𝐀𝐟𝐫𝐨𝐝𝐢𝐭𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

 

𝐀𝐟𝐫𝐨𝐝𝐢𝐭𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

După descoperirea fragmentului de cadran solar de sub ochii lui Ovidiu din Piața... Ovidiu!, mi-am zis că, în compensație, dintr-un soi de bun simț, pentru lovitura pe care o dădusem, ar trebui ca măcar vreun an de zile să nu mai descopăr nimic deosebit. Emoția descoperirii din ajun era încă fierbinte a doua zi când, pe la amiază, mă strigă în Piața Ovidiu un inginer de pe șantier: ,,Hei, Arheologia! Goliat! Tocmai m-au sunat băieții de pe Traian, că au găsit uite-așa, o bucată de statuie.˝ Puteam să nu-mi închipui că e o farsă? Cu siguranță că nu și nu fac o taină din asta. Dar omul insistă că spune adevărul, eu că glumește și ajungem să punem pariu pe o sticlă de whiskey. Mergem la fața locului, la intersecția străzilor Traian și Petru Rareș și... pierd rămășagul! Într-adevăr, pe marginea șanțului, lucește marmura unui fragment dintr-o sculptură. Din șanț, un muncitor îmi întinde un pumn de bucățele de marmură din drapajul veșmântului alunecat sub șoldurile zeiței, ca un stop-cadru de nouăsprezece veacuri. 

Doar un fragment din partea de mijloc a corpului s-a mai păstrat din statueta care avea, în forma sa originală, cam un metru înălțime. Și totuși, măiestria cu care a fost lucrată, echilibrul proporțiilor, realismul redării corpului tânăr și calitatea finsajului transpar chiar și din crâmpeiul care a ajuns până la noi. Modul în care este redat veșmântul și postura corpului, atâta cât mai pot fi stabilite, permit identificarea divinității reprezentate cu Afrodita. 

Statueta datează din sec. II p. Chr., deci din epoca romană, însă reia un model de reprezentare a Afroditei consacrat încă din epoca elenistică, care o reda pe zeiță fie în momentul nașterii ei din mare, fie în cel, mai intim și mai în ton cu gustul epocii, al ieșirii din baie, încercând cu gesturi discrete să-și păstreze pudoarea. Indiferent dacă este un produs al atelierelor tomitane sau, dimpotrivă, a fost realizată în alt centru și adusă apoi la Tomis, cert este că marmura din care a fost sculptată este de import, cel mai probabil din insula Thassos.

Faptul că era zeița iubirii era îndeajuns pentru a-i asigura Afroditei o mare popularitate în Antichitate. Însă Afrodita mai era văzută și ca protectoare a navigației, pornindu-se de la mitul originii sale, născută din spuma mării. Și nu putem vorbi de lumea antichității greco-romane fără să ne vină să strigăm ,,Thalassa! Thalassa!” adică ,,Marea! Marea!” în graiul elin, simbol al însemnătății mării pentru acea omenire. Și port era și Tomisul, așa că nu e de mirare că din pământul lui, de-a lungul timpului, mai multe întruchipări străvechi ale Afroditei, din piatră, argilă ori din bronz, au ieșit din nou la lumină. (𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠 𝐎𝐜𝐭𝐚𝐯𝐢𝐚𝐧 𝐌𝐈𝐓𝐑𝐎𝐈; 𝐏𝐢𝐞𝐬𝐚̆ 𝐫𝐞𝐬𝐭𝐚𝐮𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐋𝐨𝐫𝐚𝐧𝐝 𝐌𝐚𝐭𝐡𝐞 𝐊𝐢𝐬𝐬)

𝑹𝒆𝒄𝒍𝒂𝒎𝒂 𝒛𝒊𝒍𝒆𝒊: 𝑩𝒂̆𝒊𝒍𝒆 𝒔̗𝒊 𝑷𝒍𝒂𝒋𝒂 𝑴𝑨𝑴𝑨𝑰𝑨, 𝒔𝒖𝒃 𝒅𝒊𝒓𝒆𝒄𝒕̗𝒊𝒖𝒏𝒆𝒂 𝒇𝒓𝒂𝒕̗𝒊𝒍𝒐𝒓 𝑴𝒐𝒔𝒄𝒖. 𝑹𝒆𝒔𝒕𝒂𝒖𝒓𝒂𝒏𝒕 𝒅𝒆 𝒑𝒓𝒊𝒎 𝒓𝒂𝒏𝒈 𝒅𝒆𝒔𝒄𝒉𝒊𝒔 𝒍𝒂 𝒐𝒓𝒊𝒄𝒆 𝒐𝒓𝒂̆ 𝒅𝒊𝒏 𝒛𝒊 𝒔̗𝒊 𝒅𝒊𝒏 𝒏𝒐𝒂𝒑𝒕𝒆. 𝑺𝒆𝒓𝒗𝒊𝒄𝒊𝒖 𝒂 𝒍𝒂 𝑯𝒆𝒓𝒂̆𝒔𝒕𝒓𝒂̆𝒖. 𝑩𝒂̆𝒊𝒍𝒆: 𝑪𝒂𝒃𝒊𝒏𝒂, 𝒄𝒐𝒔𝒕𝒖𝒎𝒖𝒍 𝒔̗𝒊 𝒃𝒂̆𝒊𝒍𝒆 𝒅𝒆 𝒂𝒑𝒂̆ 𝒅𝒖𝒍𝒄𝒆 – 𝑳𝑬𝑰 15. 𝑷𝒓𝒆𝒕̗𝒖𝒓𝒊 𝒑𝒐𝒑𝒖𝒍𝒂𝒓𝒆 𝑶𝒓𝒄𝒉𝒆𝒔𝒕𝒓𝒂 𝒄𝒍𝒂𝒔𝒊𝒄𝒂̆ 𝒔̗𝒊 𝑴𝒖𝒛𝒊𝒄𝒂 𝑴𝒊𝒍𝒊𝒕𝒂𝒓𝒂̆ 𝒂 𝑹𝒆𝒈𝒊𝒎𝒆𝒏𝒕𝒖𝒍𝒖𝒊 34 𝑰𝒏𝒇𝒂𝒏𝒕𝒆𝒓𝒊𝒆 𝒅𝒆𝒍𝒆𝒄𝒕𝒆𝒂𝒛𝒂̆ 𝒑𝒖𝒃𝒍𝒊𝒄𝒖𝒍. (1926)

https://minac.ro/11-iulie-afrodita-din-tomis/

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.