Reprezentarea împărăteselor pe monedele romane:
Aureus roman cu portretul împărătesei Faustina, din colecția Cabinetului Numismatic al Muzeului Național de Istorie a României
Cu toate că împărații romani permiteau ca pe monedele civice grecești bătute în estul Imperiului să apară portretele împărăteselor și fiicelor din familia imperială, politicile iconografice aplicate monetăriei centrale de la Roma erau puțin mai rezervate în ceea ce le privește pe femei.
Începând cu Augustus există emisiuni monetare sporadice cu partea feminină a dinastiei imperiale, însă abia de la Antoninus Pius și Faustina portretele monetare ale împărăteselor devin o prezență constantă în discursul vizual imperial.
Faustina moare la doi ani după ascensiunea lui Antoninus Pius la putere, iar împăratul, fie din nevoia firească de a-i elogia amintirea, fie dintr-un calcul politic, fie din ambele, propulsează imaginea împărătesei în centrul discursului său dinastic și de legitimare politică.
După moartea împărătesei în anul 140 d. Hr., senatul a fost de acord cu deificarea ei, primind un cult oficial și un templu în forul roman. O pleiadă de alte monumente au continuat să-i fie dedicate în următorii ani: statui din metale prețioase, fântâni, altare și serii numeroase și variate stilistic de monede, atât la Roma, cât și în provincii.
Faustina a rămas și după moarte un element important în discursul dinastic al împăratului, astfel că imaginea ei este legată prin iconografia monetară de evenimente care s-au întâmplat ulterior anului 140, cum ar fi mariajul fiicei ei cu Marcus Aurelius sau împlinirea a zece ani de la momentul deificării sale.
Piesa de aur din patrimoniul MNIR o prezintă pe avers pe împărăteasă, împreună cu legenda DIVA FAVSTINA (indicându-i natura divină). Pe revers este redată zeița Venus, iar legenda inscripționată se citește AVGVSTA (titlul împărătesei, pe care și-l păstrează și după moarte).
Sursa informațiilor Muzeul Național de Istorie a României.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu