ADA KALEH, ADA KALEH...

 

ADA KALEH, ADA KALEH...

Muzeul Banatului Montan, Reșița vernisează expoziția foto-documentară „Ada Kaleh, Ada Kaleh...” joi, 11 iulie 2024, ora 18, în sala Stendl. Imaginile prezentate aparțin colecționarului Michael Românu care trăiește în Germania dar este pasionat de istoria locurilor natale.
Supranumită insula cu 17 nume cu o poziționare geografică deosebită, o istoria tumultuoasă, cu produsele de patiserie celebre, o cultură aparte și grădini minunate, un Orient liliputan la porțile Occidentului, toate acestea și nu numai, au făcut din insula Ada Kaleh un teritoriu paradisiac. S-a scris istorie, botanică, geografie și literatură, s-au realizat documentare, s-a cântat și s-a scris poezie despre insulă și locuitorii ei până când insula însăși a devenit legendă.
Cele peste 200 de imagini din cadrul expoziției au fost organizate astfel încât să ilustreze domeniile esențiale ale unei comunități: arhitectura (militară: cetatea; ecleziastică: moscheea, biserica ortodoxă; civilă: casele, cafeneaua, bazarul), locuitorii și îndeletnicirile lor, produse speciale: cafea la nisip, țigări de foi, rahat ori înghețată.
Aflată în calea vapoarelor, insula a fost văzută sau chiar vizitată de numeroase personalități: Johann Georg Kohl descrie pe larg insula şi vizita sa, din 1838, la paşă; scriitorul danez Hans Christian Andersen; reverendul George Fisk, vicontesa Anne Gabrielle de Cisternes dar și Lajos Kossuth, Nicolae Bălcescu, regele Carol I sau Nicolae Iorga.
Insula este menționată pentru prima dată la începutul veacului al XIV-lea sub numele de insula Saan. La finalul secolului al XVII-lea, generalul Veterani construiește pe insulă mai multe bastioane. La Congresul de pace de la Berlin (1878), insula Ada Kaleh a rămas posesiune turcească, aflată sub ocupație austro-ungară până în anul 1920, când a devenit teritoriu românesc.
Construirea barajului de la Porțile de Fier a însemnat pentru insulă și locuitorii ei, finalul unei lumi. Apele Dunării au acoperit pentru totdeauna în 1970 mirosul de trandafiri și cafea, gustul dulceag de bragă. Doar amintirile locuitorilor, documentarele, filmele și fotografiile mai stau mărturie pentru o viață de secole.

 

Sursa informațiilor Muzeul Banatului Montan Reșița.