 𝐓𝐚𝐛𝐥𝐞 𝐀𝐦𝐩𝐡𝐨𝐫𝐚 𝐟𝐫𝐨𝐦 𝐀𝐧𝐜𝐢𝐞𝐧𝐭 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬
The beauty of an archaeological artefact lies not only in its form or craftsmanship, but also in the journey it has travelled to reach us. Buried for millennia beneath the streets of present-day Constanța, it preserves the echo of long-forgotten gestures, of ritual practices, and above all, the memory of the people who once used it. In this way, every archaeological object becomes a bridge between past and present, offering us the opportunity to better understand the daily life, beliefs, and funerary customs of the inhabitants of ancient Tomis.

The Museum's Exhibit of the Month for July 2026 is one such testimony: a Pergamene-type table amphora, which offers a glimpse into the lives of the people of Tomis, their customs, and the ways in which they honoured their dead. The amphora was discovered ten years ago, on 7 July 2016, during a preventive archaeological excavation conducted at 21A I. G. Duca Street, near its intersection with Mamaia Boulevard. The vessel formed part of the grave goods of a cremation burial dated to 168–150 BC.

Its placement within the grave was almost certainly deliberate. In the Greco-Roman world, wine occupied an essential place both in everyday life and in funerary ritual. For the ancient Greeks, the consumption of wine was regarded as a hallmark of civilisation, since wine production implied the practice of agriculture. During the symposion - the ritual drinking banquet - one participant, usually the host, served as the symposiarch, determining the quantity of wine allotted to each guest, as drunkenness was considered unacceptable. To prevent excess, wine, which in antiquity was considerably stronger than today, was never consumed undiluted. Instead, it was mixed with water in vessels known as kraters or table amphorae. The example presented here was deposited in the grave together with a complete wine-serving assemblage consisting of three lagynos-type jugs, a relief-decorated bowl, and a bronze ladle. Ancient written sources also describe the custom of extinguishing the embers of the funeral pyre with wine, a practice that may explain why these objects were placed alongside the cremated remains of the deceased.

The amphora is distinguished by the elegance of its shape and the refinement of its decoration, executed in the style conventionally known as West Slope. Its matte black gloss—a vitreous coating resembling enamel—contrasts beautifully with the ornamental motifs painted in white and beige pigment and with the delicate incised lines that reveal the natural colour of the clay beneath. Around the neck of the vessel runs a graceful ivy garland, while the shoulder is adorned with palmettes, creating a harmonious decorative composition characteristic of Hellenistic workshops. At the base of the handles are small applied clay pellets highlighted in white paint. The lower part of the vessel is embellished with a row of white dots and two incised bands that expose the reddish hue of the ceramic fabric. The amphora was most likely produced in a West Pontic workshop, as suggested by the placement of the ivy garland on the neck rather than on the shoulder, where it appears on examples manufactured in Pergamon, the renowned centre of Hellenistic pottery production.

The significance of this amphora lies not only in its beauty but also in its remarkable state of preservation. At present, only three examples of this type are known from the territory of Romania to have survived in such excellent condition. The first was discovered in the tumulus necropolis of Histria; the second is the vessel presented here; and the third was unearthed one year later, also at Tomis, during archaeological excavations carried out on the site of the former Dobrogea Bread Factory.

Although centuries of pressure from the surrounding soil had fractured the vessel, nearly all of its fragments were recovered during the excavation. Conservator-restorer Valentina Luiza Ionescu painstakingly restored it to its original form through a meticulous process of cleaning, conservation, reassembly, and reconstruction. Given both its rarity and its exceptional state of preservation, this table amphora, together with the similar example discovered a year later at Tomis, would undoubtedly deserve a place of honour in the future permanent exhibition of the National Museum of History and Archaeology Constanța.

***
𝐄𝐱𝐩𝐨𝐧𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐢𝐮𝐥𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟔 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐢 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐫𝐚𝐭 𝐢̂𝐧 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭 𝐟𝐢𝐳𝐢𝐜 𝐥𝐚 𝐬𝐞𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚 𝐀𝐫𝐡𝐢𝐞𝐩𝐢𝐬𝐜𝐨𝐩𝐢𝐞𝐢 𝐧𝐫. 𝟕, 𝐦𝐮𝐧𝐢𝐜𝐢𝐩𝐢𝐮𝐥 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚, 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐚̂𝐧𝐝 𝐝𝐞 𝐣𝐨𝐢, 𝟏𝟔 𝐢𝐮𝐥𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟔, 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐝𝐞 𝐨 𝐥𝐮𝐧𝐚̆.

Bibliografie:
Valentina Luiza Ionescu, Octavian Mitroi, 𝑹𝒆𝒔𝒕𝒂𝒖𝒓𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒖𝒏𝒆𝒊 𝒂𝒎𝒇𝒐𝒓𝒆 𝒅𝒆 𝒎𝒂𝒔𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒕𝒊𝒑 𝒑𝒆𝒓𝒈𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊𝒂𝒏 (𝑹𝒆𝒔𝒕𝒐𝒓𝒂𝒕𝒊𝒐𝒏 𝒐𝒇 𝒂 𝑷𝒆𝒓𝒈𝒂𝒎𝒐𝒏 𝑻𝒚𝒑𝒆 𝑻𝒂𝒃𝒍𝒆 𝑨𝒎𝒑𝒉𝒐𝒓𝒂), Pontica 50 (2017), p 515-521);
Octavian Mitroi, 7 𝒊𝒖𝒍𝒊𝒆 – 𝑼𝒏 𝒎𝒐𝒓𝒎𝒂̂𝒏𝒕 𝒅𝒆 𝒊𝒏𝒄𝒊𝒏𝒆𝒓𝒂𝒕̗𝒊𝒆 𝒆𝒍𝒆𝒏𝒊𝒔𝒕𝒊𝒄 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒊𝒔. 𝑷𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆𝒂 𝒅𝒆𝒔𝒄𝒐𝒑𝒆𝒓𝒊𝒓𝒊𝒊, filă în calendarul istoric „Astăzi la Constanța” al MINAC.

https://minac.ro/exponatul-lunii-iulie-2026-memoria.../

#MINAC #ExponatulLunii #iulie2026 #Amfora #Tomis #antichitate #muzeu #istorie #Arheologie #OctavianMitroi #LuizaIonescu

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

4. Romula 2026

Romula 2026, săpături arheologice preventive pentru amenajarea unui parc fotovoltaic. "Debut rodnic". Edificii aparținând epocii romane a Daciei. Secolele II-III.

Sursa informațiilor Gabriela Cristescu.

5. Dacii au folosit pentru măcinarea cerealelor diferite tipuri de râșnițe de piatră (de la roci vulcanice până la roci sedimentare).

În așezările acestei perioade se întâlnesc adesea râșnițe de tip roman, compuse din două piese distincte: partea inferioară era fixă și se numea ,,metta", iar partea mobilă se numea ,,catillus".
Câteva exemplare de acest fel se află și în colecțiile Muzeului de Istorie și Etnografie Târgu Neamț, fiind realizate din gresii sarmațiene.

#archaeology #dacians #antiquity #mill #stone #romanworld

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

6. Platoul Dumbrava - în ,,Țarna Satului Coza", din comuna Păulești, un punct de atracție pentru studenți și profesori

Studenții de la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Facultatea de Geografie și Geologie, coordonați de profesorii Dragoș Nica și Radu Dimitriu, au asistat la o lecție de arheologie pe Platoul Dumbrava, fiind martorii unei descoperiri importante, un vas de tip Monteoru (Epoca Bronzului). Arheologii Aurora Emilia Apostu și dr. Emilian Teleagă le-au oferit informații despre necropola tumulară, metodele de cercetare și importanța acesteia pentru zona Vrancei și la nivel național.

Vă mulțumim pentru vizita de documentare și interesul acordat cercetărilor arheologice din județul nostru!

Foto: Aurora Emilia Apostu

Sursa informațiilor Muzeul Vrancei.

7. Aspecte din timpul procesului de digitalizare a unui topor de bronz, denumit și celt în limbaj de specialitate, aflat în colecțiile Muzeului de Istorie și Etnografie Târgu Neamț. - VIDEO

Este un obiect vechi de aproximativ 3200-3500 de ani, turnat într-un tipar bivalv și care avea funcționalități multiple, legate de tăierea/cioplirea unor materiale organice variate (lemn, os, corn, carne), dar putea fi și armă sau chiar obiect cu valoare simbolică. Artefactul a beneficiat și de analize ale compoziției metalografice, iar acum avem și modelul 3D, realizat de Vatrion, cărora le mulțumim!

#archaeology #digital #3D #heritage #museum #Vatrion #science

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

8. Știați că... cele mai valoroase obiecte ale trecutului nu au fost create doar pentru frumusețe, ci și ca simboluri ale puterii, credinței și prestigiului?

Astăzi, o parte dintre aceste artefacte pot fi descoperite în patrimoniul Muzeului Civilizației Dacice și Romane Deva, unde fiecare exponat dezvăluie o poveste veche de sute sau chiar mii de ani.

#MCDRDeva #PatrimoniuCultural #Arheologie #ComoriAleTrecutului #Artefacte #IstorieVie #DescoperăHunedoara #Muzeu #Tezaur

Sursa informațiilor Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva.

282. Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO - Partea X

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 26 iulie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO - Partea XI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete