18 septembrie – Grigore Tocilescu și începuturile arheologiei dobrogene

 

18 septembrie – Grigore Tocilescu și începuturile arheologiei dobrogene

La 18 septembrie 1909, la București, se stingea din viață, la numai 59 de ani, Grigore G. Tocilescu, una dintre personalitățile care au contribuit decisiv la dezvoltarea cercetării istorice și arheologice din România. Pentru Dobrogea, numele său este legat de primele cercetări sistematice ale monumentelor antice, de recuperarea inscripțiilor și a pieselor arheologice, dar mai ales de cercetarea Monumentului Tropaeum Traiani, de la Adamclisi. În necrologul rostit de Ion Kalinderu, se sublinia că Tocilescu „a dezgropat din pulberea veacurilor, a studiat și a reconstituit monumentul triumfal de la Adamclisi, care evocă atât de strălucit puterea și gloria strămoșilor romani”. 

Grigore G. Tocilescu s-a născut la 26 octombrie 1850, în localitatea Fefelei, în apropiere de Mizil. A urmat cursurile Colegiului „Sf. Sava” din București, apoi a studiat dreptul și filosofia. Încă din tinerețe s-a apropiat de istorie, sub influența lui B. P. Hașdeu, iar studiile făcute la Praga și Viena l-au pus în contact cu cercetători importanți ai vremii. În 1876 și-a susținut doctoratul în istorie la Praga, cu lucrarea „Dacia înainte de Romani”. În 1881, a devenit profesor de istorie antică, antichități greco-romane și epigrafie la Universitatea din București și director al Muzeului Național de Antichități. Din acel moment, Dobrogea a ocupat un loc central în preocupările sale. Până în 1910, cercetările desfășurate de Tocilescu au dus la identificarea a peste 60 de cetăți, la strângerea a peste 600 de inscripții, alături de sculpturi, monede și elemente arhitectonice, la realizarea primei hărți arheologice a regiunii și la realizarea topografiei amănunțite a valurilor dintre Constanța și Cernavodă, cu traseul principalelor drumuri. 

În primăvara anului 1882, Grigore Tocilescu începea cercetările la Adamclisi. Radu Vulpe notează în studiul „Activitatea archeologică în Dobrogea în cei 50 de ani de stăpânire românească”, publicat în volumul aniversar al „Analelor Dobrogei” (1928), intitulat „Dobrogea. Cincizeci de ani de viață românească. 1878-1928”: „Ceea ce l-a atras mai mult pe Tocilescu în Dobrogea și i-a adus apoi o faimă europeană, a fost mărețul monument de la Adamclisi, pe care călătorii și învățații de mai înainte îl socoteau fie o fortăreață, fie un turn de pază, fie mai adesea un falnic mausoleu, atribuindu-l când lui Darius al Perșilor, când Odryzilor tracici din sec. III în. Cr., când în sfârșit lui Traian, generalul lui Valens din sec. IV d. Cr. Un studiu complet al acestei colosale clădiri nu se putea începe pe acea vreme decât printr-un curaj neobișnuit căci, pe de o parte, era nevoie de mari sacrificii materiale, iar pe de altă parte, din punct de vedere științific, problemele care se puneau la fiecare pas erau dintre cele mai dificile, monumentul neavând o perfectă analogie în alte părți. 

Tocilescu a avut meritul de a fi luat îndrăzneața hotărâre și – printr-o muncă necurmată, agravată de stăruința ce trebuia depusă pentru obținerea continuă a sprijinului suprabugetar din partea statului și pentru strângerea pieselor risipite ale monumentului de pe o mare întindere a Dobrogei, unele trebuind a fi căutate până și în muzeul din Constantinopol, – a reușit să ducă în sfârșit la capăt, după 12 ani de străduință, opera începută. Desigur, în ce privește reconstituirea monumentului și studiul reprezentărilor figurate, a fost pe deplin ajutat de două somități europene: arhitectul archeolog Niemann și archeologul Benndorf. Dar lui Tocilescu îi revine meritul datării și al interpretării istorice a monumentului, pe lângă imensele sforțări de caracter practic, pe care le-a suportat numai el.”

Grigore Tocilescu a reușit astfel să dezlege „enigma acestui monument colosal”, stabilind că era un trofeu ridicat de împăratul Traian în anul 109. Cercetările au continuat în cetatea Tropaeum, în zona mausoleului și în împrejurimi. În 1895, la Viena, apărea monumentala lucrare „Monumentul de la Adamklissi: Tropaeum Traiani”, realizată împreună cu Benndorf și Niemann. „Carte de vârf, de maturitate științifică” a lui Tocilescu, iar reconstituirea propusă de aceasta a devenit un punct de referință pentru cercetările ulterioare. 

La 18 septembrie, ne amintim astfel nu doar de dispariția unui mare istoric, ci de omul care a privit Dobrogea ca pe un vast teritoriu istoric care trebuia cercetat, înțeles și, mai ales, păstrat.

Reclama zilei: „2000 lei dau recompensă aceluia ce-l va prinde sau îmi va da relațiuni despre fostul meu încasator Gheorghe Riza Rapti dispărut din serviciul meu cu o sumă mare de bani” (Dacia, 18 septembrie 1927)

Bibliografie
Ioana Cristache-Panait, Panait I. Panait, „Grigore G. Tocilescu (1850–1909)”, în Studii și Articole de Istorie, XXXIX–XL, 1979, București, pp. 182–190.

Radu Vulpe, „Activitatea archeologică în Dobrogea în cei 50 de ani de stăpânire românească”, în Analele Dobrogei, anul IX, nr. 1, 1928, pp. 117–144.

 

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.