𝗭𝗶𝗹𝗲𝗹𝗲 𝗘𝘂𝗿𝗼𝗽𝗲𝗻𝗲 𝗮𝗹𝗲 𝗔𝗿𝗵𝗲𝗼𝗹𝗼𝗴𝗶𝗲𝗶
Universitatea „Dunărea de Jos”, Galați în parteneriat cu Muzeul de Istorie „Teodor Cincu”, Tecuci, au realizat o cercetare arheologică preventivă, în perioada 11-26 mai 2026. Aceasta a vizat un tumul funerar (Movila Călugărița) de pe teritoriul administrativ al comunei Băleni, localizat pe partea stângă a DN 24D Galați – Bârlad. Aproximativ jumătate din movilă a fost distrusă de amenajarea DN 24D, iar restul a fost supusă lucrărilor agricole repetate.
Colectivul de cercetare a fost format din conf. univ. dr. Mihaela Iacob, cercetător dr. Petre Colțeanu (Universitatea „Dunărea de Jos”) și muzeograf Paul Ciobotaru (Muzeul de Istorie „Teodor Cincu”).
În cadrul cercetării arheologice s-a constatat că jumătatea de movilă care s-a păstrat a fost afectată de traseul unor cabluri de fibră optică, care taie movila de la nord la sud. Acestea nu au adus mari prejudicii tumulului ci doar au îngreunat cercetarea arheologică, deoarece nu cunoșteam traseul și adâncimea la care acestea au fost îngropate.
Cercetarea arheologică a dus la identificarea a patru morminte de înhumație, din care unul este dublu, orientarea acestora fiind EV și VE. Gropile mormintelor erau rectangulare, pereții și bazele drepte, iar mormântul dublu avea amenajată o camera de acces/vizitare, în colțul de SE al gropii. La unul dintre morminte craniul nu se afla în poziție anatomică, ci era depus, mai sus decât scheletul, în dreptul antebrațului mâinii stângi. Acest complex funerar a beneficiat și de un ritual funerar deosebit, reprezentat de arderi de butuci groși de lemn pe latura de NE a gropii. Doar unul dintre morminte a avut ca inventar o bucată de silex ce prezenta urme de debitare, iar ritualurile funerare întâlnite în morminte au presupus prezența unor bârne de lemn, a hidroxidului de calciu, presărarea de ocru pe defunct și fundul gropii, precum și prezența rogojinii pe baza gropii.
Toate aceste caracteristici, coroborate cu faptul că defuncții se aflau în poziție întinsă pe spate, brațele de-a lungul corpului și picioarele ridicate din genunchi (care, ulterior, au căzut pe una din părți), atestă apartenența acestora la cultura Yamnaya. Ridicarea unui tumul deasupra mormintelor este ritualul respectat cu regularitate de purtătorii acestei culturi.
Urmează ca cele cinci schelete să fie analizate antropologic la Institutul de Antropologie București „Francisc I. Rainer”, de către cercetător științific I dr. Andrei Soficaru și cercetător științific II dr. Mihai Constantinescu, iar cărbunele (rezultat din arderea butucilor de lemn de la M4) va fi analizat de către drd. Mihaela Cristina Iacob.
Cultura Yamnaya a dominat, în perioada timpurie a epocii bronzului, o bună parte din zona de nord a Mării Negre, de unde s-a extins apoi spre vest, cuprinzând estul României, Transilvania, sudul României și o parte din Câmpia Panonică. O caracteristică a acestor morminte o constituie prezența ocrului, care este un mineral de culoare roșie-cărămizie, ce era presărat peste defunct, în momentul înhumării.
Cultura Yamnaya a fost a înflorit în epoca bronzului timpuriu (aproximativ între 3300 și 2600 a. Chr.) în stepele din zona actualei Europe de Est și Asiei Centrale (în special sudul Rusiei, Ucraina și vestul Kazahstanului).
Cultura Yamnaya, formată în principal din păstori nomazi, crescători de vite, oi și cai, a fost printre primele populații care au domesticit și folosit calul pe scară largă. Ei foloseau care cu roți (o inovație importantă pentru mobilitate).
Această cultură arheologică este considerată extrem de importantă deoarece este asociată cu răspândirea limbilor indo-europene în Europa, contribuind genetic la multe populații europene moderne și influențând alte culturi ulterioare din Europa, inclusiv cele din epoca bronzului.
Sursa informațiilor Muzeul de Istorie „Teodor Cincu”, Tecuci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu