𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐚 – 𝐬𝐮𝐫𝐩𝐫𝐢𝐳𝐚 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐥𝐚 𝐏𝐚𝐥𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐏𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐓𝐫𝐚𝐧𝐬𝐢𝐥𝐯𝐚𝐧𝐢𝐞𝐢

 

Pregătirea terenului pentru cercetarea arheologică-trasare și decopertare.

 Cercetare arheologică de epocă preistorică – Situl arheologic Micești - Cigașe.

 Cercetare arheologică cu descoperiri de epocă romană – Așezare civilă romană – Castrul roman Apulum.

 Cercetare arheologică cu descoperiri de epocă romană-groapă mare de lut - Castrul roman Apulum.

 Evaluare intruzivă de teren la Vințu de Jos pentru stabilirea potențialului arheologic al zonei.

 Cercetări arheologice la biserica de la Ampoița în vederea reabilitării lăcașului de cult-ruina unei clădiri din perioadă premodernă.

 Cercetări arheologice la biserica de la Ampoița în vederea reabilitării lăcașului de cult-morminte din perioada medievală.

 Morminte medievale-fotografie și desen tehnic arheologic – Alba Iulia.

 Vatră preistorică-desen tehnic arheologic – Micești-Cigașe.

 Profilul unui șant-aspect fotografic și desen arheologic.

 Ulcior de epocă romană într-un context arheologic - Așezare civilă romană – Castrul roman Apulum.

 Vas preistoric (bol) și greutate pentru fus folosit pentru torsul țesăturilor naturale (lână, cânepă) - Micești -Cigașe.

 Fragmente ceramice de epocă romană-diverse vase (ulcioare, vase de depozitare, de gătit, capace) - Așezare civilă romană – Castrul roman Apulum.

 Obiecte diverse de epocă romană-fragmente de la recipiente de sticlă, monede, ace de cusut din os, ac de cusut din bronz, piroane din fier, lamă de la un cuțit din fier, fragmente ceramice de la veselă „de lux” - Așezare civilă romană – Castrul roman Apulum.

Fragmente ale unor obiecte medievale (ceramică simplă, ceramică pictată și smălțuită. Fragment de placă de la sobă de teracotă decorată și spoită cu mică), resturi alimentare (oase de animale) și cute din piatră. – Vințu de Jos.

 

Alba Iulia și împrejurimile ei – un doboș de istorie, unde fiecare felie ascunde o poveste adevărată.

Astăzi este despre ei. 

Despre colegii noștri din cadrul compartimentului de cercetare și documentare. Bine, în fiecare zi este și despre ei, dar astăzi avem ocazia să ne și lăudăm cu ei. Cu oamenii care, de aproape trei ani, caută răspunsuri acolo unde cei mai mulți dintre noi văd doar pământ. Despre cei care sapă, zi lumină, în marele doboș al istoriei, strat după strat.

Ce caută?

Informație!

Pentru că patrimoniul arheologic nu înseamnă doar obiecte vechi. Înseamnă context, memorie, povești și informații care ne ajută să înțelegem cine am fost și cum am ajuns aici.

Cu ocazia 𝐙𝐢𝐥𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐧𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞𝐢 𝟐𝟎𝟐𝟔, ne ridicăm pălăria în fața colegilor noștri și le mulțumim pentru tot ceea ce fac. Rar întâlnești oameni atât de pasionați, implicați și dedicați profesiei lor. Un domeniu care, fără dar și poate, i-a ales. Și a ales bine!

În ultimii doi ani, echipa noastră a desfășurat cercetări arheologice la Micești-Cigășe (Cartier Orizont), în zona Orașului de Jos, în zona extramuros a Cetății Alba Carolina, la Castelul Martinuzzi din Vințu de Jos și în cadrul proiectului de restaurare a Bisericii „Cuvioasa Parascheva” din Ampoița.

Multe dintre aceste intervenții au fost cercetări arheologice preventive, realizate înaintea unor investiții. Nu simple formalități și nici obstacole administrative, ci oportunități rare de a salva informații prețioase despre trecut înainte ca terenul să fie transformat de lucrările moderne.

Fiecare cercetare începe cu aceeași nerăbdare: Oare ce-avem noi aici?
Urmează delimitarea suprafeței de cercetare, decopertarea terenului și identificarea depunerilor istorice. Apoi începe adevărata muncă de detectiv: descoperirea și cercetarea atentă a fiecărei urme lăsate de oameni în trecut — ziduri, șanțuri, gropi, morminte sau alte structuri.

Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Totul este fotografiat, măsurat, desenat și documentat. Astăzi, pe lângă metodele clasice, arheologii folosesc ridicări topografice, fotogrammetrie și chiar modele 3D pentru a înregistra cât mai fidel fiecare descoperire.

Întregul proces se desfășoară sub coordonarea unui responsabil științific, cel care veghează ca fiecare etapă să fie parcursă cu rigoare profesională și respect față de patrimoniu. Misiunea lui nu este doar aceea de a coordona cercetarea, ci și de a se asigura că din fiecare sit este recuperată cantitatea maximă de informație istorică pe care acesta o poate oferi.

Totuși, săpătura este doar începutul.

Când cercetarea din teren se încheie, începe o nouă etapă. Ceramica, monedele, sticlăria, obiectele metalice și toate celelalte artefacte sunt spălate, restaurate, conservate, fotografiate, desenate și inventariate. Fiecare obiect primește o identitate și un loc în povestea mai mare a comunității din care a făcut parte.

Prin activitatea lor din teren, arheologii Palatului Principilor Transilvaniei contribuie direct la îmbogățirea patrimoniului instituției și, implicit, a patrimoniului local și național.

Datorită cercetărilor desfășurate în ultimii ani, colecțiile Palatului Principilor Transilvaniei s-au îmbogățit constant cu noi mărturii ale trecutului. Aceste artefacte provin din perioade istorice foarte diferite: din preistorie, epoca bronzului, prima epocă a fierului, perioada romană, evul mediu, dar și din epoci mai apropiate de noi, din vremea bunicilor și străbunicilor noștri.

Printre descoperiri se numără fragmente ceramice, vase, sticlărie, ace de cusut din os sau bronz, cahle de sobă, monede, elemente de feronerie și multe alte obiecte care completează, piesă cu piesă, marele puzzle al istoriei.

Poate că puțini dintre cei care vizitează un muzeu se gândesc câți oameni și câtă pregătire stau în spatele unui singur obiect expus. Arheologi, restauratori, conservatori și curatori — specialiști cu studii universitare, masterate și doctorate — lucrează împreună pentru ca trecutul să poată fi înțeles și transmis mai departe.

𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐮𝐥 este detectivul trecutului, nu detectoristul lui! Lucrează cu indiciile rămase în pământ și caută să înțeleagă povestea din spatele lor, pentru că valoarea unei descoperiri stă nu doar în obiectul găsit, ci mai ales în informația pe care acesta o păstrează.

𝐑𝐞𝐬𝐭𝐚𝐮𝐫𝐚𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 este medicul obiectului, cel care îi identifică „afecțiunile” și încearcă să le vindece.

𝐂𝐨𝐧𝐬𝐞𝐫𝐯𝐚𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 este gardianul patrimoniului, specialistul care îl protejează pentru generațiile viitoare.

𝐂𝐮𝐫𝐚𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 este cel care transformă toate aceste descoperiri într-o poveste accesibilă publicului.

Iar alături de ei se află și colegii din zona administrativă, economică și de management, fără de care cercetarea, conservarea și valorificarea patrimoniului nu ar fi posibile.

Scopul comun? Să protejeze trecutul și să îl facă înțeles în prezent.
Iar pentru că astăzi este despre ei, credem că merită să îi numim și să le recunoaștem contribuția. În spatele fiecărei descoperiri, al fiecărui raport de cercetare și al fiecărui obiect care ajunge în patrimoniu se află oameni, competențe și ani de pregătire profesională.

Astăzi este despre ei.

Despre oamenii care știu că sub fiecare pas se ascunde o poveste. Uneori chiar o lume întreagă. Despre cei care au răbdarea să o caute, cunoștințele să o înțeleagă și pasiunea să o aducă la lumină.

 

Sursa informațiilor Palatul Principilor Transilvaniei.