Ştiinţă pentru toţi: Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO

1. PSALIE DIN EPOCA BRONZULUI

Reprezintă o piesă de harnașament descoperită în cercetările arheologice desfășurate la Răcătău-Cetățuie, com. Horgești, județul Bacău. Cercetările au fost efectuate de către arheologul Viorel Căpitanu în campania din anul 1973, secțiunea XII, caseta 4, la o adâncime de 3 m.

Piesa are următoarele dimensiuni: Lungime = 10, 2 cm; lățime maximă= 7, 7 cm; lățime minimă 4, 85 cm, orificiul central prezintă un diametru de 1, 35 cm;
Obiectul este păstrat fragmentar, fiind incomplet din perioadă preistorică. Este de formă trapezoidală și prezintă o secțiune convexă. Latura mai mică a trapezului prezintă un segment mai subțire decât restul piesei, tot în formă de trapez, cu un cârlig mic la fiecare extremitate. De asemenea, piesa prezintă nouă perforații dispuse pe două rânduri, alternativ.

Psalia se află în patrimoniul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău cu nr. de inventar 13.177, a fost datată în faza epocii bronzului și prezintă următoarele caracteristici:
Este realizată din corn de cervid, cel mai probabil corn de cerb roșu. Zona de unde a fost extrasă este cea superioară și ramificată a coroanei cerbului. Suprafața exterioară a fost modelată prin abraziune, dar uzura extinsă a psaliei face ca urmele să fie dificil de identificat. Segmentarea transversală a fost efectuată prin tăiere. La ambele extremități ale segmentului lateral s-a tăiat câte o crestătură, creând astfel două cârlige mici, ambele prezentând urme de abraziune ulterioare.

Cele nouă perforații au fost realizate prin rotație, iar în zona de îmbinare dintre corpul principal și segmentul lateral este vizibil un decor foarte fin executat cu un instrument ascuțit: două linii orizontale cu mici impresiuni triunghiulare și câteva cercuri.
Există două moduri în care această piesă ar fi putut fi atașată la frâu. Dacă piesa a fost fixată de frâu pe axa sa longitudinală, atunci calul este posibil să fi fost înhamat la un car. Dacă piesa ar fi fost fixată perpendicular pe frâu, aceasta ar indica înhămarea unor cai călăriți.

Autorii consideră că piesa ar fi ajuns la așezarea din epoca bronzului de la Răcătău cândva în primele secole ale mileniului al II-lea î.Hr., ca parte a unor schimburilor la distanță, probabil cu calul purtând hamul. În zona aceasta, posibila înhamare a cailor la vehicule cu roți, fie căruțe sau care de luptă, nu servea unui scop militar, ci mai degrabă transportului de oameni și mărfuri. De asemenea, ar fi putut fi un mijloc de reprezentare a statutului social în timpul diferitelor ceremonii sau adunări publice.

Bibliografie:
Anca-Diana Popescu, Monica Mărgărit, Lăcrămioara-Elena Istina, A Shield-Shaped Cheekpiece from the Middle Bronze Age Site at Răcătău-Cetățuia, Eastern Romania, în vol. Epoca bronzului la fruntariile bazinului carpatic. Volum omagial în onoarea lui Carol Kacsó la împlinirea a 80 de ani (edited by Botond Rezi, Horia Ciugudean), Bibliotheca Marmatia 9, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2025, pp. 165-177.

Dr. Popovici Elena-Brîndușa

Sursa informațiilor Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău.

2. Deși am văzut în postările anterioare posibile dansatoare/preotese ale Soarelui, de data asta avem figuri masculine pe ceramică.

La Bucureşti, de această dată în zona Militari, s-a descoperit o altă piesă cu o valoare deosebită, anume un fund de vas pe care s-au imprimat prin ştampilare, mai multe reprezentări. Locul central al piesei este ocupat de un personaj masculin redat schematizat, situat sub un soare redat schematizat. În stânga, într-un alt cartuş, pare a fi redat un peşte (?). Postura personajului masculin, prezenţa simbolurilor solare, ar putea sugera că avem de-a face cu un ritual de fertilizare a pământului.

Imaginile personajelor cu capul încununat de raze, sau cu un motiv solar deasupra capului ar fi putut fi influențate de reprezentări elenistice.

Numărul reprezentărilor antropomorfe pe suport ceramic este extrem de redus - doar 20 de piese în 12 situri, aproape toate în spaţiul extracarpatic (excepţie, Sarmisegetusa Regia). Piesele au fost găsite în strat sau gropi, fără a fi asociate cu alte piese cu valenţe deosebite de cult.

Ca tipuri, în afara celor două medalioane de la Sarmisegetusa Regia şi a tiparului de la Răcătău, toate celelalte piese sunt reprezentate de recipiente ceramice, îndeosebi de inspiraţie grecească.
Doar la Răcătău şi Popeşti s-au găsit câte patru exemplare, în rest este vorba de câte două exemplare, la Bucureşti-Tei şi Sarmisegetusa Regia, şi câte unul în toate celelalte; este surprinzătoare lipsa lor din unele davae, ca Brad, Poiana, Ocniţa etc. De semnalat că, deocamdată, asemenea, piese figurative getice pe suport ceramic nu se cunosc la sud de Dunăre și la est de Prut, în la Tene-ul târziu.
Se poate constata o puternică amprentă elenistică, ilustrată atât de tipurile de piese pe care ele apar (boluri, kantharoi, kratere,
vase paralelipipedice, pithoi, amfore), cât şi prin tehnicile de decor - tipare, ştampilare, aplicarea de medalioane sau în modul de redare al personajelor. Unele reprezentări sunt, însă, şi pe piese autohtone - ceşti, capace, realizate prin tehnici tradiţionale (incizie, în relief). Ar fi de semnalat, de asemenea, faptul că, practic, toate recipientele cu reprezentări zoomorfe şi antropomorfe sunt vase folosite pentru transportul şi băutul lichidelor, ceea ce poate aduce indicii preţioase privitoare şi la semnificaţia lor.
Sugestii privind semnificaţiile lor pot fi găsite atât în formele de vase, în modul de reprezentare a personajelor şi a animalelor, reale sau metaforice, în prezenţa unor motive cu certă valoare simbolică (tronul, soarele, roata), cât şi în comparaţiile cu scenele similare
de pe piesele realizate pe suport metalic.

Aș mai aduce în discuție tot aici alte boluri cu decor în relief descoperite la București-Snagov, Căscioarele (Călărași) sau Sprâncenata (Olt) similare ca detalii.

Sursa informațiilor Cătălin Delmo Stănculescu.

3. Cronica unui șantier arheologic - V

Arheologia este, înainte de toate, o poveste despre oameni, recuperată cu răbdare din straturile pământului. Pe șantierul preventiv de la Băicoi, movila mică își dezvăluie treptat secretele milenare, arheologii noștri documentând prezența a două morminte de o valoare științifică deosebită.

În prezent, cercetările continuă într-un ritm minuțios la cel de-al doilea mormânt, unde fiecare fragment de pământ înlăturat completează puzzle-ul istoric. Vestigiile ne înfățișează doi indivizi (cu trăsături ce indică vârsta adultă), înhumați conform unui ritual riguros. Aceste manifestări funerare sunt specifice comunităților locale care au populat Prahova la debutul Epocii Bronzului. Din punct de vedere cronologic, asistăm la o surpriză: investigațiile se desfășoară în paralel și la Movila Vulpii, iar datele de teren confirmă că mormintele din movila mică au o vechime relativ mai mare (peste 5000 de ani). Ne aflăm, așadar, în fața unora dintre cei mai vechi martori ai preistoriei noastre locale. Mulțumim echipei de cercetători formată din c.ș. Alin Frînculeasa, dr. Octav Negrea, arhg. Eduard Ghinea, drd. Emil Grigorescu, pentru efortul depus pe șantier și vă invităm să urmăriți galeria foto pentru a surprinde dinamica muncii de teren!

#MJAPH #Preistorie #CercetarePreventiva #PrahovaMilenară

Sursa informațiilor Muzeul Judetean de Istorie și Arheologie Prahova.

4. 𝐏𝐈𝐏𝐀̆ 𝐓𝐔𝐑𝐂𝐄𝐀𝐒𝐂𝐀̆ / 𝐥𝐮𝐥𝐞𝐚

𝐃𝐢𝐧 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐢𝐦𝐨𝐧𝐢𝐮𝐥 Muzeul Olteniei - 𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞-𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞

𝐏𝐈𝐏𝐀̆ 𝐓𝐔𝐑𝐂𝐄𝐀𝐒𝐂𝐀̆ / 𝐥𝐮𝐥𝐞𝐚

(𝐚 𝐝𝐨𝐮𝐚 𝐣𝐮𝐦𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐬𝐞𝐜. 𝐚𝐥 𝐗𝐕𝐈𝐈𝐈-𝐥𝐞𝐚 – 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐣𝐮𝐦𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐚 𝐬𝐞𝐜. 𝐚𝐥 𝐗𝐈𝐗-𝐥𝐞𝐚)

Obiectele mărunte păstrează adesea povești mari.
Înainte de gadgeturi, trenduri și obiecte „de lifestyle”, o simplă lulea putea spune multe despre gusturi, influențe și felul în care oamenii își petreceau timpul.

Această 𝐩𝐢𝐩𝐚̆ 𝐜𝐞𝐫𝐚𝐦𝐢𝐜𝐚̆ 𝐧𝐞𝐚𝐠𝐫𝐚̆, provenită din 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐎𝐛𝐢𝐞𝐜𝐭𝐞 𝐜𝐞𝐫𝐚𝐦𝐢𝐜𝐞, face parte dintr-un lot de trei pipe turcești intrate în patrimoniul Muzeului Olteniei prin donația 𝑆𝑎𝑛𝑑𝑒𝑖 𝐵𝑎̆𝑙𝑎̆𝑐𝑒𝑠𝑐𝑢, în anul 𝟏𝟗𝟖𝟖.

Începând mai ales 𝐜𝐮 𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐚𝐥 𝐗𝐕𝐈𝐈-𝐥𝐞𝐚, 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐭𝐮𝐭𝐮𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 se răspândește în spațiul românesc sub influența contactelor cu 𝐥𝐮𝐦𝐞𝐚 𝐨𝐭𝐨𝐦𝐚𝐧𝐚̆. Pipele de tip oriental devin astfel obiecte tot mai prezente în viața cotidiană, legate de gesturi, obiceiuri și forme de sociabilitate specifice epocii premoderne și moderne.

Luleaua ne trimite cu gândul la atmosfera bazarului oriental: zumzet de negustori, miros de cafea, tutun și mirodenii, narghilele fumegând în cafenele, conversații lungi și obiceiuri de consum venite dinspre lumea otomană. În același univers cultural circulau și practici astăzi dispărute sau privite cu totul diferit, precum consumul de afion, parte a unei istorii complexe a plăcerilor, dependențelor și schimburilor culturale.

Piesa este alcătuită din găvanul destinat tutunului și zona de fixare a tijei prin care era aspirat fumul. Decorul în relief, cu 𝐛𝐫𝐚̂𝐮 𝐦𝐞𝐝𝐢𝐚𝐧 și 𝐜𝐚𝐧𝐞𝐥𝐮𝐫𝐢 dispuse pe partea inferioară a găvanului, îi oferă un aspect elegant și o leagă de universul 𝐨𝐛𝐢𝐞𝐜𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐟𝐥𝐮𝐞𝐧𝐭̦𝐚̆ 𝐨𝐫𝐢𝐞𝐧𝐭𝐚𝐥𝐚̆.

Mică, discretă, dar plină de sens, această lulea vorbește despre circulația 𝐢𝐧𝐟𝐥𝐮𝐞𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐨𝐫 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥𝐞, despre 𝐨𝐛𝐢𝐜𝐞𝐢𝐮𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐮𝐦 și despre felul în care obiectele aparent banale pot păstra 𝐦𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐞𝐩𝐨𝐜𝐢.

Tu ce obiect din viața de zi cu zi crezi că va spune, peste câteva sute de ani, povestea lumii noastre?

𝐌𝐚𝐭𝐞𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐫𝐞𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐝𝐞: 𝐝𝐫. 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐮𝐬 𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐚𝐧 𝐁𝐚̂𝐬𝐜𝐞𝐚𝐧𝐮, muzeograf, 𝐂𝐚𝐦𝐞𝐥𝐢𝐚 𝐒𝐚̆𝐯𝐞𝐬𝐜𝐮, referent de specialitate, Biroul de Marketing, Muzeul Olteniei

𝐅𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu

𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐠𝐫𝐚𝐟𝐢𝐞 𝐬𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐚̆: Irina Ene, „𝑃𝑖𝑝𝑒 𝑑𝑒 𝑙𝑢𝑡 𝑠̦𝑖 𝑜𝑏𝑖𝑒𝑐𝑡𝑒 𝑎𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑢𝑚𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑡𝑢𝑡𝑢𝑛 𝑖̂𝑛 𝑠𝑝𝑎𝑡̦𝑖𝑢𝑙 𝑟𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑒𝑠𝑐”, Cercetări Arheologice, XXI, 2014; Andrei Oișteanu, „𝑁𝑎𝑟𝑐𝑜𝑡𝑖𝑐𝑒 𝑖̂𝑛 𝑐𝑢𝑙𝑡𝑢𝑟𝑎 𝑟𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑎̆: 𝐼𝑠𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒, 𝑟𝑒𝑙𝑖𝑔𝑖𝑒 𝑠̧𝑖 𝑙𝑖𝑡𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎̆”, Iași, Editura Polirom, 2010, pp. 72-102

#MuzeulOlteniei #SecțiaIstorieArheologie #Patrimoniu #IstorieCotidiană

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.

5. Figură antropomorfă ca aplica pe vas la Cârlomăneşti (Buzău) - vrăjitori ori magicieni?

În privinţa reprezentărilor figurate în şi pe ceramică, în aceeaşi perioadă se constată o concentrare a acestor piese, mai cu seamă în zona extracarpatică (remarcându-se mai ales Răcătău şi Cârlomăneşti).
Descoperirea de la Cârlomăneşti (jud. Buzău), prin contextele arheologice (sanctuare şi gropi de cult), prin număr de piese (sute de fragmente zoomorfe şi circa 10 antropomorfe), varietate de specii, dimensiuni şi realizare artistică nu intră în sfera magiei, ci, mai probabil, că aici au fost sanctuarele unor divinităţi, iar statuetele au fost ex-voto-uri către acestea.

Modelarea în lut a unor piese în formă de seminţe, sâmburi, pâinişoare etc., ar sugera folosirea lor în anumite culte agrare. Vasele în miniatură erau folosite fie pentru substanţe cu presupuse puteri magice, fie pentru prepararea unor medicamente sau alifii, cunoscut fiind faptul că în comunităţile arhaice magicienii şi vrăjitorii, de regulă, se ocupau şi de sănătatea membrilor acestora. Faptul că aceste truse magice nu s-au descoperit în sanctuare şi că au o compoziţie asemănătoare cu acelea ale magicienilor şi vrăjitorilor diverselor popoare arhaice sunt argumente convingătoare că ele n-au fost folosite în sfera religiei. Dacă descoperirile din locuinţe indică caracterul lor încă funcţional, iar cele din morminte fie profesiunea avută în viaţă (magician), fie protecţia specială ce trebuia acordată defuncţilor, piesele depuse în vase sau în gropi sunt expresia unor rituri magice sau "depozite" ce exprimă grija de a nu fi profanate după efectuarea unor anumite rituri. Apreciem că aceste truse magice, ca şi figurinele antropomorfe şi zoomorfe, adăugate la alte tipuri de descoperiri, evidenţiază delimitarea celor două importante domenii ale sacrului la geto-daci în epoca Burebista-Decebal: pe de o parte, sanctuarele, ca edificii publice de cult, ce reprezintă religia oficială, recunoscută şi controlată ca atare de cler şi regalitate, şi, pc de altă parte, o mulţime de practici magice şi vrăjitoreşti cu îndelungate rădăcini în mentalităţile populaţiei de rând.

Ipoteza totemică trebuie respinsă, întrucât totemurile, în general, nu sunt reprezentate prin figurine, iar marea varietate de specii animale este prea mare, chiar dacă este vorba de o uniune de triburi.

O plasare în sfera magiei este improbabilă deoarece, în principiu, trusele magice nu se expun pentru toţi profanii, iar actele magice sunt, în genere, individuale, nu se efectuează în edificii publice şi în faţa tuturor.

Pentru varianta religioasă ar pleda contextul descoperirii - prezenţa sanctuarelor, ca şi rolul eminent pe care unele animale modelate - lupul, cerbul, mistreţul - l-au avut în fenomenul sacru la geto-daci. Argumentele contrare constau în faptul că în nici un alt sanctuar-edificiu nu s-au mai găsit reprezentări zoomorfe şi că ar fi greu de acceptat o aşa de copleşitoare zoomorfizare a panteonului geto-dacic, nedovedită de alte descoperiri sau de sursele scrise.

Mai verosimilă ni se pare o ipoteză mitologică - sanctuarele au fost lăcaşuri cu ex-voto-uri în beneficiul unor divinităţi, strămoşi-eroi sau "spirite ale animalelor", iar piesele erau folosite ca "material didactic" pentru ilustrarea unor povestiri mitice.
Trebuie semnalat fapul că tot aici s-au găsit fragmente de la câteva piese antropomorfe, probabil cavaleri înarmaţi, ce au putut reda, după M. Babeş, fie personaje în viaţă eroizate, fie strămoşi eroizaţi. Indiferent de interpretările posibile, aceste piese ilustrează un segment important al fenomenului sacru la geto-daci.

Sîrbu, Valeriu, Florea, Gelu, Imaginar și imagine în Dacia preromană / Imaginaire et image dans la Dacie préromaine, Brăila, Editura Istros, 1997 (seria Sinteze arheologice și istorice, IV). ISBN 973-98460-0-9.

Imaginea este eextrasă și ccolorizată, fără adăugiri.

Sursa informațiilor Cătălin Delmo Stănculescu.

6. Cercetările arheologice sistematice desfășurate în luna iunie 2026 în situl eneolitic de la Ursoaia (faza B a culturii Cucuteni-Trypillia, cca 4000-3800 î.e.n.) au avut ca rezultat dezvelirea mai multor complexe arheologice din acest important sit preistoric.

Investigațiile din acest an s-au axat pe două mari direcții. Un prim deziderat îndeplinit l-a reprezentat cercetarea unor instalații de ardere a ceramicii. Un al doilea obiectiv dus la capăt cu succes l-a constituit investigarea sistemului defensiv al așezării, sistem format din două șanțuri de apărare care înconjurau așezarea care se întindea pe o suprafață de peste 7 ha. Rezultatele din acest an vin să completeze descoperirile din anii trecuți, contribuind astfel la conturarea unor noi ipoteze cu privire la importanța pe care meșteșugul olăritului o aveau în economia comunității cucuteniene din acest loc.

Din păcate, în urmă cu peste 8 decenii dealul pe care se află așezarea preistorică a fost martor al ororilor celui de-al Doilea Război Mondial, în acest loc desfășurându-se o parte din contingentele armatei sovietice. Urmele acestei prezențe au fost documentate în timpul săpăturilor din acest an prin descoperirea unei cantități însemnate de muniție de artilerie în una dintre secțiunile cercetate. Un gând pios în fața memoriei nevinovaților pe care războiul i-a aruncat în tăcerea veșniciei.

Săpăturile sistematice din acest an au fost organizate de Institutul de Arheologie, Academia Română, filiala Iaşi (prin coordonatorul științific dr. Diana-Măriuca Vornicu) în parteneriat cu Universitatea Al. I. Cuza, Centrul Arheoinvest.

Cercetarea arheologică s-a desfășurat cu sprijinul financiar al proiectului POTCRAFT (director CS II dr. Felix-Adrian Tencariu), susținut printr-un grant al Ministerului Cercetării, Inovării și Digitalizării, CNCS – UEFISCDI, număr proiect PN-IV-P1-PCE-2023-0040, în cadrul PNCDI IV.

Le suntem recunoscători celor care au facilitat investigațiile din acest an: Primăria Comunei Românești și proprietarilor de teren care ne-au permis să ne desfășurăm cercetarea arheologică sistematică.

Mulțumiri specialiștilor IGSU Iaşi pentru promptitudinea cu care au răspuns solicitării noastre de îndepărtare pieselor de artilerie din suprafața cercetată.

The systematic archaeological excavations carried out in June 2026 at the Copper Age site of Ursoaia (Cucuteni-Trypillia Culture, Phase B, ca. 4000–3800 BCE) uncovered several archaeological features from this important prehistoric settlement. This year's investigations focused on two main research objectives. The first, successfully accomplished, was the excavation of two kilns. The second was the investigation of the settlement's defensive system, consisting of two ditches that enclosed an area of more than 7 hectares. The results obtained this season complement the discoveries made in previous years, contributing to the development of new hypotheses regarding the importance of pottery production in the economy of the Cucuteni community that inhabited this site.

Unfortunately, more than eight decades ago, the hill on which the prehistoric settlement is located witnessed the horrors of the Second World War, when Soviet Army units were stationed in this area. Evidence of this military presence was documented during this year's excavations through the discovery of a substantial quantity of artillery ammunition in one of the excavated trenches. We pay our respects to the memory of the innocent victims whom war consigned to eternal silence.

The 2026 systematic excavations were organized by the Institute of Archaeology of the Romanian Academy, Iași Branch (scientific coordinator Dr. Diana-Măriuca Vornicu), in partnership with the Alexandru Ioan Cuza University of Iași, Arheoinvest Centre.

The archaeological research was financially supported by the POTCRAFT project (Project Director, Senior Researcher II Dr. Felix-Adrian Tencariu), funded by a grant from the Romanian Ministry of Research, Innovation and Digitalization through CNCS–UEFISCDI, Project No. PN-IV-P1-PCE-2023-0040, within the National Research, Development and Innovation Programme IV (PNCDI IV).

We are grateful to the Românești Commune Town Hall and to the landowners who made this year's investigations possible by granting permission for the systematic archaeological research.

We also extend our sincere thanks to the specialists of the Iași Inspectorate for Emergency Situations (IGSU Iași) for their prompt response to our request to safely remove the artillery ammunition discovered within the excavation area.

Sursa informațiilor Institutul de Arheologie Iași - Iași Institute of Archaeology.

7. Vineri îi aparține lui Venus.

Vas din ceramică cu reprezentarea lui Venus, descoperit la Tomis, epocă romană (MINA, Constanța, România)

Frescă cu reprezentarea nașterii lui Venus, Casa lui Venus, Pompei, secolul I d.Chr. (National Archaeological Museum of Naples, Napoli, Italia)

În lumea romană, Venus prezida asupra iubirii, frumuseții și fertilității. Chipul ei însoțea viața de zi cu zi, iar prezența sa se regăsea pe vase ceramice, opaițe, statuete și reliefuri. Romanii o considerau mama lui Enea, întemeietorul legendar al neamului lor, iar Iulius Cezar i-a dedicat templul Venus Genetrix, reafirmând legătura dintre zeiță și Roma.

Prima fotografie surprinde un vas ceramic cu reprezentarea lui Venus, descoperit la Tomis și datat în secolele II–III d.Hr. Piesa face parte din expoziția „Oglinda frumuseții. De la simplitatea femeii la divinitatea zeiței în Antichitate”, itinerată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța și găzduită de Muzeul Național al Banatului. Povestea expoziției începe cu femeia din viața de fiecare zi și ajunge la zeițele care vegheau asupra frumuseții, iubirii, înțelepciunii și destinului. Venus deschide firesc acest drum.

Vă așteptăm la Bastionul Maria Theresia, de miercuri până duminică, între orele 10:00 și 18:00, să descoperiți una dintre cele mai valoroase colecții dedicate reprezentărilor feminine din Antichitate.

Sursa informațiilor Muzeul Național al Banatului.

8. Descoperiri arheologice în localitatea Apa

În aceste zile, o echipă de arheologi de la Muzeul Județean Satu Mare a salvat materiale arheologice interesante, evidențiate în cadrul unor lucrări de amenajare a drumurilor de pământ din comuna Apa.

Cercetările au scos la lumină urme de locuire străvechi, necunoscute până acum. Descoperirile ocupă o zonă întinsă de pe botul de terasă traversat de drumul Apa–Lunca Apei, despre care s-a constatat că a fost intens locuit în mai multe perioade ale preistoriei și în epoca romană. Majoritatea materialelor descoperite sunt reprezentate de fragmente ceramice, iar pentru epoca neolitică sunt prezente și unelte din piatră cioplită.

O descoperire deosebit de interesantă este o lupă masivă de fier, descoperită în asociere cu materiale din epoca romană. Aceasta reprezintă masa de fier care se forma la baza unor cuptoare cilindrice, în care straturile de minereu erau intercalate cu straturi de mangan. Descoperirea este în legătură directă cu centrul metalurgic de la Iojib, care, împreună cu centrul ceramic de la Medieșu Aurit, conturează un important pol meșteșugăresc activ în secolul al II-lea p. Chr., în zona dacilor liberi din nordul provinciei Dacia.

Descoperirea lupei de fier vine într-un context deosebit de favorabil, deoarece pe teritoriul județelor Satu Mare și Maramureș se derulează un proiect amplu prin care este cercetat modul în care resursele minerale din Munții Oaș–Gutâi–Țibleș au fost valorificate în dezvoltarea civilizației din regiune.

Într-una dintre fotografii este prezentată o relicvă metalurgică ținută de Șimon Ștefan din Huta Certeze. Ioniță Andron i-a imortalizat în anul 1966, împreună cu movilele de minereu rămase pe locul fostei topitorii de fier de la Huta. O istorie aparte o autopitoria de fier de la Huta, precum și metalurgii aduși aici între anii 1851–1854 de către inginerul Kovács Lajos, proiectele inițiate de acesta în zonă împreună cu vizionarul István Széchenyi, precum și misterioasele guri de mină din Munții Oașului. Datorită vechimii lor imemoriale, acestea sunt numite de localnici „peșteri” și sunt purtătoare de povești și legende care merită cunoscute într-o povestire separată.

Ciprian Astaloș, Ciprian Honca, Liviu Marta

Sursa informațiilor Muzeul Județean Satu Mare.

274. Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO - Partea II

Pe aceeași temă:

1. Opinii: Despre Monumentul Unirii și arheologia care nu s-a făcut în jurul lui

2. Opinii: Despre părțile rușinoase al arheologiei albaiuliene

3. Opinii: Despre arheologie, influență și patrimoniul care va dispărea

Ştiinţă pentru toţi

sâmbătă, 11 iulie 2026

Descoperiri arheologice din România - luna Iulie 2026 - VIDEO - Partea III

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Faceți căutări pe acest blog

Postări populare

Arhivă blog

Flag Counter

Translate

Etichete