Marama din borangic, podoaba de cap a șcheiencelor

 

Marama din borangic, podoaba de cap a șcheiencelor

Dintre piesele componente ale costumului femeiesc din Șcheii Brașovului ne vom opri astăzi la ștergarul din borangic, cunoscut sub numele de maramă, însemn al trecerii de la statutul de fată la cel de femeie măritată.

De unde se aducea borangicul?

Borangicul era adus, sub formă de jurubițe sau sculuri, din sudul țării, în special din zona Muscelului, iar după Primul Război Mondial, chiar se importa de către femei care se ocupau exclusiv cu acest comerț. 

Cum se realizau ștergarele din borangic?

Sculul din borangic era mai întâi depănat, apoi urzit și la final firele erau montate pe război. Se țeseau în război de tip orizontal, în două ițe; urzeala era dintr-un fir de borangic răsucit, iar la margine, de o parte și de alta, se puneau câte 8, chiar și 30 de fire de ață albă de bumbac „ca să țină marginea”. Băteala consta în două fire de borangic răsucite. Trupul ștergarului era fie „învărgat” cu ață albă din bumbac, fie „limpede”. Maramele cu trupul „învărgat” erau purtate de femeile mai în vârstă. La capete, ștergarele aveau câte un registru decorativ amplu cu motive geometrice sau florale stilizate, alese „printre fire” cu mâna, cu bumbac alb sau mătase și franjuri realizați din urzeală răsucită. Frumusețea ștergarelor era dată de aceste alesături realizate într-o diversitate de motive decorative. 

Folcloristul George Pitiș spunea despre ștergarele din Șchei că „le făceau cocoane de pe-aici, și murind alea, au început a le face femei de prin Săcele: învărgate, cu flori, cu prescura, păhărelu, pieptănașu, floarea a veche, șetranca, cornul berbecelui, măseaua, floarea dintre speteze, puiu ăl mărunt și altele.”

Marama era lungă de peste doi metri și se punea pe cap peste „gimbir” (o basma pe fond negru cu puncte sau picățele galbene-roșii, iar pe margini cu un chenar cu flori tot galbene și roșii); se făceau două „cornuri” (colțuri), iar partea stângă, lăsată întotdeauna mai lungă, se trecea pe sub bărbie și peste cap în partea dreaptă. Marama se prindea de „gimbir” în partea dreaptă și lângă ureche cu „bongoși” (ace de gămălie).

#ȘcheiiBrașovului #ștergardeborangic #zonaMuscel #GeorgePitiș

 

Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.