Cuptorul experimental în etapa actuală de construcție
Pregătirea canalelor
Pactul de la Bǎiceni!
Cele trei cuptoare experimentale: în stânga – cuptorul de la Ariușd, în centru – cuptorul de la Dumbrăvița, iar în dreapta – cuptorul de la Ursoaia.
Un nou cuptor experimental se înalță în curtea noastră!
În cadrul primei ediții a Taberei de Arheologie Experimentală, cu tema „Reconstituirea tehnologiei ceramicii preistorice: de la materia primă la ardere și utilizare”, echipa noastră a început construcția unui nou cuptor experimental pentru arderea ceramicii.
Modelul experimental are ca referință arheologică un cuptor bicameral descoperit în primăvara acestui an de specialiștii platformei Arheoinvest, în situl de la Dumbrăvița–Tarlaua Iezer, sub coordonarea științifică a lect. univ. dr. Andrei Asăndulesei.
Descoperirea este reprezentată de un cuptor pentru arderea ceramicii, de tip bicameral, prevăzut cu două canale de foc separate printr-un „mal cruțat”. Camera de ardere era delimitată de canalele de foc printr-o placă de lut perforată, în care perforațiile circulare erau dispuse în șiruri liniare: un rând central de perforații mai mari, însoțit de câte două rânduri laterale. Cel mai probabil, acestea facilitau circulația aerului cald din canalele de ardere către camera vaselor.
Starea precară de conservare a structurii nu a permis însă surprinderea integrală a plăcii și a canalelor de foc. Așa cum v-am obișnuit, încercăm să folosim arheologia experimentală pentru a găsi răspunsuri la întrebările ridicate de cercetarea arheologică. Dincolo de aspectele legate de funcționalitate și utilizare, experimentul ne permite să investigăm și elemente mai puțin vizibile în registrul arheologic: cunoștințele empirice și soluțiile tehnice implicate în construcția unui cuptor.
Una dintre primele provocări a fost chiar construcția plăcii perforate. Observațiile din teren sugerează că aceasta era o structură fixă, care acoperea cele două canale de ardere, fără a păstra însă urmele unei structuri evidente de susținere din nuiele sau scânduri. Pentru a testa o posibilă soluție constructivă și pentru a preveni surparea plăcii în timpul realizării experimentului, echipa noastră a utilizat o structură de susținere realizată din nuiele subțiri, menită să stabilizeze placa în etapa de construcție.
Construcția cuptorului va continua în zilele următoare, alături de participanții la tabără. 
Experimentul continuă, iar fiecare etapă ne apropie de înțelegerea tehnologiei din spatele cuptorului arheologic.
Another experimental kiln is taking shape!
As part of the first edition of the Experimental Archaeology Camp, themed “Reconstructing Prehistoric Pottery Technology: From Raw Material to Firing and Use,” our team has begun constructing a new experimental kiln for firing pottery.
The experimental model is based on an archaeological reference: a two-chambered kiln discovered this spring by specialists from the Arheoinvest platform at the Dumbrăvița–Tarlaua Iezer archaeological site, under the scientific coordination of Lecturer Dr. Andrei Asăndulesei.
The discovery consists of a two-chambered pottery kiln, featuring two firing channels separated by an unexcavated clay partition (“unstripped bank”). The firing chamber was separated from the fire channels by a perforated clay floor, in which the circular perforations were arranged in linear rows: a central row of larger perforations, flanked by two lateral rows. Most likely, these facilitated the circulation of hot air from the firing channels into the vessel chamber. However, the poor state of preservation of the structure did not allow the entire perforated floor and firing channels to be documented.
As you have come to expect from us, we are using experimental archaeology to seek answers to questions raised by archaeological research. Beyond aspects related to the kiln’s functionality and use, the experiment also allows us to investigate elements that are less visible in the archaeological record: the empirical knowledge and technical solutions involved in kiln construction.
One of the first challenges was the construction of the perforated clay floor itself. Field observations suggest that it was a fixed structure covering the two firing channels, without preserving clear traces of a supporting framework made of branches or wooden planks.
To test a possible construction solution and prevent the clay floor from collapsing during the experiment, our team used a supporting framework made of thin branches, designed to stabilize the structure during the construction stage.
The construction of the kiln will continue over the coming days together with the camp participants.
The experiment continues, and with each stage we move closer to understanding the technology behind the archaeological kiln.
Sursa informațiilor ExarIs - Experimental Archaeology at Iasi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu