Cum păstrau aristocrații din Covasna alimentele și băuturile la rece, pe vremea când frigiderul încă nu exista? Ai auzit de ghețării?Ghețăriile de acum aproape două secole sunt o mărturie a ingeniozității oamenilor de odinioară și a modului în care aceștia găseau soluții simple și eficiente pentru a păstra alimentele și băuturile la rece.
La Castelul Mikó din Olteni, gheața era recoltată din râul Olt, cu ajutorul stăvilarelor morii din apropiere. În anumite zone, nivelul apei putea ajunge până la 5 metri, favorizând formarea unor straturi de gheață cu grosimi de cca 30–50 cm. Blocurile de gheață erau apoi tăiate, transportate și depozitate pentru lunile călduroase.Castelul dispunea de o ghețărie în interior, iar în grădină se păstra și o spectaculoasă ghețărie de tip „iglu”, construită din piatră, situată la aproximativ 20 de metri de vechiul curs al Oltului.Câtă gheață putea încăpea aici?
Datele culese în timpul cercetării arată că în mica „grotă” de lângă Olt puteau fi depozitate aproximativ 60,3 tone de gheață! Aceasta era așezată în straturi, între care se puneau paie pentru a încetini topirea. În asemenea condiții, gheața putea rezista chiar și 2–3 ani, deși, potrivit mărturiilor locale, ghețăria era aprovizionată anual cu gheață proaspătă.Povestea acestor ghețării începe odată cu construirea Castelului Mikó, în 1827, și se încheie treptat în deceniile în care frigiderul începe să înlocuiască această ingenioasă metodă tradițională de păstrare la rece, în anii 1970–1980.
Descoperiți povestea completă în articolul „Ghețăriile de la Castelul Mikó din satul Olteni, com. Bodoc, jud. Covasna”, semnat de Bartók Iuliana-Elisabeta, muzeograf MNCR, și publicat în ANGVSTIA 29 (2025).
Articolul va fi disponibil în curând și online, pe website-ul revistei:ANGVSTIA – [https://angvstia.mncr.ro/archive/]
* * *
HU:
Hogyan hűtötték ételeiket és italaikat az oltszemi Mikó-kastély lakói abban az időben, amikor még nem létezett hűtőszekrény?
Ma már természetesnek vesszük, hogy néhány perc alatt lehűthetjük ételeinket és italainkat. Kétszáz évvel ezelőtt azonban egészen más megoldásokra volt szükség. Az egyik ilyen megoldást a jégvermek jelentették.
Az oltszemi Mikó-kastélynál a jeget az Olt vizéből nyerték. Ebben a közeli malom zsilipjei is segítségükre voltak. Egyes helyeken a vízszint akár 5 métert is elérhetett, ami lehetővé tette, hogy a hideg időszakban 30–50 cm vastag jégréteg alakuljon ki. A jeget nagyobb darabokra vágták, majd a kastély jégvermeibe szállították, ahol a nyári hónapokig tárolták. A kastély épületén belül is volt egy jégverem, a kertben pedig egy különleges, kőből épített, „iglu” alakú jégvermet is kialakítottak. Ez az Olt egykori medrétől mindössze mintegy 20 méterre helyezkedett el.De vajon mennyi jeget tudtak itt elraktározni?
A kutatás eredményei alapján a folyó közelében kialakított kis „barlangban” mintegy 60,3 tonna jég is elférhetett.A jeget rétegekben helyezték el, a rétegek közé pedig szalmát tettek. Ez segített lassítani az olvadást, így a jég megfelelő körülmények között akár 2–3 évig is megmaradhatott. A helyi visszaemlékezések szerint ennek ellenére a jégvermet minden évben friss jéggel töltötték fel.
A jégvermek története a Mikó-kastély 1827-es építésének idején kezdődött, és csak jóval később, az 1970–1980-as években ért véget, amikor a hűtőszekrények fokozatosan átvették ezeknek a hagyományos hűtési módszereknek a szerepét.
Hogyan működött pontosan a jégverem? Honnan származott a jég, és hogyan tudták ilyen hosszú ideig megőrizni?A történet részleteiről Bartók Iuliana-Elisabeta, a Keleti Kárpátok Nemzeti Múzeum muzeológusa ír az ANGVSTIA 29. (2025) számában megjelent tanulmányában:
„A Mikó-kastély jégvermei Oltszemen (Bodok község, Kovászna megye)”
A tanulmány hamarosan online is olvasható lesz a folyóirat honlapján:ANGVSTIA – [https://angvstia.mncr.ro/archive/]
Sursa informațiilor MNCR - Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu