Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO

duminică, 26 iulie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO - Partea XIII

1. Într-un fel, arheologia e o știință nocturnă, trebuie să ții totul în perfectă ordine pînă cînd se face ziuă și afli ce ai găsit.

Am reușit să restaurăm monedele găsite de noi în campania de anul trecut a Universității Ovidius la Histria. Iată una dintre ele, un așa-numit antoninianus, din vremea împăratului Aurelianus (IMP AVRELIANVS AVG – Augustus – de pe avers, foto stînga).

Moneda e bătută în anul 274 p. Chr., în al cincilea (adică”E” din acel EXXI de pe revers, foto dreapta) atelier al monetăriei de la Roma.

Aliajul are 4.76% argint (cu alte cuvinte, așa cum aflăm tot din EXXI, la fiecare XX de părți de cupru se punea I parte argint).

Împăratul celebrează victorii din Orient (ORIENS AVG de pe revers), de aceea Soarele (Sol) este reprezentat între doi captivi, cu globul în palmă. Și împăratul, și Sol, divinitate cu care se identifică, poartă coroane de raze.

Nimic din toate astea nu putea fi distins în momentul descoperirii (foto în centru). Nici acum nu se vede prea clar, nu e cine știe ce piesă de muzeu, dar pentru noi este dovada că, oricît s-ar retrage un împărat, pînă la urmă tot dai de el să-i ceri socoteală. De ce, Aureliene?!

Sursa informațiilor Cătălin Pavel.

2. Suntem bucuroși să vă anunțăm că am finalizat cercetarea tumulului 2 de la Fetești „La Schit”.

Mormântul a aparținut unui membru al comunității purtătoare a culturii Horodistea (cca. 3300 î.Hr.). Inventarul funerar a fost alcătuit din două vase, o seceră din care s-au păstrat doar lamele de silex și un topor din piatră. Ritul funerar este mai dificil de precizat, deoarece, ca și în cazul tumulului 1, în groapă se aflau doar câteva resturi osteologice.

Desigur, motivele acestui comportament funerar rămân, deocamdată, întrebări la care sperăm că viitoarele cercetări vor putea oferi răspunsuri.

Mulțumim studenților care au participat la această reușită cu implicare și entuziasm, contribuind fiecare după putere și pricepere la ducerea la bun sfarșit a cercetării.

Mai jos vă prezentăm o parte dintre fotografiile realizate în timpul cercetării mormântului. A fost o zi de lucru de 12 ore, în care am lucrat intens la curățarea, documentarea și prelevarea vestigiilor.

Sursa informațiilor Facultatea de Istorie, Geografie și Științe Sociale.

3. 𝗦𝗮𝗿𝗰𝗼𝗳𝗮𝗴𝘂𝗹 𝗰𝘂 𝘀𝗶𝗺𝗯𝗼𝗹𝘂𝗿𝗶

Mormântul marelui Ovidius nu a fost descoperit încă… Se știe că poetul latin a fost depus cu mare fast, lângă una dintre porțile orașului Tomis, „ante oppidi portam”, așa cum scriau umaniștii medievali italieni din sec. XV, citând la rândul lor surse antice.

Poate că a fost înmormântat lângă poarta ale cărei ruine se găsesc astăzi pe strada Dragoș Vodă, într-o epocă în care Tomisul de sec. I p.Chr., nu depășea, potrivit specialiștilor, limita de nord a Pieței Ovidius. Nu se știe nici dacă Ovidius a fost inhumat sau incinerat, pentru că în vremea sa ambele rituri funerare coexistau. S-au vehiculat numeroase variante legate de locația posibilă a mormântului său, dar taina nu a putut fi deslușită. Cert este însă că, mereu, această enigmă a mormântului lui Naso a trezit maxim interes, spiritele s-au înflăcărat, creând fel și fel de povești, mai mult sau mai puțin adevărate, dar care i-au menținut vie amintirea lui Ovidius.

Unul dintre sarcofagele aflate în lapidariumul de lângă Edificiul Roman cu Mozaic are legătură cu dorința orașului de a afla taina morții lui Ovidius. Este Sarcofagul cu Simboluri, un monument impresionant, care poate fi admirat și astăzi. Artefactul are și o poveste foarte interesantă, pentru că în anii 30, pentru scurtă vreme, s-a crezut că ar fi sarcofagul marelui Ovidius, lucru ce a declanșat un mare scandal al vremii…

În vara anului 1931, în capătul străzii Avram Iancu, la intersecția cu drumul ce ducea spre Vii și chiar lângă Spitalul Municipal (astăzi Spitalul de Boli Infecțioase) s-au efectuat lucrări de întărire și terasare. Cu ocazia acestor lucrări a fost descoperit acest sarcofag uriaș de marmură, care cântărea aproximativ 8 tone și jumătate. Descoperirea sa a atras imediat atenția publicului. Lumea era impresionată de monumentul de marmură grecească, albă-vineție, lung de 2 metri și 70 de centimetri, lat cam 1,5 m și înalt de 2 metri și 40 de cm. Sarcofagul a atras din prima și grație simbolurilor cu care era împodobit.

La data descoperirii, în 1931, acest monument era unul dintre cele mai mari descoperite vreodată în Europa, iar desenele sale misterioase au incitat imediat imaginația publicului. Nu exista o inscripție care să lămurească identitatea celui ce fusese depus în acel mormânt. Era o descoperire inedită mai ales grație celor 7 simboluri misterioase, frumos lucrate în relief: în dreapta fațadei – o balanță cu 2 talere, un cap de taur, legat pe frunte cu o panglică, o secure și o suliță; în stânga fațadei – alte trei simboluri: un bici șerpuit, un clopot, iar sub ele, un clește. Un alt element foarte interesant este reprezentarea pe lateralul sarcofagului a Medusei, ființa legendară a cărei privire împietrea orice muritor și care a fost decapitată de eroul Perseu. Simbol al metamorfozei, această Gorgonă era și protectoare, gardian al mormintelor, așa cum chiar numele ei o spune, în greaca veche.

Toate elementele prezentate mai sus au servit de minune entuziaștilor care de mult timp așteptau descoperirea mormântului lui Ovidius. Nu se știe exact cine a fost primul care a vehiculat ipoteza că sarcofagul ar fi al poetului exilat, se zice că a fost un avocat pasionat de istorie și care a scris un articol, pe această temă, într-un ziar al urbei. Cert este că ideea a prins din prima clipă și a fost îmbrățișată cu mare entuziasm de multă lume. Profanii spuneau că simbolurile ar fi avut legătură cu meseriile și calitățile pe care le-ar fi avut Ovidius, balanța fiind pusă în legătură cu activitatea sa juridică. În zadar au încercat unii să tempereze majoritatea: acești sceptici erau reduși la tăcere sau chiar luați la rost dacă aveau tupeul să afirme că sarcofagul nu îi aparține marelui poet.

Arheologii români au început să cerceteze cu atenție monumentul, aceasta fiind singura soluție pentru a pune capăt extazului general. Pe fir au intrat și specialiștii din Vest. Problema devenise una continentală: așa zisa veste a descoperirii mormântului lui Ovidius atrăsese atenția întregii Europe și nu numai… Italienii din Sulmona, orașul natal al poetului, erau și ei foarte interesați…Treptat, a devenit tot mai clar că sarcofagul cu simboluri trebuia datat cu cel puțin două veacuri după moartea lui Ovidius, în perioada secolului III, sau chiar IV, după Hristos. Cercetarea laborioasă a specialiștilor din România și din alte țări europene a lămurit în mai puțin de un an problema datării. Cu părere de rău, entuziaștii și vânătorii de senzații tari au trebuit să accepte, într-un final, că acel monument nu avea nicio legătură cu locul de veci al lui Ovidius.
Astăzi, specialiștii înclin să creadă că Sarcofagul cu Simboluri i-a aparținut, foarte probabil, unui archigal, mare preot al zeiței Cybele, Marea Mamă a Zeilor, divinitate adorată de mulți locuitori ai Tomisului antic. Enigma mormântului lui Publius Ovidius Naso nu a fost nici până astăzi dezlegată, dar nu putem ști niciodată ce ne va oferi viitorul…

𝑹𝒆𝒄𝒍𝒂𝒎𝒂 𝒛𝒊𝒍𝒆𝒊 – 𝑷𝒆𝒕𝒓𝒖 𝑮. 𝑴𝒂𝒏𝒕𝒂 – 𝑬𝒙𝒑𝒆𝒅𝒊𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒊, 𝑽𝒂̆𝒎𝒖𝒊𝒓𝒊, 𝑻𝒓𝒂𝒏𝒔𝒑𝒐𝒓𝒕𝒖𝒓𝒊 – 𝑺𝒕𝒓𝒂𝒅𝒂 𝑫𝑨 𝑺𝒕𝒖𝒓𝒅𝒛𝒂 𝒏𝒐.13. 𝑪𝒐𝒏𝒄𝒆𝒔𝒊𝒐𝒏𝒂𝒓𝒖𝒍 𝒆𝒙𝒄𝒍𝒖𝒔𝒊𝒗 𝒂𝒍 𝒐𝒑𝒆𝒓𝒂𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒊𝒍𝒐𝒓 𝒅𝒆 𝒗𝒂̆𝒎𝒖𝒊𝒓𝒆 𝒂 𝒄𝒐𝒍𝒆𝒕𝒆𝒍𝒐𝒓 𝒑𝒐𝒔̗𝒕𝒂𝒍𝒆 𝒆𝒙𝒕𝒆𝒓𝒏𝒆. 𝑨𝒖𝒕𝒐𝒓𝒊𝒛𝒂𝒕 𝒅𝒆 𝒄𝒂̆𝒕𝒓𝒆 𝑫𝒊𝒓𝒆𝒄𝒕̗𝒊𝒂 𝑮𝒆𝒏𝒆𝒓𝒂𝒍𝒂̆ 𝒂 𝑽𝒂̆𝒎𝒊𝒍𝒐𝒓. 𝑰̂𝒏𝒕𝒓𝒆𝒑𝒓𝒊𝒏𝒅𝒆 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒆 𝒐𝒑𝒆𝒓𝒂𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒊 𝒅𝒆 𝒂𝒄𝒆𝒔𝒕 𝒔𝒐𝒊. (1924)

Sursă foto: Delia Cornea, Corina Apostoleanu – Istoria pe un clișeu, Dobrogea multiculturală în colecția fotografului Virgil Nicolau (2018) – Descoperirea sarcofagului cu simboluri, 1931, clișeu 131.

https://minac.ro/19-iulie-dale-urbei-orasul-fara-turisti.../

#MINAC #20iulie #calendaristoric #AstazilaConstanta #sarcofag #simboluri #Ovidius #muzeu #istorie #arheologie #patrimoniu #Constanța #Tomis

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

4. Faţă în faţă cu trecutul: Vasul antropo-zoomorf neolitic de la Vădastra

În măsura în care informaţiile pe care le avem despre cei care au realizat şi folosit acest vas sunt în întregime de natură arheologică, funcţionalitatea şi semnificaţia acestuia ridică în continuare o serie de întrebări.

Forma artefactului, calitatea şi complexitatea modelării şi a decorării acestuia, comparativ cu majoritatea ceramicii specifice culturii Vădastra, indică faptul că acest vas nu era unul obişnuit, destinat uzului comun, ci, cel mai probabil, acesta era folosit în anumite momente din viaţa comunităţii neolitice, în cadrul unor activităţi cu caracter simbolic, mai mult sau mai puţin ceremonial.

Sursa informațiilor Historia.

5. Faţă în faţă cu trecutul: Vasul antropo-zoomorf neolitic de la Vădastra

6. Jurnal de campanie la Glina-Bălăceanca (13 – 18 iulie 2026)

A treia săptămână de cercetări la Glina-Bălăceanca a fost, fără îndoială, cea mai spectaculoasă de până acum. După zile întregi de răbdare, măsurători și săpătură atentă, urmele comunităților preistorice încep să se lege într-o imagine tot mai clară, iar fiecare suprafață cercetată spune o altă parte a poveștii acestui tell locuit timp de milenii.

În secțiunea S1-A am finalizat cercetarea mai multor complexe adâncite. Două dintre acestea, datate în perioada Gumelnița, impresionează prin dimensiuni – depășesc 2,5 m adâncime și au baza cu un diametru de aproximativ 2 m – fiind interpretate, cel mai probabil, drept gropi pentru păstrarea proviziilor. Interesant este faptul că ele afectează o serie de contexte mai vechi, aparținând culturii Boian, care par să facă parte dintr-un sistem coerent de șanțuri sau amenajări de delimitare.

În S1-C, imaginea unei locuințe gumelnițene nearse devine din ce în ce mai bine conturată. Resturile pereților din lut galben, șanțurile stâlpilor de susținere, amprentele acestora, podelele din lut bătătorit refăcute succesiv și o vatră construită pe un soclu special amenajat ne permit să reconstituim, pas cu pas, modul în care era construit și utilizat spațiul domestic acum aproximativ 6.500 de ani. În nivelul de abandon al locuinței au fost descoperite vase sparte pe loc, unelte din os și silex, obiecte din lut și, poate cea mai frumoasă descoperire a săptămânii, o figurină antropomorfă păstrată intactă. În jurul, dar și în interiorul acestei locuințe continuă să apară șanțuri și gropi de stâlp aparținând unor construcții sensibil mai noi, iar în unele zone am ajuns deja la niveluri caracteristice culturii Boian.

Nici secțiunea S3 nu s-a lăsat mai prejos. Aici continuă cercetarea unei locuințe incendiate din epoca timpurie a bronzului (cultura Glina), acoperită de un bogat nivel de abandon, din care provin numeroase fragmente ceramice, resturi faunistice, piese litice și alte obiecte. Printre acestea se remarcă mai multe rotițe miniaturale din lut ars, unele decorate prin incizare, detalii care reproduc caracteristicile roților reale și ne oferă informații prețioase despre aceste reprezentări miniaturale.

Mult efort a fost depus în S4 și pentru golirea unui tranșeu alăturat, parțiat colmatat, datorat unei intervenții neautorizate din trecutul recent. Încă nu am găsit morminte, așa cum ne-am fi dorit. În schimb, au fost identificate sisteme suprapuse de șanțuri pentru stâlpi, care par să fie parte dintr-un sistem de delimitare preistoric. Legat de intervenția neautorizată, am putut data perioada săpăturii mecanizate, precum și preferințele bahice ale contemporanilor, examinând data de expirare a unei doze de bere descoperite aproape de baza tranșeului (09/07/09).

Săptămâna nu s-a încheiat însă odată cu programul obișnuit de săpătură. Sâmbătă am deschis șantierul pentru cei mai tineri vizitatori, organizând o nouă ediție a atelierului „Arheolog pentru o zi”. Participarea numeroasă, întrebările copiilor, entuziasmul cu care au descoperit metodele de lucru ale arheologilor și poveștile spuse chiar lângă vestigiile scoase la lumină ne-au reamintit că cercetarea nu înseamnă doar descoperirea trecutului, ci și împărtășirea lui.

Marți, de la ora 10:00, organizăm Ziua Porților Deschise pe șantierul arheologic de la Glina-Bălăceanca. Dacă sunteți curioși să vedeți cum se desfășoară o cercetare arheologică, să vizitați vestigiile aflate în curs de cercetare și să aflați povestea celor mai recente descoperiri chiar de la membrii echipei, vă așteptăm cu drag pe sit.

Sursa informațiilor Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu.

7. Avem aici o altă față din trecut! Tocmai pentru că sunt atât de rar întâlnite! Și aici avem una dintre aceste imagini extrem de rare! Da, este vorba de celebrul mormânt de la Peretu, fie că e vorba de un posibil prinț sau prințesă, amazoană sau preoteasă!?

Mormântul princiar de la Peretu

Mormântul princiar de la Peretu a fost descoperit accidental în timpul nivelării unui tumul și cercetat arheologic începând din 1971. Sub mantaua movilei se aflau resturile rugului funerar, corpul parțial incinerat al unui bărbat, animale sacrificate, un car cu patru roți și un inventar excepțional.

Mormântul princiar de la Peretu, județul Teleorman, reprezintă unul dintre cele mai importante complexe funerare aristocratice getice din secolul al IV-lea a.Chr.

Lucrările agricole au deranjat partea centrală a monumentului și au scos la suprafață mai multe obiecte metalice. Tezaurul a fost recuperat și semnalat autorităților, iar cercetarea arheologică a fost continuată de Emil Moscalu. În anul 1971 au fost efectuate săpături sistematice pentru stabilirea structurii tumulului și a contextului în care fuseseră depuse piesele. Muzeul Național de Istorie a României precizează că descoperirea inițială a avut loc în toamna anului 1970, iar cercetarea sistematică în anul următor.

La Peretu nu a fost identificat un mormânt monumental din piatră, asemănător celui de la Agighiol și nici o construcție cu dromos și camere funerare boltite, precum în unele morminte tracice de la sudul Dunării. Elementul principal al complexului era un tumul de mari dimensiuni, ridicat peste zona în care avusese loc ceremonia funerară.

Inventarul funerar era remarcabil. Printre piesele recuperate se aflau:

coif princiar din argint, parțial aurit, decorat cu ochi apotropaici, animale și motive geometrice.

vas antropomorf (publicat de Moscalu drept rhyton sau sceptru; în literatura ulterioară este interpretat alternativ ca rhyton, cap de sceptru sau element ceremonial), reprezentând un cap uman, probabil feminin.

3 phiale din argint.

1 aryballos din argint.

1 strecurătoare din argint.

1 tub cilindric din argint, cu funcție încă necunoscută.

49 de aplice din argint pentru harnașament.

Mărgele și butoni/nasturi din argint, probabil aparținând harnașamentului sau echipamentului ceremonial.

cazan (lebes) din bronz, în interiorul căruia au fost depuse toate obiectele din argint.

tavă sau platou din bronz, interpretată în publicațiile vechi și ca posibil scut, care acoperea cazanul.

Arme din fier și bronz, între care vârfuri de lance; alte piese de armament din fier, fără ca toate să se fi păstrat complet sau să poată fi inventariate cu precizie.

Car funerar cu patru roți, din lemn, întărit cu obezi și piese din fier. S-au păstrat componentele metalice ale acestuia.

Prin organizarea ritualului și bogăția depunerilor, complexul de la Peretu ilustrează apariția unor centre de putere aristocratică în lumea getică a secolului al IV-lea a.Chr.

Sursa text și imagine Farkas, Ann E. "Style and Subject Matter in Native Thracian Art." Metropolitan Museum Journal, 16 (1981), pp. 33–48. The Metropolitan Museum of Art / JSTOR.

Pentru critici și mari istorici ai artei: Textul este corectat și rescris cu AI, nu generat. Fotografia este cea din sursă, editată clasic si usor modificată digital.

Sursa informațiilor Cătălin Delmo Stănculescu.

8. În ultimul deceniu am încercat să experimentez diferite tehnologii preistorice. Astăzi mi-am reamintit că și rocile mai banale decât silexul și obsidianul se pot ciopli și pot fi transformate în unelte eficiente. - VIDEO

După cum o arată dovezile arheologice, în majoritatea culturilor preistorice comunitățile umane foloseau și resursele naturale apropiate, chiar dacă nu erau de cea mai înaltă calitate. Desigur, aptitudinile mele diferă mult față de ale omului preistoric, dar cred că merită să încercăm să experimentăm anumite aspecte din viața celor de demult, tocmai pentru a le înțelege mai bine abilitățile și chiar opțiunile.

#experiment #Knapping #stonetools #prhistory #nature

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

9. Ziua 20/30. Nit din bronz, cărbune, sticlă și câteva fragmente ceramice superbe pe care le vom posta în videoclipurile următoare. - VIDEO

#creatorsearchinsights #romanian #archaeologist #fypviral #fyp

Sursa informațiilor Laboratorul de Arheologie "Dinu Theodorescu".

10. Jupiter Franciscanul. Altar roman utilizat în podeaua sălii capitulare a mănăstirii

Când „bătălia” pentru șefia de la Ulpia Traiana era în toi, Ștefan Pascu și-a revendicat (și această!) onoare. Dintr-o dată, echipele rivale au început să se-ntereseze de continuitate post-romană din același loc. Chiar dacă, încă pe vremea lui Hadrian Daicoviciu, Radu Popa le arătase romaniștilor că în Evul Mediu, locul era un sat, întâi numit „Britonia”, apoi Grădiște, care își purta românii care viețuiau pe acolo, pe străzile pavate cu lespezi, ale vechii capitale. La rândul meu am găsit destule piese romane. Printre care și inscripții (Mălăiești, Galați și Vad în Hațeg, ori Teiuș). Cu romaniști în casă și prieteni cititori de inscripții, nu s-a aflat totuși nimeni să le publice. Era un adânc semn pentru un profesionalism îngust, în care nu te uiți nici în dreapta, nici în stânga, în jos ori în sus, de la „epoca ta mult iubită”. Din păcate, tot învățământul arheologic se baza pe exclusivisme. Dacă te ocupai de romani, Doamne ferește să visezi vreun migrator ori un român străvechi!

Sursa informațiilor Adrian Andrei Rusu.

284. Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO - Partea XII

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

duminică, 26 iulie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO - Partea XIII

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete