Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2026 - VIDEO

miercuri, 30 septembrie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2026 - VIDEO - Partea XI

1. EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE LA MUZEUL MUNICIPAL „IOAN RAICA” SEBEȘ: PLACĂ VOTIVĂ DIN MARMURĂ REPREZENTÂNDU-L PE ZEUL PAN

Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș propune, în luna septembrie, drept exponat al lunii, un fragment de relief din marmură reprezentându-l pe zeul Pan, una dintre divinitățile fascinante ale mitologiei grecești, asociată cu natura sălbatică, lumea pastorală, fertilitatea, muzica și instinctele animalice.

Relieful, păstrat astăzi doar fragmentar, a avut inițial o formă rectangulară, cu o grosime variabilă între 1,5 și 1,7 cm. Fragmentul conservat are o lățime maximă de 14 cm și lungimea păstrată de 19 cm.
Scena este încadrată într-un chenar rectangular, în interiorul căruia este reprezentat zeul Pan. Se păstrează partea inferioară a reliefului reprezentând divinitatea: picioarele de țap, acoperite cu păr, terminate cu copite, coapsele redate cu un păr lung, dispus în șuvițe, cu genunchiul piciorului stâng și copita celui drept sugestiv conturate. Organul genital este reprezentat în mod deliberat mărit, subliniind una dintre caracteristicile atribuite divinității în reprezentările antice.

În colțul din dreapta sus al fragmentului se păstrează o parte din brațul stâng al zeului, care ține un obiect greu de identificat cu certitudine. Ținând însă cont de analogiile cu alte reprezentări de același tip, este foarte probabil ca obiectul să fie un „pedum”, toiagul pastoral curbat, atribut tradițional al lui Pan și simbol al legăturii sale cu lumea pastorală. În spatele zeului este reprezentat un țap sau o capră.

În mitologia greacă, Pan este o divinitate asociată cu natura sălbatică, pădurile, munții, turmele, fertilitatea, muzica și instinctele animalice. Spre deosebire de zeii olimpieni, Pan era legat în mod special de spațiile neîmblânzite și de viața păstorilor, cultul său fiind deosebit de important în Arcadia, considerată principala regiune de origine și de venerare a divinității.
Pan era reprezentat ca o ființă hibridă, cu trup uman și elemente animale: coarne, urechi și picioare de țap, terminate cu copite. Figura sa era adesea înfățișată cu barbă, riduri și o expresie accentuată a caracterului său animalic. Trupul era acoperit parțial de păr, iar aspectul său sublinia legătura dintre om și lumea sălbatică.

Un alt element important al reprezentărilor lui Pan îl constituie energia sa erotică, divinitatea fiind asociată în mitologie cu dorința și fertilitatea, crezându-se despre el că obișnuia să pândească nimfele şi băieții tineri, cu care își satisfăcea apoi poftele. Pan era asociat și cu frica bruscă și inexplicabilă. Grecii considerau că un zgomot neașteptat sau o apariție înfricoșătoare într-un loc sălbatic putea fi provocată de această divinitate. Din această asociere provine termenul „panică”, derivat din grecescul „πανικός” (panikós).

Mitologia greacă oferă mai multe variante privind originea lui Pan, diferite regiuni și tradiții atribuindu-i genealogii distincte. Una dintre cele mai cunoscute versiuni îl prezintă ca fiu al zeului Hermes și al unei nimfe, identificată în unele surse drept Dryope. Alte tradiții îl consideră fiul lui Hermes și al nimfei Penelope, în timp ce variante mai rare îi atribuie ca părinți pe Zeus și Hybris, Cronos și Rhea, Uranus și Gaia sau chiar un păstor și o capră. Diversitatea acestor genealogii reflectă vechimea și caracterul local al cultului lui Pan.

Unul dintre cele mai cunoscute mituri este cel al lui Pan și al nimfei Syrinx. Îndrăgostit de nimfă, Pan a urmărit-o, însă Syrinx a fugit și, pentru a scăpa de el, a fost transformată într-un mănunchi de trestii. Auzind vântul trecând printre acestea, Pan a creat un instrument muzical, syrinx, cunoscut astăzi drept naiul lui Pan. În acest fel, instrumentul devine simbolul unei iubiri care nu s-a putut împlini.

O altă tradiție îl leagă pe Pan de nimfa Echo. În anumite versiuni ale mitului, Pan s-a îndrăgostit de aceasta, însă Echo nu i-a răspuns iubirii. Furios, Pan și-ar fi determinat păstorii să o ucidă, iar Gaia, zeița Pământului, i-ar fi păstrat vocea. Mitul contribuie astfel la imaginea poetică a unei voci fără trup, care continuă să răsune în natură.

Pan apare și într-o competiție muzicală cu zeul Apollo. Considerându-și naiul superior lirei lui Apollo, Pan acceptă confruntarea muzicală dintre cele două divinități. Mitul pune în opoziție două concepții simbolice asupra muzicii: Apollo este asociat cu armonia și ordinea, în timp ce Pan reprezintă spontaneitatea și caracterul neîmblânzit al naturii.

Imaginea lui Pan, cu coarne și copite de țap, a influențat în Evul Mediu reprezentările europene ale diavolului. Pan nu este însă echivalentul diavolului, asocierea dintre cele două figuri apărând mult mai târziu, prin preluarea și reinterpretarea anumitor elemente vizuale și simbolice.

Atributele sale tradiționale reflectă, de asemenea, statutul său de zeu pastoral: naiul (syrinx), al cărui inventator este considerat a fi, toiagul de păstor (pedum) și coroana din ramuri de pin. În ansamblu, Pan poate fi privit ca o divinitate aflată la granița dintre om și animal, civilizație și natură, plăcere și teamă, tocmai această ambivalență transformându-l în una dintre cele mai complexe și fascinante figuri ale mitologiei grecești.

Relieful din marmură reprezentându-l pe Pan a făcut parte din colecția particulară a profesorului Grigore Ionescu din Partoș, fiind donat Muzeului Municipal „Ioan Raica” Sebeș în anul 1957. Piesa a intrat în patrimoniul muzeului împreună cu alte materiale epigrafice, sculpturale, tegulare și ceramice din epoca romană.

Prin desemnarea acestei piese ca exponat al lunii, Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș își propune să aducă în atenția publicului un obiect mai puțin cunoscut din patrimoniul său și, totodată, să ofere o perspectivă asupra diversității reprezentărilor religioase și artistice din lumea antică.

Sursa informațiilor Muzeul Municipal “Ioan Raica” Sebeş.

2. 𝐋𝐀𝐍𝐓̦𝐔𝐋 𝐎𝐑𝐍𝐀𝐌𝐄𝐍𝐓𝐀𝐋 𝐃𝐄 𝐋𝐀 𝐂𝐎𝐑𝐋𝐀𝐓𝐄 (𝐃𝐎𝐋𝐉) – 𝐎 𝐏𝐈𝐄𝐒𝐀̆ 𝐑𝐀𝐑𝐀̆ 𝐃𝐈𝐍 𝐄𝐏𝐎𝐂𝐀 𝐅𝐈𝐄𝐑𝐔𝐋𝐔𝐈

𝐏𝐚𝐭𝐫𝐢𝐦𝐨𝐧𝐢𝐮 𝐢̂𝐧 𝐝𝐞𝐭𝐚𝐥𝐢𝐮: 𝐦𝐚̆𝐢𝐞𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚 𝐟𝐢𝐞𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐂𝐨𝐫𝐥𝐚𝐭𝐞

𝐋𝐀𝐍𝐓̦𝐔𝐋 𝐎𝐑𝐍𝐀𝐌𝐄𝐍𝐓𝐀𝐋 𝐃𝐄 𝐋𝐀 𝐂𝐎𝐑𝐋𝐀𝐓𝐄 (𝐃𝐎𝐋𝐉) – 𝐎 𝐏𝐈𝐄𝐒𝐀̆ 𝐑𝐀𝐑𝐀̆ 𝐃𝐈𝐍 𝐄𝐏𝐎𝐂𝐀 𝐅𝐈𝐄𝐑𝐔𝐋𝐔𝐈

În vara anului 𝟏𝟗𝟑𝟏, cercetările efectuate de 𝐼𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝐴𝑟ℎ𝑒𝑜𝑙𝑜𝑔𝑖𝑒 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑎𝑛𝑎̆ la Corlate, județul Dolj, au dus la descoperirea unui 𝐜𝐢𝐦𝐢𝐭𝐢𝐫 𝐜𝐞𝐥𝐭𝐢𝐜, în cadrul căruia au fost cercetate trei morminte de incinerație.

Potrivit cercetătorului 𝐂. 𝐒. 𝐍𝐢𝐜𝐨𝐥𝐚̆𝐞𝐬𝐜𝐮-𝐏𝐥𝐨𝐩𝐬̦𝐨𝐫, în inventarul celui de-al treilea mormânt se afla „un frumos lanț de centură” (𝑢𝑛𝑒 𝑏𝑒𝑙𝑙𝑒 𝑐ℎ𝑎𝑖̂𝑛𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑒𝑖𝑛𝑡𝑢𝑟𝑒).

Datată la sfârșitul secolului al II-lea – începutul secolului I î.Hr., piesa poate fi admirată în cadrul expoziției permanente „Redescoperă Istoria”, în sala „ 𝐂𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐬̦𝐢 𝐜𝐢𝐯𝐢𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭̦𝐢𝐚 𝐠𝐞𝐭𝐨-𝐝𝐚𝐜𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐚”.

Realizat din zale în formă de cifra 8, unite prin verigi circulare, lanțul măsoară 𝟏,𝟗𝟏 𝐦𝐞𝐭𝐫𝐢. La capete se află două plăcuțe din fier în formă de lamă de topor, decorate prin tehnica au repoussé, cu motive în relief și proeminențe sferice.
Descoperit în trei fragmente, lanțul a fost restaurat, oferind astăzi o mărturie remarcabilă asupra măiestriei prelucrării fierului în Antichitate.

𝐅𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐯𝐞𝐫𝐢𝐠𝐚̆ 𝐩𝐚̆𝐬𝐭𝐫𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐮𝐢 𝐦𝐞𝐬̦𝐭𝐞𝐬̦𝐮𝐠 𝐝𝐞𝐬𝐚̆𝐯𝐚̂𝐫𝐬̦𝐢𝐭 𝐬̦𝐢 𝐥𝐞𝐠𝐚̆𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐧𝐨𝐢 𝐬̦𝐢 𝐜𝐞𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐜𝐫𝐞𝐚𝐭-𝐨.

𝐓𝐞𝐱𝐭/𝐅𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu, referent de specialitate, Biroul de Marketing, Muzeul Olteniei

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞: D. Bondoc, în R. G. Dumitrescu, D. Bondoc, F. Ridiche et al., „𝑅𝑎𝑟𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑙𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑎 𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒𝑖. 𝐶𝑎𝑡𝑎𝑙𝑜𝑔 𝑑𝑒 𝑒𝑥𝑝𝑜𝑧𝑖𝑡̦𝑖𝑒”, Craiova, 2013, p. 83; C. S. Nicolăescu-Plopșor, „𝐴𝑛𝑡𝑖𝑞𝑢𝑖𝑡𝑒́𝑠 𝑐𝑒𝑙𝑡𝑖𝑞𝑢𝑒𝑠 𝑒𝑛 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒”, în Dacia, XI–XII, 1945–1947, p. 23, pl. II/11; M. Demetrescu, C. S. Nicolăescu-Plopșor, „𝑀𝑢𝑧𝑒𝑢𝑙 𝑅𝑒𝑔𝑖𝑜𝑛𝑎𝑙 𝑎𝑙 𝑂𝑙𝑡𝑒𝑛𝑖𝑒𝑖. 𝐶𝑎̆𝑙𝑎̆𝑢𝑧𝑎”, Craiova, 1933;

Muzeul Olteniei, 𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞-𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞

𝐅𝐨𝐭𝐨 𝟏: „Rarități din colecția Muzeului Olteniei. Catalog de expoziție”, 2013

𝐅𝐨𝐭𝐨 𝟐: „Muzeul Regional al Olteniei. Călăuza”, 1933

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

3. În secțiunea dedicată podoabelor romane din cadrul expoziției „Tezaur Istoric” puteți admira o piesă cu totul deosebită: un inel de aur, de formă elipsoidală, descoperit la Hoghiz, județul Brașov și datat în a doua jumătate a secolului al II-lea – prima jumătate a secolului al III-lea p. Chr. Piesa este ornamentată prin incizare cu reprezentarea a două mâini împreunate.

Motivul, simbol al concordiei, este cunoscut sub denumirea de dextrarum iunctio. Aceste artefacte au fost interpretate în literatura de specialitate drept mărturii ale logodnei, ale fidelității sau ale unor acorduri politice sau comerciale.

Descoperirea acestui inel la Hoghiz nu este întâmplătoare, aici fiind atestat un important punct strategic al Provinciei Dacia, format dintr-un castru auxiliar amplasat pe malul stâng al râului Olt și din așezarea civilă aferentă.

Text: Alis Dumitrașcu, secția Cabinet Numistmatic și Tezaur Istoric, MNIR.

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

4. Știați că pământul crește? Iată dovada!

Așa arată un detaliu stratigrafic dintr-un sit arheologic cu mai multe etape de locuire.

În aproximativ 7200 de ani, solul a ,,crescut" cu aprox. 1,2 m ca urmare a intensei activități antropice, dar și a factorilor de mediu care au contribuit la depunerea unor niveluri succesive de sedimente.
Vă întrebați de unde știm că această evoluție solului a început în urmă cu 7200 de ani? Pentru că la baza acestui profil stratigrafic avem cele mai vechi urme de locuire din acest sit, atribuite culturii Ceramicii Liniare, pentru care avem o datare radiocarbon ce plasează respectiva locuire pe la 5200 a. Chr.

După etapa neolitică a existat o intensă frecventare a acestui loc de către comunitățile eneolitice, apoi aici s-au stabilit comunitățile epocii bronzului, cele ale epocii fierului și apoi cele din antichitatea târzie.

Dar aceste informații nu sunt doar rodul unei simple observații, ci au la bază un studiu amplu, într-o publicație de top, realizat împreună cu mai mulți colegi (Radu Pirnau et alii 2022), de la Universitatea ,,Al. I Cuza" din Iași, pe care-l puteți consulta în comentarii.

#archaeology #pedology #science #Earth #prehistory #soil #landscape #Neamț

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

5. ROMAN FORTRESS GATE IN ROMANIA UNEARTHED

6. O descoperire arheologică deosebit de importantă a fost făcută în comuna Mateești, județul Vâlcea, în satul Turcești, unde doi detectoriști autorizați au identificat mai multe artefacte care pot deschide un nou capitol în istoria locului.

Mai rar așa ceva în România - detectoriști cu școală, bun-simt și autorități locale implicate! La mai mare și felicitări! Uneori, cea mai importantă descoperire este să știi când să te oprești
Printre obiectele descoperite se află două piese rare de podoabă din aur, în formă de semilună, cunoscute sub denumirea de lunule, monede de argint (cinci denari romani) datate în secolul al II-lea și două fibule de argint care datează, potrivit primelor estimări, din secolul al IV-lea.

Și mai important este faptul că în aceeași zonă au fost identificate indicii privind existența unei structuri fortificate antice. Relieful și urmele unui sistem de apărare format din valuri de pământ de dimensiuni considerabile ridică ipoteza existenței aici a unui important punct de locuire și apărare.
Descoperirea a fost făcută la poalele unui deal, într-o zonă în care configurația naturală a terenului oferea, la rândul ei, protecție.
Artefactele au fost descoperite de Gheorghe Ionel Dinică și Vasile Neamțu, doi detectoriști locali autorizați. Vasile Neamțu este absolvent al Facultății de Istorie.

Cei doi au ales să predea imediat obiectele descoperite Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea, prin intermediul Primăriei comunei Mateești, astfel încât acestea să poată fi evaluate și cercetate de specialiști.
Gestul lor este cu atât mai important cu cât, în cazul descoperirilor arheologice, contextul în care un obiect este găsit poate oferi informații esențiale despre perioada și comunitatea căreia i-a aparținut.

Primele interpretări indică posibilitatea ca vestigiile să fie legate de un centru de putere antic și de o comunitate în care exista o elită locală.
Podoabele din aur ar putea să fi aparținut unei femei cu un statut social deosebit, însă această ipoteză va putea fi confirmată sau infirmată numai în urma cercetărilor arheologice și a analizării tuturor pieselor și a contextului în care au fost descoperite.
Deocamdată, specialiștii trebuie să stabilească exact natura sitului, perioada sau perioadele reprezentate și legătura dintre artefacte și structurile de apărare identificate în teren.
Administrația locală anunță că a intervenit imediat după ce a fost informată despre descoperire și a luat măsuri pentru protejarea și semnalizarea zonei.

Potrivit Primăriei Mateești, în perimetru a fost montat inclusiv un sistem de supraveghere video.
Administrația locală spune că este pregătită să sprijine autoritățile și specialiștii în demersurile necesare pentru cercetarea, protejarea și valorificarea culturală a zonei.

Dacă cercetările arheologice vor impune intervenții mai ample, investigații sistematice sau cercetări de teren, Primăria Mateești susține că este dispusă să analizeze și să sprijine aceste demersuri, în limitele competențelor și posibilităților legale.
Mateeștiul ar putea transforma descoperirea într-un punct cultural
Administrația locală vede deja un posibil proiect cultural în jurul descoperirii, însă numai după stabilirea statutului arheologic al zonei și luarea tuturor măsurilor necesare pentru protejarea patrimoniului.
Ideea este ca, pe termen lung, istoria locului să poată fi prezentată publicului într-o formă modernă și atractivă.

Printre variantele luate în calcul se numără amenajarea unui punct de interpretare și valorificare culturală, unde vizitatorii să poată descoperi modul de viață al comunității care a locuit în zonă.
Un astfel de proiect ar putea include, în funcție de rezultatele cercetărilor, reconstituiri ale unor locuințe, prezentarea obiectelor și activităților specifice epocii, informații despre fortificație și chiar o reprezentare istorică a unei femei de rang înalt, dacă specialiștii vor confirma această ipoteză.
Ideea administrației este ca vizitatorii să nu vadă doar obiectele descoperite într-o vitrină, ci să poată înțelege povestea oamenilor care au trăit aici cu aproape două milenii în urmă.
„Aurul poate avea o valoare materială, dar istoria pe care o poartă este neprețuită” - Primăria Mateești transmite și un mesaj de apreciere pentru cei doi detectoriști care au făcut descoperirea.
Gheorghe Ionel Dinică și Vasile Neamțu au ales să anunțe autoritățile și specialiștii și să permită evaluarea obiectelor, contribuind astfel la conservarea informațiilor istorice pe care acestea le pot oferi.

Primăria îi felicită pe cei doi și afirmă că va susține, în limitele legii, demersurile pentru cercetarea și protejarea zonei.
„Astăzi avem o descoperire. Mâine putem avea o poveste”, este mesajul administrației din Mateești.
Primăria Mateești face un apel către localnici să nu intervină asupra terenului în care au fost identificate vestigiile.
Sunt interzise săpăturile, modificările solului, trecerea cu utilaje sau distrugerea valurilor de pământ și a perimetrului delimitat de autorități și specialiști.
De asemenea, sunt interzise căutările neautorizate cu detectoare de metale sau prin alte mijloace.
Autoritățile atrag atenția că intervențiile neautorizate pot distruge tocmai informațiile de care arheologii au nevoie pentru a înțelege situl.

Poziția exactă a unui obiect în sol, relația acestuia cu alte vestigii și stratul arheologic în care este găsit pot fi uneori mai importante decât obiectul în sine. O săpătură făcută fără metode arheologice poate distruge definitiv acest context.
Primăria îi îndeamnă pe cei care observă persoane străine sau activități suspecte în zona sitului din satul Turcești să anunțe imediat autoritățile.
Dacă importanța sitului va fi confirmată prin cercetări arheologice, descoperirea de la Mateești ar putea deveni nu doar o pagină importantă din istoria locală, ci și un nou punct de interes cultural pentru județul Vâlcea. Evenimente locale Vâlcea

Sursa foto: Facebook - Ilie Cosmin Anghelescu, Vocea Vâlcii
P.E. Descoperirea a fost făcută pe 14 septembrie 2026 și publicată ieri, 25 septembrie 2026

Sursa informațiilor Cătălin Delmo Stănculescu.

7. Despre meșteșugarii preistoriei știm încă prea puține lucruri.

Pentru epoca bronzului arheologii s-au preocupat mai mult de înțelegerea activității metalurgice, iar alte îndeletniciri au fost analizate sumar.

Recent, în județul Neamț a fost descoperită, într-un sit din etapa târzie a epocii bronzului, o posibilă ,,trusă" a unui meșteșugar.
Au fost descoperite mai multe artefacte din os, cu evidente urme de prelucrare și utilizare.

Lotul de piese a beneficiat și de o analiză traseologică, adică a urmelor lăsate după folosirea lor. Iar rezultatele schimbă un pic atribuirea funcțională a unora dintre obiectele cunoscute până acum.
Cred că este singura ,,trusă" de acest fel din estul României și care ne spune o poveste interesantă despre artizanii epocii bronzului.
La ce să fi folosit aceste obiecte?

#archaeology #prehistory #bones #heritage #animalbones #crafts #bronzeage

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

8. Două lunule de aur și urmele unei cetăți antice, descoperite la Mateești. O poveste veche de aproape două milenii iese la lumină

315. Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2026 - VIDEO - Partea X

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

miercuri, 30 septembrie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2026 - VIDEO - Partea XI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete