Camera în locuința tradițională
Peste tot, în România, când locul nu impune altfel, casele sunt construite cu fațada spre sud, ca să fie luminate din zori și până la apus.
Odaia (camera) orientată spre răsărit este destinată a fi „camera curată”, camera de oaspeți, „odaia cea bună”, la care peretele dinspre răsărit este considerat, de exemplu în Gorj, sacru, pentru că are streașina aplecată deasupra brazdelor cu flori, adică
deasupra locului unde odihnesc Cele Frumoase - duhurile bune.
În principiu, o cameră are patru „locuri” cu o încărcătură simbolică deosebită: „colțul cu vatră” – considerat ca spațiu exclusiv al femeii; „colțul cu pat” – considerat a fi spațiul cuplului. În zonele etno-folclorice din întreaga țară, patul, ca și suprafața de perete de deasupra lui, este tratat în mod cu totul special, cu deosebire în camera curată, unde sunt expuse majoritatea pieselor textile de mari dimensiuni și unele piese de pot, cam tot ceea ce este mai bine realizat din punct de vedere estetic. Există și „colțul cu masă” – considerat a fi spațiul întregii familii, iar „după ușă” este colțul duhurilor, al măturii, al gunoiului etc.
(Sursă text: Antonescu, Romulus, Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, 2016. În fotografie interior săsesc, sf. sec. XIX, Fond documentar MEBv.)
Sursa informațiilor Muzeul de Etnografie Brașov.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu