Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2026 - VIDEO

1. Obiect de bronz de acum 3500-3200 de ani.

Piesa provine din județul Neamț și este un topor (numit în limbajul de specialitate și celt), dar ca multe dintre artefactele de acest fel, în epoca metalelor a avut funcționalități diverse. În unele cazuri era folosit pentru tăiat, despicat, cioplirea lemnului, tăiatul coarnelor, alteori era folosit pentru tranșarea cărnii, conjunctural era folosit și în conflicte, iar în anumite cazuri era depus alături de alte obiecte de bronz în depozite. Acestea din urmă aveau un caracter sacru și reprezentau o formă de ofrandă pentru divinitățile acelor vremuri.

Arheologii au realizat, în decursul timpului, numeroase clasificări ale acestor obiecte.

Spre exemplu, obiectul din imagine este considerat celt de tip transilvănean sau, după alte ordonări tipologice, aparține tipului Ruginoasa.

Până de curând nu existau dovezi foarte clare că aceste piese erau produse la est de Carpați, în lipsa formelor de turnare. Dar recent, tot pe teritoriul județului Neamț, a fost identificată o formă de turnare pentru acest tip de topor de bronz (imagine în primul comentariu).

Artefactul a beneficiat de o analiză a compoziției sale chimice realizată la IFIN-HH.

#archaeology #prehistory #socketedaxe #bronze #weapon #tools

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

2. 05.09.2026, s-a încheiat campania arheologică de la Breb Copăciș (jud. Maramureș). Sondajul arheologic a debutat luni, 31 august și a fost organizat de Muzeul Maramureşan în parteneriat cu Asociația ROST MM, Muzeul de Istorie Aiud, Muzeul de Istorie Turda, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Colegiul Național Dragoș Vodă Sighetu-Marmației și Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

Cercetările efectuate în această săptămână au avut ca scop verificarea investigațiilor magnetometrice, investigații ce au avut loc prin eforturile Asociației R.O.S.T. reprezentată de Laura Zaharia (arhitect) și o echipă formată de dr. Cristian Floca (arheolog) și dr. Alexandru Hegyi (arheolog), ce au avut loc în anul 2024.

În urma cercetărilor arheologice s-au descoperit mai multe morminte dar și indicii care pot fi puse în legătură cu vechea biserică din Copăciș, biserică ce în tradiția orală a fost mutată pe locul actualei biserici din sat. Aceasta a fost construită în anul 1623, dar turnul datează încă din anul 1530, existând chiar și elemente mai timpurii după cum arată analizele dendrocronologice.

Campania a fost condusă de dr. Vasile Paul Scrobotă, iar colectivul de cercetare a fost alcătuit din: drd. Melania Pohaidac, dr. Horațiu Dorin Groza, Cornel Marius Voinaghi, dr. Cristian Floca, dr. Dan Pop și dr. Gabriel Tiberiu Rustoiu . La săpături au participat și: Laura Zaharia, dr. Dumitrița Daniela Filip, Vasile Husar precum și voluntarii de la Cercul Gemina din Sighetu Marmației.

#campaniearheologica #arheologie #maramures #muzeulmaramuresan

Sursa informațiilor Muzeul Maramureşan.

3. 7 septembrie 2026, Sucidava (Celei, Corabia Oltului), Strada Independenței, Fântânile Gemene din așezarea civilă.

Am ajuns la 4,50 m adâncime! Arheologie subterană într-un complex arheologic generos! No Retreat, No Surrender!

Sursa informațiilor Laurentiu Gutica.

4. Lecții de inginerie preistorică la Cucuteni-Cetățuia

După cele două zile ploioase din weekend, echipa noastră internațională de voluntari (

și

) a înțeles pe propria piele un aspect extrem de practic al vieții în Eneolitic.

Am constatat în mod direct motivul pentru care comunitățile cucuteniene foloseau piatra pentru a pava șanțurile de apărare și delimitare. În urma unei ploi torențiale, un șanț de pământ se umple rapid cu apă și noroi, devenind greu de gestionat. Utilizând piatra – o resursă care abundă în această zonă – pentru a căptuși fundul șanțului, locuitorii așezării au obținut o structură mult mai solidă, eficientă și ușor de curățat sau întreținut.

O soluție tehnică simplă, dar deosebit de eficientă, pe care am testat-o astăzi empiric. Cercetările arheologice continuă!

---

Lessons in prehistoric engineering at Cucuteni-Cetățuia

After the two rainy days over the weekend, our international team of volunteers (, , , , , , , , , , and ) experienced firsthand a very practical aspect of Chalcolithic life.

We directly understood the reason why the Cucuteni communities used stones to pave their defensive and boundary ditches. Following a heavy downpour, a simple earth ditch quickly fills with water and mud, making it difficult to manage. By using stone—an abundant resource in the area—to line the bottom of the trench, the settlement's inhabitants created a much more solid, efficient structure that was easier to clean and maintain.

A simple yet highly effective technical solution that we empirically tested today. The archaeological research continues!

#Cucuteni #Arheoinvest #EuropeanHeritageVolunteers #IasiTravel #Archaeology #HeritageTraining #Chalcolithic #CulturalHeritage #ArchaeologicalExcavation

Sursa informațiilor Arheoinvest.

5. Vă invităm să urmăriți un material realizat pe situl arheologic de la Ostrov (Durostorum), punctul Ferma 4, județul Constanța, unde cercetările sunt în plină desfășurare. - VIDEO

Aflați mai multe despre sit și despre activitatea arheologică desfășurată aici de la colega noastră, dr. Adela Bâltâc, cercetător științific în cadrul Secției Arheologie.

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

6. Colega noastră dr. Vasilica Lungu coordonează, împreună cu dr. Alexandre Baralis, de la École Française d’Athènes (Atena, Grecia), cercetările arheologice desfășurate în situl de la Açic Suat (Caraburun, comuna Baia, județul Tulcea). Institutul de Cercetări Eco-Muzeale din Tulcea, coordonat de dr. Sorin Ailincăi, este partener în acest proiect. În campania din acest an participă și Ioannis Chalazonitis, cercetător în cadrul École Française d’Athènes. Situat pe malul sudic al lagunei Golovița, la intrarea în golful Baia, situl de la Açic Suat păstrează urmele mai multor așezări care s-au succedat de-a lungul timpului pe o peninsulă cu o poziție strategică în peisajul lagunar al Dobrogei.

Din anul 2011, Misiunea arheologică franco-română de la Orgame (Argamum) desfășoară aici un amplu program de cercetare pluridisciplinară. Scopul cercetărilor este de a reconstitui evoluția istorică a zonei și de a înțelege mai bine modul în care au fost organizate și dezvoltate așezările greacă (secolele VI-III î. Chr.) și romană (secolele II-III d. Chr.). În cadrul campaniei de cercetare din acest an, investigațiile se concentrează asupra unor edificii datând din perioada arhaică a ocupării sitului. Studierea acestora urmărește aprofundarea cunoașterii organizării spațiale și funcționale a așezării, precum și integrarea noilor date în cadrul mai larg al evoluției comunităților grecești și locale din regiunea litoralului nord-vestic al Pontului Euxin. Cercetările arheologice au scos la lumină mai multe construcții din piatră, unele dintre ele având acoperișuri din țiglă, precum și o cantitate importantă de ceramică, provenită atât din producția locală, cât și din centre îndepărtate. Printre descoperiri se numără monede, instrumente și numeroase obiecte care oferă indicii despre viața de zi cu zi și activitățile economice ale locuitorilor. Au fost identificate, de exemplu, greutăți folosite la plasele de pescuit și la războaiele de țesut, râșnițe din piatră, vârfuri de săgeți cu funcție premonetară și figurine din teracotă. Privite împreună, aceste descoperiri permit cercetătorilor să reconstituie treptat aspecte ale vieții economice și sociale din diferitele perioade în care situl a fost locuit. Așezarea grecească s-a dezvoltat între secolele al VI-lea și al III-lea î.Hr. și ocupa o poziție importantă între două dintre principalele centre grecești ale regiunii, Istros și Orgame. Teritoriile acestora se organizau în jurul complexului lagunar format de actualele lagune Sinoe, Zmeica, Golovița și Razelm. Poziția așezării de la Açic Suat, aproximativ la jumătatea distanței dintre Istros și Orgame, precum și vechimea sa, îi conferă un rol deosebit în înțelegerea modului în care era ocupat și organizat acest teritoriu în perioada greacă timpurie.

Unul dintre cele mai interesante aspecte puse în evidență de cercetările arheologice este amploarea legăturilor comerciale ale comunității de la Açic Suat. Importurile provin din numeroase centre ale lumii grecești, din spațiul egeean și din Asia Mică, printre care Milet, Samos, Chios, Clazomene, Lesbos, Atica și Thasos. Alte obiecte și produse sunt importate din centre pontice, precum Heracleea Pontică și Sinope. Aceste descoperiri arată că locuitorii așezării nu trăiau izolat. Dimpotrivă, comunitatea era conectată la rețele comerciale care legau litoralul nord-vestic al Pontului Euxin de numeroase regiuni ale lumii grecești. Diversitatea importurilor oferă, astfel, o imagine concretă asupra circulației oamenilor, mărfurilor și influențelor culturale în această parte a lumii antice. În același timp, cercetările arată că dezvoltarea așezării grecești trebuie înțeleasă în strânsă legătură cu populațiile locale. Prezența acestora în regiune și continuitatea lor de-a lungul timpului sunt tot mai bine documentate arheologic, inclusiv pentru perioada de după dispariția civilizației Babadag. Interacțiunile dintre comunitățile grecești și cele locale au reprezentat un factor important în evoluția așezării.

Sursa informațiilor Institutul de Studii Sud-Est Europene.

7. #PorțileMileniilor Am reluat cercetările arheologice sistematice în estul Cetății (bastionul Capistrano). Pe același aliniament se află trei porți din trei epoci: Poarta castrului legiunii a XIII-a Gemina (porta praetoria), Poarta medievală Sfântul Gheorghe și Poarta Carol (a III-a) a cetății bastionare.

Ansamblul Porții Sf. Gheorghe (profil) figurat pe planul întocmit de G. M. Visconti în 1711.

Bastionul Sf. Ioan de Capistrano

Anul trecut a fost identificat nivelul subsolului turnului medieval al porții, unde a existat o temniță. Cercetările confirmă și în acest an caracterul monumental al ansamblului Porții Sf. Gheorghe, alcătuit dintr-un turn rectangular cu mai multe niveluri și o barbacană circulară. Deși cercetarea este dificilă din cauza adâncimii și a amplasamentului pe bastion, am extins săpătura pentru a verifica și documenta în continuare structurile identificate în teren în raport cu planul cetății întocmit de Giovanni Morando Visconti în 1711.
La o adâncime de peste 4 m, sub fundațiile medievale, am ajuns în epoca romană, la poarta estică a castrului de la Apulum (înscris pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO). Porta praetoria este una dintre marile descoperiri ale anului 2025 și reprezenta poarta principală prin care se realiza accesul, pe via praetoria, către clădirea comandamentului militar (principia).

Astfel, șantierul arheologic a devenit și el o „Poartă a Timpului”, un loc unde descoperim mai multe construcții care se suprapun, aparținând unor epoci diferite: epoca romană (castrul legiunii a XIII-a Gemina, sec. II–III d. Hr.), perioada medievală timpurie (sec. IX–XII), Principatul Transilvaniei (sec. XVI–XVII) și administrația austriacă (sec. XVIII–XIX).

Porțile Mileniilor formează un ansamblu unic, care poate deveni un traseu turistic spectaculos, oferind vizitatorilor posibilitatea de a urmări succesiunea epocilor și a fortificaților reprezentative pentru istoria orașului Alba Iulia. Poarta Sf. Gheorghe este legată istoric și simbolic de intrarea lui Mihai Viteazul în Cetatea Bălgradului, la 1 noiembrie 1599, eveniment consemnat și popularizat de Nicolae Bălcescu în secolul al XIX-lea.

Cercetarea arheologică sistematică este organizată de Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, în cadrul unui proiect finanțat din bugetul alocat de Consiliul Județean Alba.

Desfășurarea cercetării din acest an a beneficiat de sprijinul important al specialiștilor geniști din cadrul Batalionului 136 Geniu „Apulum”, care au realizat cu profesionalism, atenție și precizie intervențiile mecanizate necesare.

Terenul pe care se desfășoară cercetarea se află în concesiunea S.C. Matias Group. Mulțumim domnului Cosmin Matieș pentru colaborare.

Sursa informațiilor Anca Timofan.

8. Termele romane de la Pietroasele – patrimoniu redescoperit, cercetat și redat comunității

Muzeul Județean Buzău se alătură și în acest an manifestărilor organizate în cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului, ajunse în România la cea de-a XXXIV-a ediție, propunând publicului un proiect dedicat unuia dintre cele mai importante monumente arheologice ale județului Buzău: Termele romane de la Pietroasele.

Demersul pregătit de Muzeul Județean Buzău, în parteneriat cu Direcția Județeană pentru Cultură Buzău și Primăria Comunei Pietroasele, și care se desfășoară sub egida programului „Zilele Europene ale Patrimoniului” coordonat la nivel național de Ministerul Culturii din România, pornește de la ideea esențială că patrimoniul arheologic nu trebuie doar cercetat și conservat, ci și explicat, făcut accesibil și reintegrat în viața comunității. În acest sens, am realizat o expoziție documentară alcătuită dintr-o serie de panouri tematice, prin intermediul cărora publicul poate urmări istoria cercetării monumentului, arhitectura și funcționarea termelor, principalele descoperiri arheologice, dar și proiectul prin care situl urmează să fie restaurat și valorificat.

Povestea începe cu Pietroasele ca reper major al arheologiei buzoiene – un spațiu în care se întâlnesc castrul și termele romane, așezările și necropolele din secolele IV–V d.Hr., dar și locul descoperirii celebrului tezaur „Cloșca cu puii de aur”. Termele au fost identificate în anul 1975, la aproximativ 400 de metri est de castrul roman, fiind cercetate în mai multe etape, din 1976 și până în 2014.
Expoziția explică, într-un limbaj accesibil, cum arăta și cum funcționa „balneum-ul” de la Pietroasele în urmă cu aproximativ 1.700 de ani. Edificiul ocupa aproximativ 28 × 31 metri și cuprindea șase încăperi cu funcții diferite, patru bazine și două spații pentru încălzire. Publicul va putea descoperi traseul de la „apodyterium” și „tepidarium” la „sudatorium”, „caldarium” și „frigidarium”, precum și ingeniosul sistem de încălzire prin „hypocaust”, prin care aerul fierbinte circula sub pardoseală și prin pereți.

Un capitol aparte este dedicat Legiunii a XI-a Claudia și „semnăturilor” lăsate de soldații romani în lut. Cercetările de la terme au scos la lumină 27 de fragmente de cărămizi și țigle ștampilate, toate purtând însemnele acestei unități militare romane. Cele șase tipuri de ștampile identificate constituie documente arheologice importante pentru înțelegerea legăturilor dintre ansamblul de la Pietroasele și armata romană.

https://muzeubuzau.ro/.../expozitia-termele-romane-de-la.../

Expoziția va fi inaugurată în parcul din centrul localității Pietroasele, în data de 11 septembrie 2026, la ora 11:00, și va accesibilă permanent.

Vă așteptăm cu drag!

#creștemîmpreunămunțișisuflete Consiliul Județean Buzău Muzeul Județean Buzău #ZileleEuropenealePatrimoniului #Pietroasele

Sursa informațiilor Muzeul Județean Buzău.

9. Sucidava Celei. Șantierul arheologic de pe strada Independenței. - VIDEO

10. „Obiecte pentru eternitate. Inventarul funerar al unui mormânt aparținând culturii Amforelor Sferice” este cea mai nouă micro-expoziție din seria „Piese de excepție din colecțiile Muzeului de Istorie a Moldovei”, un proiect dedicat valorificării patrimoniului muzeal și aducerii în atenția publicului a unor piese cu o deosebită valoare istorică și culturală.

Acest eveniment expozițional aduce în atenția publicului o descoperire arheologică remarcabilă de la Șcheia, județul Iași, unde, în anul 1975, au fost cercetate două morminte aparținând comunităților culturii Amforelor Sferice. Datate între 3200/3000 și 2700/2500 î. Hr., acestea constituie mărturii excepționale ale unei populații care, la sfârșitul Eneoliticului și începutul Epocii Bronzului, a pătruns în spațiul est-carpatic.

În centrul micro-expoziției se află bogatul inventar funerar al unuia dintre cele două morminte, păstrat în patrimoniul Muzeului de Istorie a Moldovei, și care este alcătuit din șase vase ceramice și o daltă de silex.

Mai mult decât simple obiecte arheologice, aceste piese pot fi privite ca „obiecte pentru eternitate”, oferind indicii despre credințele și practicile funerare ale comunităților culturii Amforelor Sferice, despre universul lor spiritual și modul în care acestea își exprimau credințele despre moarte și viața de dincolo.

Micro-expoziția „Obiecte pentru eternitate. Inventarul funerar al unui mormânt aparținând culturii Amforelor Sferice” va putea fi vizitată, în perioada 9 septembrie – 6 decembrie 2026, la Muzeul de Istorie a Moldovei, deschis de miercuri până duminică, între orele 10.00 - 17.00, (accesul ultimului vizitator la 16.30).

Sursa informațiilor Palatul Culturii din Iași - Complexul Muzeal Național „Moldova".

11. Geometriile unei săpături arheologice. - VIDEO

Așa aș intitula acest scurt video, care surprinde câteva imagini din timpul săpăturilor arheologice pe care le-am efectuat în situl preistoric de la Topolița, jud. Neamț. În imagine se observă foarte bine urmele unei locuințe de acum aproape 6700 de ani, atribuită culturii Precucuteni.

#archaeology #drone #excavations #prehistory #nature #Neamț #Precucuteni

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

208. Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2026 - VIDEO - Partea III

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

marți, 8 septembrie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Septembrie 2026 - VIDEO - Partea IV

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete