𝐄𝐭𝐞𝐫𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐥𝐚 𝐦𝐚𝐫𝐠𝐢𝐧𝐞𝐚 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐥𝐨𝐫

 

𝐒𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞-𝐀𝐫𝐡𝐞𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐞

𝐄𝐭𝐞𝐫𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐥𝐚 𝐦𝐚𝐫𝐠𝐢𝐧𝐞𝐚 𝐥𝐮𝐦𝐢𝐥𝐨𝐫

În august 2014, într-un mormânt de înhumație vechi de aproximativ 2700 de ani din necropola tumulară de tip 𝐁𝐚𝐬𝐚𝐫𝐚𝐛𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐃𝐞𝐬𝐚 – „𝐂𝐚𝐬𝐭𝐫𝐚𝐯𝐢𝐭̦𝐚”, situată pe malul românesc al Dunării, arheologii de la Muzeul Olteniei au descoperit această 𝒔𝒕𝒓𝒂𝒄𝒉𝒊𝒏𝒂̆ 𝒅𝒆𝒑𝒖𝒔𝒂̆ 𝒍𝒂 𝒑𝒊𝒄𝒊𝒐𝒂𝒓𝒆𝒍𝒆 𝒖𝒏𝒖𝒊 𝒅𝒆𝒇𝒖𝒏𝒄𝒕.

Datat în prima epocă a fierului (mijlocul sec. VIII – mijlocul sec. VII a. Chr.), mormântul făcea parte dintr-un peisaj funerar marcat de 𝑡𝑢𝑚𝑢𝑙𝑖 – 𝑚𝑜𝑣𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑒 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡 𝑟𝑖𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑖𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑎 𝑚𝑎𝑟𝑐𝑎 𝑚𝑒𝑚𝑜𝑟𝑖𝑎 𝑐𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑎̆𝑟𝑢𝑡̦𝑖.

Poziția în care a fost găsit vasul nu pare întâmplătoare.
În multe contexte funerare preistorice, această zonă a corpului are o semnificație aparte: 𝐩𝐢𝐜𝐢𝐨𝐚𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐫𝐜𝐡𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐮𝐧 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐮 𝐥𝐢𝐦𝐢𝐧𝐚𝐥, punctul unde se încheie drumul prin lumea celor vii și începe călătoria către lumea de dincolo.

Decorul incizat înainte de ardere pare simplu, aproape grăbit.
Liniile, deși ferme, tremură ușor, iar hașurile sunt inegale, prezentând mici variații. Și totuși, tocmai în această imperfecțiune pare să se ascundă intenția.
Nu este nepricepere, ci mai degrabă un 𝑔𝑒𝑠𝑡 𝑟𝑎𝑝𝑖𝑑, 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑔𝑟𝑎̆𝑏𝑖𝑡 𝑑𝑒 𝑡𝑒𝑛𝑠𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑖̂𝑛𝑐𝑎̆𝑟𝑐𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑒𝑚𝑜𝑡̦𝑖𝑒, ca și cum semnele ar fi trebuit trasate înainte ca uitarea și tăcerea să se aștearnă definitiv.

𝐂𝐨𝐦𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̦𝐢𝐚 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐫𝐚𝐭𝐢𝐯𝐚̆ 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐬𝐭𝐫𝐮𝐜𝐭𝐮𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐭𝐫𝐞𝐢 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐬𝐭𝐫𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐞𝐧𝐭𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐜𝐨𝐞𝐫𝐞𝐧𝐭𝐞.
Pe margine – 𝑜 𝑏𝑎𝑛𝑑𝑎̆ ℎ𝑎𝑠̦𝑢𝑟𝑎𝑡𝑎̆ 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑖𝑛𝑢𝑎̆, 𝑜 𝑙𝑖𝑚𝑖𝑡𝑎̆.
Pe pereții interiori – 𝑡𝑟𝑖𝑢𝑛𝑔ℎ𝑖𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑖𝑠𝑝𝑢𝑠𝑒 𝑟𝑎𝑑𝑖𝑎𝑙.
În centrul vasului – 𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑡𝑖𝑣 𝑎𝑥𝑖𝑎𝑙 𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑡 𝑑𝑖𝑛 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑖 𝑖̂𝑛 𝑧𝑖𝑔-𝑧𝑎𝑔.
Acesta din urmă poate fi interpretat ca un arbore al vieții schematizat sau ca o reprezentare simbolică a unei axe cosmice.
Împreună, aceste elemente creează imaginea unei lumi organizate în jurul unui centru.

Privită în ansamblu, strachina pare să redea 𝐨 𝐦𝐢𝐜𝐚̆ 𝐜𝐨𝐬𝐦𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦𝐚̆ – 𝐨 𝐫𝐞𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐢𝐦𝐛𝐨𝐥𝐢𝐜𝐚̆ 𝐚 𝐨𝐫𝐝𝐢𝐧𝐢𝐢 𝐮𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐮𝐥𝐮𝐢.

Locul necropolei adaugă însă o dimensiune și mai profundă acestei imagini.

𝐃𝐮𝐧𝐚̆𝐫𝐞𝐚 𝐢̂𝐧𝐬𝐚̆𝐬̦𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐮 𝐥𝐢𝐦𝐢𝐧𝐚𝐥 – o frontieră naturală și simbolică între teritorii, între lumi, între aici și dincolo. Un loc al trecerii, al limitelor și al transformării.

Depus la picioarele defunctului, 𝑣𝑎𝑠𝑢𝑙 𝑚𝑎𝑟𝑐ℎ𝑒𝑎𝑧𝑎̆ 𝑠𝑖𝑚𝑏𝑜𝑙𝑖𝑐 𝑠𝑓𝑎̂𝑟𝑠̦𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑟𝑖𝑡𝑢𝑎𝑙𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑓𝑢𝑛𝑒𝑟𝑎𝑟 𝑠̦𝑖 𝑎𝑙 𝑐𝑎̆𝑙𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑒𝑖 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑙𝑢𝑚𝑒𝑎 𝑝𝑎̆𝑚𝑎̂𝑛𝑡𝑒𝑎𝑛𝑎̆, dar și 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑝𝑢𝑡𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑎𝑙𝑡 𝑑𝑟𝑢𝑚 – 𝑐𝑒𝑙 𝑎𝑙 𝑠𝑢𝑓𝑙𝑒𝑡𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑠𝑝𝑟𝑒 𝑒𝑡𝑒𝑟𝑛𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒.
𝐎 𝐡𝐚𝐫𝐭𝐚̆ 𝐭𝐚̆𝐜𝐮𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐥𝐮𝐭 𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐞𝐫𝐢 𝐝𝐞𝐟𝐢𝐧𝐢𝐭𝐢𝐯𝐞. 𝐔𝐧 𝐢𝐧𝐬𝐭𝐫𝐮𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐝𝐞 𝐨𝐫𝐢𝐞𝐧𝐭𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐬𝐮𝐟𝐥𝐞𝐭.
𝐎 𝐮𝐥𝐭𝐢𝐦𝐚̆ 𝐦𝐚̆𝐫𝐭𝐮𝐫𝐢𝐞 𝐩𝐚̆𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐩𝐚̆𝐦𝐚̂𝐧𝐭 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐨 𝐜𝐚̆𝐥𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬̦𝐭𝐢𝐦 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐩𝐮𝐭̦𝐢𝐧.

Poate că pentru cei care își îngropau morții aici, viața nu se termina în pământul udat de Dunăre.

𝐏𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐚̆ 𝐚𝐛𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐨𝐥𝐨 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞𝐚…
Material realizat de: 𝐝𝐫. 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐮𝐬 𝐂𝐫𝐢𝐬𝐭𝐢𝐚𝐧 𝐁𝐚̂𝐬𝐜𝐞𝐚𝐧𝐮, muzeograf, Secția de Istorie-Arheologie, Muzeul Olteniei.

Bibliografie: Marius-Cristian Bâsceanu, „𝑁𝑒𝑐𝑟𝑜𝑝𝑜𝑙𝑎 𝑡𝑢𝑚𝑢𝑙𝑎𝑟𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑡𝑖𝑝 𝐵𝑎𝑠𝑎𝑟𝑎𝑏𝑖 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝐷𝑒𝑠𝑎 (𝑗𝑢𝑑𝑒𝑡̦𝑢𝑙 𝐷𝑜𝑙𝑗) 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑒𝑥𝑡𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑠𝑖𝑚𝑖𝑙𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑟𝑒𝑔𝑖𝑢𝑛𝑖𝑙𝑒 𝑖̂𝑛𝑣𝑒𝑐𝑖𝑛𝑎𝑡𝑒”, Teză de doctorat, București, 2017, p.67, pl. 60
𝐅𝐨𝐭𝐨: Camelia Săvescu, Referent de Specialitate, Biroul de Marketing, Muzeul Olteniei. 

𝑫𝒆𝒔𝒆𝒏: Violeta Margareta Dan, muzeograf, Secția de Istorie-Arheologie, Muzeul Olteniei.

Restaurator - Viorel Cojocaru-Bichea, Laboratorul de Restaurare-Conservare, Muzeul Olteniei.

 

 

Sursa informațiilor Muzeul Olteniei.