Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO

1. Detaliu de sub o fost casă monahală din sec. XIX.

Unii ar putea crede că este un cuptor, dar nu este altceva decât o nișă din peretele unei pivnițe mănăstirești, cu un culoar de acces și două camere mari.

Chiar dacă este o construcție de sec. XIX, ea are importanță din perspectivă arheologică, pentru că distrugerea ei este legată de un eveniment consemnat de sursele istorice.

Este vorba de un incendiu, produs în vara anului 1900, și care a distrus o parte din clădirile aflate în incinta Mănăstirii Văratec.
Săpăturile arheologice pe care le-am efectuat anul trecut au confirmat prezența mai multor clădiri despre a căror existență nu existau date concrete, dar au fost descoperite și alte vestigii legate de viața monahală din acest faimos așezământ ecleziastic.

#archaeology #history #monastic #Varatec #Neamț #fire

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

2. O locuință veche de aproape 6500 de ani, atribuită culturii Precucuteni, descoperită la Topolița, în județul Neamț.

În campania de cercetări sistematice din anul 2024 am investigat și această locuință, de dimensiuni relativ mici (aprox. 24 mp), dar bine conservată, care a fost, potrivit obiceiurilor vremii, incediată. În interiorul acesteia am găsit destul de puține materiale arheologice, majoritatea acestora fiind concentrate în imediata apropiere a locuinței, dar în exterior, așa cum se vede în partea stângă a imaginii.

Cercetarea acestei locuințe a avut ca rezultat și identificarea unor obiecte de podoabă, realizate din piatră și lut, pe care le voi mai prezenta cu un alt prilej.

#archaeology #prehistory #Precucuteni #Neamț #heritage #sixmilenia #research #science

Sursa informațiilor Vasile Diaconu - archaeologist.

3. Când e caniculă, ce poate fi mai răcoritor decât să speli cu apă rece frumoase fragmente ceramice specifice culturii Cucuteni!? - VIDEO

#archaeology #prehistory #Cucuteni

4. Jurnal de șantier: Prima zi pe teren la Cucuteni - Cetățuia!

După prelegerea introductivă de ieri, astăzi am trecut la acțiune! Studenții Facultății de Istorie, aflați în practica de specialitate, au urcat pe șantierul arheologic.

Efortul urcușului le-a demonstrat pe propria piele ingeniozitatea comunităților preistorice și i-a ajutat să înțeleagă perfect de ce așezările Cucuteni sunt amplasate strategic, apărate natural de pante extrem de abrupte!
Odată ajunși sus, teoria a devenit practică. Sub îndrumarea profesorilor și a cercetătorilor, studenții au primit prima lor lecție tehnică pe teren: trasarea unei secțiuni arheologice. Deși teorema lui Pitagora le-a trezit amintiri negre din perioada liceului, nu a durat mult până când mistriile și șpaclurile au intrat în funcțiune, dând startul propriu-zis al săpăturilor din această campanie.

Lăsăm mai jos câteva cadre surprinse astăzi, la înălțime, alături de viitorii noștri arheologi.

Rămâneți alături de noi pentru noi actualizări de pe șantier!

Eveniment organizat de: Facultatea de Istorie Iasi și Centrul Arheoinvest.

Această campanie de cercetare arheologică se desfășoară și cu ajutorul financiar din partea proiectului POTCRAFT, susținut printr-un grant al Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, CNCS – UEFISCDI, număr proiect PN-IV-P1-PCE-2023-0040, în cadrul PNCDI IV coordonat de colegul nostru Tencariu Felix.

Sursa informațiilor Arheoinvest.

5. Radiocarbon dating confirms Teutonic Knights built Feldioara Fortress in 13th-century Transylvania

6. Dansatoare sau Sânziene?! Un dans vechi de peste 2.000 de ani?

Știu că au trecut Sânzienele, dar acum mi-a picat fisa. Formularea este o vădită exagerare, dar … avem ceva indicii din puzzle legate de dansatoare, soare, ritual, dans, nu? La prima vedere sunt doar câteva cioburi de ceramică. Dar, odată reconstituite, ele dezvăluie una dintre cele mai spectaculoase reprezentări figurative din arta getică.

Continuăm seria dedicată istoriei tezaurelor cu două cupe care provin din așezarea fortificată getică de la Popești, situată pe râul Argeș (astăzi în județul Giurgiu). La data publicării studiului (1965), Radu Vulpe identifica cetatea drept Argedava, una dintre reședințele atribuite lui Burebista.

Pe o cupă descoperită aici, meșterul a redat trei femei dansând, iar analiza decorului arată că scena se repeta de trei ori pe întregul vas. Astfel, cupa era împodobită cu nouă personaje feminine, încadrate de trei rozete (și o roată cu 12 spițe pe fund, posibil solară), într-o compoziție atent gândită și repetată cu ajutorul unei ștampile, peste care olarul a intervenit manual, oferind fiecărei figuri mici particularități.

Personajele sunt surprinse într-o mișcare ritmată. Au părul strâns în două cozi lungi, iar deasupra frunții poartă trei proeminențe interpretate drept o posibilă cunună de flori. Ochii mari, gâtul alungit, brâul lat și îmbrăcămintea desfăcută de mișcarea dansului sunt redate printr-un stil geometric și schematic, dar remarcabil de expresiv. Între dansatoare apar motive vegetale.

Deși stilul este simplificat, artistul a reușit să transmită senzația de mișcare prin poziția membrelor și faldurile costumului, folosind procedee inspirate din ceramica elenistică. Primele cupe getice imitau modelele grecești, însă această piesă demonstrează că meșterii locali au început să creeze compoziții originale, adaptate propriului univers simbolic.

Detaliile costumului sunt deosebit de importante. Posibila fotă (în interpretarea autorului) desfăcută în timpul dansului poate constitui una dintre cele mai vechi reprezentări ale portului feminin getic și o caracteristică ce nu apare atât de clar nici pe Columna lui Traian, nici pe monumentul de la Adamclisi.

Și mai interesant este faptul că aceste figuri au analogii în arta toreutică geto-dacică. Coafura cu două cozi și cununa cu trei proeminențe se regăsesc pe falera de la Galice (Bulgaria), pe fibulele din tezaurele de la Coada Malului și Bălănești, precum și pe decorul unei teci de pumnal descoperite tot la Popești. Aceste asemănări sugerează existența unui repertoriu iconografic comun în lumea geto-dacică din secolul I a.Chr.

Alexandru Vulpe atrăgea însă atenția că nu trebuie să atribuim automat acestor imagini un caracter religios. Cupele erau, înainte de toate, obiecte de lux destinate consumului vinului, chiar dacă unele au fost depuse ulterior în contexte funerare. Valoarea lor constă atât în frumusețea artistică, cât și în faptul că surprind o scenă de dans și elemente de port feminin care altfel ne-ar fi rămas necunoscute.

La momentul publicării studiului, în 1965, Alexandru Vulpe sublinia că, deși în așezările getice erau cunoscute numeroase imitații locale după cupele deliene, reprezentările umane lipseau complet din repertoriul ceramicii getice. Descoperirea celor două fragmente de la Popești a schimbat această situație, oferind primele exemple de figuri antropomorfe pe astfel de vase și demonstrând creativitatea meșterilor locali în adaptarea modelelor elenistice la un limbaj artistic propriu.

Vom vedea în postările acestei săptămâni închinate Soarelui mai multe astfel de motive și reprezentări în arta geto-dacică.

N.B. Interpretările aparțin autorului studiului!

Domniile Voastre ce părere au?

Sursa: Al. Vulpe, Reprezentări umane pe cupele getice de la Popeşti S.C.I.V„ 2, Tom. 16, 1965, p. 344, fig. 2.

Am prelucrat imaginea alb-negru în original cu Open AI și am folosit ca model Sketchfab o cupă deliană cu înălțime 8 cm, diametru maxim 13 cm, descoperită la Gura Vitioarei (Prahova) și o imitație geto-dacică după o cupă deliană descoperită la Dava Popești "Nucet", aflată astăzi la Muzeul Municipiului București.

Sursa informațiilor Cătălin Delmo Stănculescu.

7. 𝐃𝐢𝐧 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐢𝐦𝐨𝐧𝐢𝐮𝐥 Muzeul Olteniei – 𝐎𝐏𝐀𝐈𝐓̦ 𝐑𝐎𝐌𝐀𝐍

În lumea romană, un mic 𝐨𝐩𝐚𝐢𝐭̦ aducea lumina și alunga întunericul după apusul soarelui.

Acest 𝐨𝐩𝐚𝐢𝐭̦ 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧 𝐝𝐢𝐧 𝐥𝐮𝐭 𝐚𝐫𝐬, descoperit la 𝐒𝐭𝐨𝐢𝐧𝐚, 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐆𝐨𝐫𝐣, face parte din 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐎𝐩𝐚𝐢𝐭̦𝐞 𝐚 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢.

Opaițul este prevăzut cu 𝐜𝐢𝐧𝐜𝐢 𝐜𝐢𝐨𝐜𝐮𝐫𝐢, prelungiri ale recipientului în care erau introduse fitilurile (feștilele). Corpul opaițului, destinat păstrării combustibilului, este prevăzut cu un disc, și un orificiu de umplere pentru alimentarea cu ulei. Prin cele cinci fitiluri, opaițul putea produce o lumină mai puternică decât exemplarele obișnuite, prevăzute cu un singur cioc.

Pe discul central se află un 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐫 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐢̂𝐧 𝐫𝐞𝐥𝐢𝐞𝐟, reprezentând o 𝐚𝐜𝐯𝐢𝐥𝐚̆, simbol frecvent asociat lumii romane și puterii imperiale. Marginea este ornamentată prin 𝐜𝐚𝐧𝐞𝐥𝐮𝐫𝐢 (șanțuri fine) dispuse radial, asemenea unor raze, un motiv întâlnit frecvent la opaițele din 𝐞𝐩𝐨𝐜𝐚 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧𝐚̆.

Alimentate cu 𝐮𝐥𝐞𝐢 𝐯𝐞𝐠𝐞𝐭𝐚𝐥, opaițele erau folosite pentru iluminat în locuințe, ateliere, edificii publice sau contexte funerare. Dincolo de rolul practic, decorul lor oferă informații despre 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚 𝐜𝐨𝐭𝐢𝐝𝐢𝐚𝐧𝐚̆ , credințele și universul cultural al comunităților romane.

𝐒𝐭𝐨𝐢𝐧𝐚, 𝐣𝐮𝐝𝐞𝐭̦𝐮𝐥 𝐆𝐨𝐫𝐣
𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥: 𝐜𝐞𝐫𝐚𝐦𝐢𝐜𝐚̆
Dimensiuni: 𝐥𝐮𝐧𝐠𝐢𝐦𝐞 = 𝟏𝟏,𝟖 𝐜𝐦; 𝐥𝐚̆𝐭̦𝐢𝐦𝐞 = 13,2 cm; 𝐢̂𝐧𝐚̆𝐥𝐭̦𝐢𝐦𝐞 =4 cm
𝐄𝐩𝐨𝐜𝐚 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧𝐚̆
𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 - 𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞, 𝐌𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐎𝐥𝐭𝐞𝐧𝐢𝐞𝐢

𝐓𝐞𝐱𝐭/𝐅𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu, referent de specialitate, Biroul de Marketing, Muzeul Olteniei

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆: Dorin Alicu, „𝑂𝑝𝑎𝑖𝑡̦𝑒𝑙𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑒 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑈𝑙𝑝𝑖𝑎 𝑇𝑟𝑎𝑖𝑎𝑛𝑎 𝑆𝑎𝑟𝑚𝑖𝑧𝑒𝑔𝑒𝑡𝑢𝑠𝑎”, Cluj-Napoca, 1994; Constantin Lucian Băluță, „𝐿𝑢𝑐𝑒𝑟𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑟𝑜𝑚𝑎𝑛𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝐷𝑎𝑐𝑖𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟𝑎𝑐𝑎𝑟𝑝𝑎𝑡𝑖𝑐𝑎̆”, Cluj-Napoca, 1983.

#DinPatrimoniulMuzeului #MuzeulOlteniei #SecțiaIstorieArheologie #Arheologie #PatrimoniuCultural #EpocaRomană #OpaițRoman

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

8. Aici avem prima încercare de reconstituire a desenului de pe cupa getică de la Popești. Dar voi ați avut alte întrebări și curiozități! Hai să vedem dacă putem răspunde pe baza indiciilor pe care le cunoaștem deja! Oricât de seducătoare ar fi interpretarea, ea trebuie fundamentată pe date arheologice verificabile.

Ce reprezintă acest dans? Este un dans solar în cinstea Soarelui?

Autorul studiului atrage atenția că nu putem afirma cu certitudine că este vorba despre o scenă ritualică. Cupele erau obiecte de lux folosite la consumul vinului, iar decorul avea înainte de toate o funcție artistică.

Există însă un detaliu foarte captivant. Pe un alt fragment descoperit la Popești, figurile umane par să aibă capetele înconjurate de o aureolă punctată. În aceeași așezare au fost găsite și ștampile de amfore cu reprezentări inspirate de Helios, zeul-soare al lumii grecești, iar la Tei a fost descoperită o ștampilă getică interpretată încă din 1935 ca având un caracter solar. Pornind de la aceste analogii, Alexandru Vulpe a propus o ipoteză îndrăzneață: este posibil ca dansatoarele să participe la o sărbătoare dedicată Soarelui.

Nu este o certitudine, ci o interpretare. Însă una care deschide o perspectivă fascinantă asupra spiritualității geților. Poveștile sunt frumoase. Dar, în arheologie, ele trebuie întotdeauna susținute de dovezi, nu de fantezii.

Mai mult, coafura cu două cozi și cununa florală nu apar doar pe ceramică. Aceleași elemente se regăsesc pe falera de la Galice, pe fibulele de la Coada Malului și Bălănești, precum și pe decorul unei teci de pumnal descoperite tot la Popești. Toate acestea sugerează existența unui limbaj artistic comun în lumea geto-dacică din secolul I a.Chr.

Poate că nu vom ști niciodată dacă aceste femei erau dansatoare, preotese sau simple personaje decorative ori copii naive după cupele deliene grecești mult mai artistic lucrate. Rămânem cu întrebările, nu? Dar până la urmă așa funcționează știința!

Sursa: Alexandru Vulpe, Reprezentări umane pe cupele getice de la Popești, SCIV, XVI, nr. 2, 1965, p. 341–351.

Sursa informațiilor Cătălin Delmo Stănculescu.

9. Case, oameni, mentalități....

Un alt exemplu de arhitectură a lemnului...caracteristică evului mediu timpuriu.. De data aceasta, o construcție, mai precis o locuință cu elevație supraterană (diferită de bordeiul...clasic!). Un plan rectangular, cu urmele componentele de susținere a scheletului casei (gropile de stâlpi). Desigur, elementul care definește această construcție ca fiind ..casă/locuință, este cuptorul...care înzălzea (când era frig) și care servea la prepararea hranei zilnice, toate astea însemnând...confort.

Despre cuptor...unul clasic al acelei perioade....cu pereții înălțați din blocuri de micașist și pietre de râu (legate cu lut). Desigur, plasat în unul din colțurile casei.

Explicații foto:
1. Foto cu urmele construcției...surprinse arheologic.
2. O schițare (rapidă, fără pretenții artistice!) a stâlpilor (parțial și pereții) din scheletul casei.
3. Foto cu colțul ...destinat cuptorului.
4. Foto cu resturile cuptorului...așa cum s-au păstrat până la descoperirea lor.
5. O reconstituire (pe fugă...)...oarecum idilică....cu modul de utilizare a respectivului cuptor.

Ca și în alte dăți, postarea de față se adresează mai ales celor care cred...că arheologii sapă gropi...doar ca să se afle...în treabă!
PS. Fiecare ciob vechi de lut ....scos din pământ ...curpinde informații despre mentalitatea oemenilor de atunci!

Sursa informațiilor Dan Bacuet.

272. Descoperiri arheologice din România - luna Iunie 2026 - VIDEO - Partea XIII

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

vineri, 10 iulie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO - Partea I

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete