Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Mai 2026 - VIDEO

1. Tetradrahmele de tip Thasos din tezaurul de la Stăncuța

Descoperit întâmplător în 1953, tezaurul conține 34 de denari romani republicani, 53 de tetradrahme imitative ale tipului Thasos și două lingouri fragmentare de argint. La momentul descoperirii, piesele erau depuse într-un vas de argint, care probabil era cel puțin la fel de valoros precum conținutul, însă, până la venirea specialiștilor, descoperitorii au declarat că vasul era foarte fragil și s-a spart, iar fragmentele s-au pierdut. Ulterior, tezaurul a fost transferat de la Muzeul Național de Antichități (în 1971 deja parte a Institutului de Arheologie) la Muzeul Național de Istorie a României.

Tetradrahmele de tip Thasos sunt monede din argint, cu o greutate de aproximativ 16 g și cu o iconografie ușor de recunoscut. Pe fața monedei este redat profilul zeului Dionysos, încununat cu o coroniță de iederă și de fructe de pădure. Motivele trimit la rolul zeului de protector al vegetației fructifere, livezilor, vinului și fertilității. Pe reversal monedei apare semi-zeul Herakles, purtând pielea leului din Nemea pe brațul drept și sprijinit de măciucă. Eroul era foarte popular în Antichitatea greco-romană, având un cult oficial în multe cetăți mediteraneene, care, de altfel, se întreceau în a-l avea pe Herakles drept fondator. De remarcat este și faptul că mitologia și istoria au granițe mult mai difuze în mentalul colectiv antic.

Tetradrahmele de tip Thasos erau monede foarte populare în Antichitate, răspândite în întreaga Peninsulă Balcanică și cu o acceptabilitate foarte mare. Iconografia inițială era redată pe monedele din argint cu o foarte mare îndemânare, respectându-se cu strictețe proporțiile anatomice și fidelitatea reprezentărilor. În timp, atelierele care produc aceste monede se extind în afara cetății Thasos și se multiplică, iar designul monedei se îndepărtează considerabil de prototip, devenind mai abstractizat și mai puțin riguros în conservarea proporțiilor.

Tezaurul de la Stăncuța, alcătuit pe jumătate din acest tip de monede, este spectaculos și important pentru că surprinde momentul de trecere de la moneda grecească (tetradrahmele) la cea romană (denarii), dar arată și cât de important era argintul (indiferent de tipul de monedă) pentru tezaurizare. La fel ca în zilele noastre, anticii simțeau nevoia de a-și proteja economiile sau micile averi într-o formă care nu se va devaloriza niciodată.

#MNIR

Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.

2. 𝐈𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐜𝐚𝐥𝐞 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐭𝐞 𝐥𝐚 𝐓𝐨𝐦𝐢𝐬

Romanii au avut un rol important în dezvoltarea medicinei și a chirurgiei, iar descoperirile arheologice demonstrează că au perfecționat și folosit numeroase instrumente chirurgicale, precum forcepsul, bisturiul sau acul chirurgical. Astfel de piese au fost găsite, de-a lungul timpului, și în anticul Tomis, ceea ce atestă practica medicală în ținutul vest-pontic.

Cea mai însemnată descoperire, făcută în anii ’70 în anticul Tomis, este reprezentată de un set de patru instrumente lucrate din metal, datate în a doua jumătate a secolului al II-lea – prima jumătate a secolului al III-lea p. Chr., descoperite într-un mormânt care a aparținut, cel mai probabil, unui medic. Piesa centrală a ansamblului este un bisturiu cu lama cu tăiș dublu și mânerul ușor pătrat în secțiune, având o lungime de 12 cm și o stare foarte bună de conservare. Ambele fețe ale bisturiului și mânerul sunt decorate cu motive geometrice minuscule, din argint și aur, iar capătul mânerului este modelat asemenea unui capitel decorat cu două volute în extremități.

Celelalte trei instrumente sunt asemănătoare ca formă și funcționalitate. Primul dintre acestea păstrează încă vârful ascuțit și are o lungime de 15 cm, în timp ce celelalte două au unul sau ambele capete rupte, atingând lungimi de 9,5 cm și respectiv 12,5 cm. Chiar și în această stare, ele pot fi identificate drept mânere pentru fixarea acelor chirurgicale. În general, acele chirurgicale cu mâner erau utilizate în intervențiile oftalmologice, fiind foarte eficiente în operațiile pentru tratarea cataractei – intervenții chirurgicale ai căror pionieri au fost romanii. Cel de-al patrulea instrument, la fel de frumos lucrat și decorat, pare să fi fost un ac specific unui alt tip de operație sau un instrument de cauterizare. Starea sa fragmentară împiedică o identificare certă.

De-a lungul timpului, au mai fost descoperite și alte instrumente sau fragmente, care atestă executarea practicilor medicale în spațiul vest-pontic: un fragment de mâner pentru fixarea acului, o spatulă și un cârlig cu un singur capăt ascuțit, precum și un instrument alungit cu un capăt concav, rotunjit, care poate fi asimilat practicilor ORL.
Irina Sodoleanu – „𝐼𝑛𝑠𝑡𝑟𝑢𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑚𝑒𝑑𝑖𝑐𝑎𝑙𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑡𝑒 𝑙𝑎 𝑇𝑜𝑚𝑖𝑠 (𝑠𝑒𝑐𝑜𝑙𝑒𝑙𝑒 𝐼𝐼-𝐼𝐼𝐼 𝑝.𝐶ℎ𝑟)”, publicat în volumul „𝑪𝒐𝒎𝒐𝒓𝒊 𝑷𝒐𝒏𝒕𝒊𝒄𝒆. 𝑶𝒃𝒊𝒆𝒄𝒕𝒆 𝒅𝒊𝒏 𝒄𝒐𝒍𝒆𝒄𝒕̗𝒊𝒂 𝑴𝒖𝒛𝒆𝒖𝒍𝒖𝒊 𝒅𝒆 𝑰𝒔𝒕𝒐𝒓𝒊𝒆 𝑵𝒂𝒕̗𝒊𝒐𝒏𝒂𝒍𝒂̆ 𝒔̗𝒊 𝑨𝒓𝒉𝒆𝒐𝒍𝒐𝒈𝒊𝒆 𝑪𝒐𝒏𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕̗𝒂❞ (2024)

Reclama zilei: „𝑫𝒆𝒏𝒕𝒊𝒔𝒕 𝑨𝒍𝒆𝒙 𝒁𝒐𝒔𝒎𝒆𝒓 𝒆𝒙𝒆𝒄𝒖𝒕𝒂̆ 𝒄𝒐𝒓𝒐𝒂𝒏𝒆 𝒂𝒍𝒃𝒆 (𝒑𝒐𝒓𝒄𝒆𝒍𝒂𝒏). 𝑳𝒖𝒄𝒓𝒂̆𝒓𝒊 𝒊̂𝒏: 𝒑𝒍𝒂𝒕𝒊𝒏𝒂̆, 𝒂𝒖𝒓, 𝒂𝒖𝒓 𝒂𝒍𝒃 𝒔̗𝒊 𝒄𝒂𝒖𝒄𝒊𝒖𝒄 𝒅𝒖𝒑𝒂̆ 𝒄𝒆𝒍𝒆 𝒎𝒂𝒊 𝒏𝒐𝒊 𝒔̗𝒊 𝒑𝒆𝒓𝒇𝒆𝒄𝒕̗𝒊𝒐𝒏𝒂𝒕𝒆 𝒎𝒆𝒕𝒐𝒅𝒆. 𝑬𝒙𝒕𝒓𝒂𝒄𝒕̗𝒊𝒊 𝒇𝒂̆𝒓𝒂̆ 𝒅𝒖𝒓𝒆𝒓𝒊 – 𝒔𝒕𝒓𝒂𝒅𝒂 𝑴𝒂𝒏𝒈𝒂𝒍𝒊𝒂 48, 𝑪𝒐𝒏𝒔𝒕𝒂𝒏𝒕̗𝒂❞

Sursa foto: Comori Pontice (2024)

https://minac.ro/27-mai-instrumente-medicale-romane.../

#MINAC #27mai #calendaristoric #AstazilaConstanta #medicina #arheologie #Tomis #muzeu #romani #istorie

Sursa informațiilor Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

3. O descoperire frumoasă și rară a fost realizată anul trecut în județul Neamț, pe traseul viitoarei autostrăzi A7, de echipa de tineri arheologi de la Vanderlay Arheo SRL.

Este vorba despre un complex funerar, care conținea rămășițele unui copil. În zona abdomenului au fost identificate și recuperate, prin grija arheologilor, mai multe fragmente de la o piesă de port (curea? acoperământ pentru cap?), realizată din piele, dar care a fost decorată prin mai multe cusături ale unor elemente florale.

În partea dreaptă a imaginii puteți vedea și un detaliu la microscop al acestei cusături.

Defunctul a fost orientat cu capul spre sud, ceea ce ar putea exclude ritul creștin de înhumare.

În următoarea perioadă urmează să analizăm și restul materialelor provenite din acest complex, pentru a avea o încadrare cronologică precisă a acestui mormânt, dar care, în esență, este o raritate.
Dacă putem găsi un colaborator care să facă o analiză a cusăturii și a fibrelor folosite, ar fi perfect.

Iată de ce este fascinantă arheologia.

Promovăm județul Neamț prin patrimoniul său arheologic!

#archaeology #grave #textile #clothes #rarity #heritage #amazing

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

4. 𝗖𝘂𝗺 𝗽𝗿𝗶𝗻𝗱𝗲 𝘃𝗶𝗮ță 𝘁𝗿𝗲𝗰𝘂𝘁𝘂𝗹, 𝗳𝗿𝗮𝗴𝗺𝗲𝗻𝘁 𝗰𝘂 𝗳𝗿𝗮𝗴𝗺𝗲𝗻𝘁!

O descoperire paleontologică de excepție din Dolj a fost salvată și restaurată astfel încât generațiile viitoare să poată admira o piesă cu o importanță științifică uriașă, deschisă ca o pagină de istorie a planetei noastre.

În decembrie 2019, pământul din apropierea localității Sadova (județul Dolj) a scos la iveală o adevărată comoară preistorică: o defensă (colț) și două fragmente de craniu aparținând unui proboscidian fosil!

Un 𝐩𝐫𝐨𝐛𝐨𝐬𝐜𝐢𝐝𝐢𝐚𝐧 𝐟𝐨𝐬𝐢𝐥 este, pe înțelesul tuturor, un strămoș preistoric al elefanților de astăzi, care a dispărut cu mii sau milioane de ani în urmă.

Determinările realizate de specialiștii de la Muzeul Olteniei - Științele Naturii, au stabilit că uriașul din trecut avea în jur de 8 ani în momentul în care a murit!
Deși timpul și-a lăsat amprenta asupra piesei, restaurator - 𝐋𝐚𝐯𝐢𝐧𝐢𝐚 𝐁ă𝐥ă 𝐚 𝐫𝐞𝐮𝐬̦𝐢𝐭 𝐨 𝐫𝐞𝐬𝐭𝐚𝐮𝐫𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐜𝐮𝐥𝐨𝐚𝐬𝐚̆ 𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞𝐢𝐚.

Defensa a fost descoperită fragmentată în 7 bucăți, pline de fisuri și lacune, însă cifrele finale ale piesei restaurate - reconstruite sunt impresionante:

Lungime totală: 1920 mm (aproape 2 metri!)

Diametru mare: 490 mm

Diametru mijlociu: 445 mm

Diametrul vârfului: 110 mm

Fișa de identitate științifică a gigantului:
Ordin: Proboscidea (Illiger, 1811), Regnul: Animalia, Încrengătura: Chordata, Clasa: Mammalia

Din culisele restaurării vă împărtășim câteva detalii specifice celor 5 etape esențiale ale procesului de o precizie chirurgicală:

Fotografierea – Fiecare fragment a fost documentat vizual înainte de începerea lucrărilor;

Desprăfuirea – Îndepărtarea riguroasă a prafului și a depunerilor superficiale care nu erau încastrate în defensă.

Impregnarea – Pentru consolidare, s-a folosit o soluție de Paraloid B72 și acetonă (în concentrații diferite). Aceasta a fost aplicată prin picurare și injectare direct în fisuri și lacune, dar și prin pensulare pe suprafața fragmentelor.

Lipirea – Reîntregirea formei anatomice a defensei s-a realizat prin unirea celor 7 fragmente cu o soluție concentrată (densitate mai mare) de Paraloid B72 și acetonă.

Umplerea lacunelor – Golurile rămase au fost completate perfect folosind un amestec special de Paraloid B72, acetonă și filler mineral.

Material documentar realizat de 𝐋𝐚𝐯𝐢𝐧𝐢𝐚 𝐁ă𝐥ă, 𝐫𝐞𝐬𝐭𝐚𝐮𝐫𝐚𝐭𝐨𝐫 Secția de Științele Naturii - Muzeul Olteniei

#Paleontologie #Restaurare #Dolj #Sadova #Proboscidian #Fosile

#IstorieNaturala #Muzeu

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

5. Hecate. O zeiță a lunii, a magiei și a răscrucilor.

Trei chipuri care privesc în direcții diferite. Torțe, magie, răscruci și o prezență care pare desprinsă dintr-un film dark fantasy al Antichității. Piesa a fost descoperită la Constanța și face parte din celebrul „Tezaur de sculpturi de la Tomis”, una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din spațiul dobrogean. Sculptura, realizată din marmură și datată în secolele II–III d.Hr., o prezintă pe Hecate în ipostaza sa triplă, cu trei corpuri unite și torțe îndreptate în jos, simboluri ale călăuzirii prin întuneric și ale lumilor ascunse.

În Antichitate, Hecate avea aproape statutul unei divinități a granițelor invizibile. Proteja intrările în case și temple, veghea răscrucile, apărea în ritualuri nocturne și în practicile magice ale lumii greco-romane. Oamenii îi lăsau ofrande la intersecții, sub lumina lunii, în speranța protecției sau a unui semn venit din lumea nevăzută. Câinii, torțele și cheile apar constant în iconografia ei, simboluri ale călăuzirii prin întuneric și ale accesului către teritorii ascunse.

Această reprezentare triplă a zeiței are ceva profund cinematografic chiar și astăzi. Trei corpuri unite într-o singură prezență divină. Trei perspective asupra lumii. Trei direcții ale destinului. În multe sanctuare antice, statuile Hecatei erau așezate exact la răscruci, pentru ca zeița să poată privi simultan fiecare drum. Relieful de la Tomis păstrează eleganța sobră a sculpturii romane, însă atmosfera lui trimite spre ceva mai vechi și mai neliniștitor: fascinația omului pentru magie, destin și semnele ascunse ale lumii. În jurul Hecatei s-au construit secole întregi de mituri despre vrăji, plante ritualice, nopți sacre și formule șoptite în temple sau în apropierea mării.

Expoziția realizată de Muzeul Național al Banatului în parteneriat cu Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași aduce la Timișoara povești despre frumusețe, seducție, fertilitate, protecție, magie și putere sacră.

#mnab #oglindafrumusetii #hecate #antichitate #mitologie #timisoara

#muzeulnationalalbanatului

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

6. Opaițul roman decorat pe bază cu un ciorchine de strugure prezintă pe disc principalul motiv ornamental: o acvilă imperială (aquila) cu aripile desfăcute, ținând în cioc o cunună (corona), simbol al victoriei.

Pasărea stă pe un fulmen (fulgerul lui Iupiter), sugerând bara transversală a unui stindard militar pe care era fixată acvila legiunii. Piesa a fost descoperită în anul 2023, în timpul cercetării arheologice preventive din situl Apulum, punctul „Altip”, într-o locuință din așezarea civilă a legiunii a XIII-a Gemina.

Asocierea acestor reprezentări pe același obiect creează un contrast interesant: partea vizibilă a opaițului, discul, este dominată de simbolurile autorității imperiale și ale puterii militare romane, în timp ce baza, ascunsă privirii, poartă reprezentarea unui ciorchine de strugure, motiv legat de cultul bahic, de viața domestică și de evadarea din rigorile zilnice.

Începând de miercuri, 3 iunie, ora 11:00, opaițul va fi expus la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, în cadrul programului Exponatul Lunii.

concept grafic: Rares Alex

Sursa informațiilor Anca Timofan.

7. Am avut onoarea și plăcerea de a fi prezenți astăzi la vernisajul special al expoziției „𝐓𝐞𝐳𝐚𝐮𝐫𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐒𝐚𝐫𝐚𝐬ă𝐮. 𝐂𝐨𝐦𝐨𝐫𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐄𝐩𝐨𝐜𝐚 𝐁𝐫𝐨𝐧𝐳𝐮𝐥𝐮𝐢”, organizat la Muzeul Maramureşan, din Sighetu Marmației.

“Descoperit în primăvara anului 1847, pe dealurile din apropierea localității Sarasău, tezaurul a fost fragmentat încă din momentul găsirii sale, iar o mare parte dintre podoabele din aur au fost pierdute, topite sau dispersate în timp. Cele care au supraviețuit au traversat generații, colecții și granițe, devenind martori ai unei istorii fascinante despre patrimoniu, memorie și identitate.“

Tezaurul este reunit pentru prima dată cu ocazia aniversării a 700 de ani de la prima atestare documentară a orașului.

Sursa informațiilor Vlad Sarmași.

8. Iar următoarele postări vor fi cu și despre asta - ce știm despre romanii aflați pe acilea și ce-au lăsat în urmă! În continuare, o descoperire remarcabilă – Masca romană de la Hârșova, unică în România, o mască de paradă aparținând unui călăreț roman.

Atașată unui coif de cavalerie, masca transforma chipul purtătorului într-o figură idealizată. Ochii, nările și gura sunt perforate pentru a permite vederea și respirația, iar deasupra frunții, o cunună de frunze stilizate, marcată de o rozetă, accentuează caracterul ceremonial al piesei. Trăsăturile sunt atent cizelate, cu o minuție care depășește simpla funcționalitate militară.

Masca este realizată din bronz și a fost găsită în condiţii necunoscute la Hârșova (Carsium). Piesa era deja în colecțiile Muzeului Național de Antichități la începutul secolului XX. Este datată cel mai probabil în a doua jumătate a secolului al II-lea si a fost, probabil, produsă după cum se pare într-un atelier provincial.
Astfel de măști erau utilizate în cadrul turneelor hipice ale cavaleriei romane – hippika gymnasia – descrise de Arrian în Ars Tactica. Dincolo de exercițiul militar, aceste parade aveau o dimensiune rituală: călărețul devenea o prezență impersonală, aproape enigmatică, parte a unui ceremonial al prestigiului și al apartenenței la elita armatei imperiale.

Pe limesul Dunării de Jos, asemenea descoperiri sunt extrem de rare. Tocmai această raritate conferă măștii de la Hârșova o valoare excepțională – o imagine a puterii romane exprimată prin simbol și solemnitate.

Gr. Tocilescu, Catalogul Muzeului Național de Antichități, București, 1906, p. 67–68
Vasile Pârvan, Începuturile vieţii romane la gurile Dunării, Bucureşti, 1933, p. 222-223, fig. 106 şi 107

Sursa informațiilor Cătălin Delmo Stănculescu.

255. Descoperiri arheologice din România - luna Mai 2026 - VIDEO - Partea VII

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

marți, 2 iunie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Mai 2026 - VIDEO - Partea VIII

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete